4,293 matches
-
de țară. Scriitoarea Pia Pillat care se adaugă, deși târziu, întregindu-l, tripticului Ion, Dinu, Monica Pillat, din marea și înzestrata ei familie, rămâne încă să fie descoperită. Sufletul nu cunoaște distanțele, titlul foarte inspirat al cărții, desemnează o dominantă metafizică a lui "homo religiosus", dar și a unei rare sensibilități artistice, care s-a păstrat mereu vie, dincolo de meridiane și de temporara durată.
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
care nu lasă loc de consolări. În opinia lor, începutul și sfîrșitul universului pot fi gîndite în absența unui spirit creator și de aceea e fără sens a te întreba ce stă în spatele big bang-ului. Hawking e încredințat că metafizica va fi înlocuită de o teorie matematică ce va codifica toate legile naturii, iar Carl Sagan nu se îndoiește că, în clipa întîlnirii cu inteligențele extraterestre, se va alege praful de fabulele religioase. Weinberg deplînge înclinația bolnăvicioasă a omului de
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
Timur Bekmambetov este regizorul a două filme-cult, Rondul de noapte (2004) și Rondul de zi (2006), care merită menționate pentru un nou sens și o nouă sensibilitate date arhitecturii consumeriste a blockbuster-ului în manieră rusească adică beneficiind și de puțină metafizică, puțin nihilism, puțin mai mult lirism și un anumit dozaj de melancolie, sânge și vodcă al farmacopeei. Oricum, cele două filme ale regizorului rus introduceau acest personaj-ingredient al filmului horror, vampirul, într-o formulă nouă, metisată de un fior liric
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
un exemplu de cum un mit poate inspira un mod de gîndire care ulterior se va propaga în teologie, artă, științe și filosofie. Mai mult, spre deosebire de greci, a căror filosofie a crescut în ostilitate față de mitologia elină, europenii își vor dezvolta metafizica în acord cu mitul creștin. Rezultatul este o „unitate sintetică“ (trei în unul), care e veritabilul Unu-Multiplu pe calapodul căruia se ridică etosul continentului. Europa stă pe trepiedul celor trei persoane ivite din aceeași ființă, iar cine renunță la
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
o serie de excentricități aproape curiculare pentru poziția socială pe care o deține. Ele sunt însă mai puțin reflexul lui „yes, I can”, o confirmare a puterii, cât distorsiuni într-un sistem cu prea multe necunoscute, unde eroarea devine una metafizică. Benno Levin (Paul Giamatti), fostul angajat care-l va ucide, îi amintește că perfecțiunea modelelor sale matematice împrumutate naturii și-a dovedit limitele în contextul impredictibilității evoluției yuanului și că răspunsul se află înscris organic în existența lui Eric: o
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
și un pic agitat. Acum se îndepărtau de ușă, în întunericul parțial din zona peretelui alăturat. S-a mai uitat o clipă la ei, universitarii, adepții filmului, ai teoriei filmului, ai sintaxei filmului, filmului și mitului, ai dialecticii filmului, ai metafizicii filmului, în timp ce Janet Leigh începea să se dezbrace pentru dușul scăldat în sânge care urma. Când un actor își mișca un mușchi, când ochii clipeau, era o revelație. Fiecare acțiune era descompusă în componente atât de distincte de entitate, încât
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
reușea s-o recalibreze prin superioritatea tehnicilor și a mizelor. Vlad Moldovan părea să rețină detaliile cotidiene, la fel ca alți poeți ai generației, însă își pleca urechea la o ordine încifrată a lumii, niciodată lăsată să alunece în pură metafizică. Lucrurile se schimbă însă radical odată cu cel de-al doilea volum, recent apărut, Dispars. În primul rând, pentru că poetul face dovada unei extraordinare libertăți de expresie, de nu chiar de viziune. Cum altfel ar putea fi măsurată dezinvoltura stilistică în
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
izbândă este reconvertită de o manieră absurd-comică. De la muncitorul eroizat pe fundalul utilajelor grele și a mașinăriilor gigantice ale unei industrii mamut transformată în praf și pulbere, la donatorul de spermă și culegătorul de melci saltul este cel al unei metafizici ironice, al unei apocalipse vesele, pe un picior de plai, pe-o gură de rai.
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
din nou, Germania fiind astăzi nu doar atelajul economic care trage după sine obositele țări europene, dar și locul unde numărul minților care gîndesc echt deutsch („autentic german”), grație unui timbru de profunzime metafizică, începe să crească. Din categoria recalcitranților metafizici cărora le repugnă apucăturile unei gîndiri docile se numără și Sloterdijk. Deși stofa filosofului din Karlsruhe nu-i răzbate în înfățișare - după chip ești înclinat a-l lua drept un băcan lățos, prăbușit în comodități de pritaneu modern, care cu
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
care doar crucile de cimitir și ruinele vechii civilizații celtice par să reziste în poziție verticală. Deși simplă, metafora se dovedește atât de puternică, încât poate fi considerată o veritabilă marcă a aspirațiilor plasate mereu de-a curmezișului istoriei ale metafizicii irlandeze. Într-o formulă de-o complexitate adeseori deconcertantă, cartea următoare, Portret al artistului la tinerețe arată cât de radical a devenit, în doar câțiva ani, discursul lui Joyce. Monologul interior, fluxul conștiinței și chiar dezarticularea pronunțată din ultima parte
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
totodată un fel de poliție metafizică - cu funcție de intimidare, dacă nu chiar de boicot și reprimare - asupra colegilor mai curajoși sau mai talentați în practica filozofării. Intriga cărții se țese între aceștia din urmă și profesorul de istoria logicii și metafizică de la Universitatea din București. El însuși se plasează într-o a treia categorie, a „robilor filozofiei“, adică cei care fac filozofie pentru că nu pot altfel. Substanța intrigii o constituie acuzațiile de lipsă de originalitate, împrumut tăinuit și chiar plagiat, care
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lui Rudolf Otto, autor pe care îl citase de mai multe ori în cursul de filozofia religiei din 1924-1925. C-tin Rădulescu-Motru vede în cursul de istoria logicii din 1929-1930 o causerie pe baza ideilor lui Clemens Baeumker, profesor de metafizică și conducător al doctoratului lui Nae la Universitatea din München. Suspiciune facilă. De altfel, cu ocazia polemicii în care îi contestase titlul de doctor, acesta afirmase că, dacă Nae Ionescu va publica vreo carte, ceea ce va cuprinde valoros aceasta va
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Editorii au recunoscut că înrâurirea sa este „incontestabilă“ și că Nae Ionescu nu a tăgăduit-o niciodată, nici chiar în toiul polemicilor. Chestiunea a fost astfel tranșată fără alte urmări. O recenzie a celui de-al doilea volum, cursul de metafizică din 1928-1929, va tulbura însă apele pentru totdeauna. Autorul acesteia, Zevedei Barbu, semnala faptul că unele prelegeri prezintă câteva similitudini (tipologia pelerin/mire/sfânt, unele exemplificări, caracterizarea iubirii) cu opera autoarei britanice Evelyn Underhill, Mysticism. A study in the nature
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de gândire, a avea o atitudine personală în fața lumii și a vieții. Deci autenticitate, nu originalitate. Nae Ionescu nu este „un vânător de originalitate cu orice preț, dar prețuiește mai presus de toate efortul personal în lucrarea filozofică a spiritului“. Metafizica sa e pomenită laudativ și în articolul „Existențialismul“. Aici Popa se vădește un naeionescian pur, atunci când pledează pentru filozofia existențială (Kierkegaard, Nietzsche), antiabstractă și antisistemică, împotriva filozofiei existenței (Heidegger, Jaspers). Blaga, simțindu-se pus în categoria filozofilor sistematici și a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
trăsături de la mai multe personaje. E mai mult decât probabil că printre cei pe care îi avea în vedere se afla și Nae Ionescu, părintele „existențialismului“ autohton. Consecvent acestei atitudini, Blaga refuză publicarea celei de-a treia recenzii, dedicată chiar Metafizicii, spunându-i autorului: „să nu iasă cumva că am avut eu ceva cu el!“ Și aici Popa conchidea că filozofarea lui Nae Ionescu este „adâncă și personală“, în „duhul învățăturii creștine“. Supărat de comportarea filozofului clujean, pe care o simțea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
adoptă un ton deferent și în general pozitiv, Zevedei Barbu vede în lipsa de sistem a lui Nae Ionescu o „deficiență constructivă“, consideră abordarea cunoașterii mistice drept o opțiune personală foarte arbitrară și îl contrazice într-un punct important, afirmând că metafizica te poate mântui la fel ca religia. În final semnalează - „cu toate rezervele pe care le pretinde o bună intențiune“ - împrumuturile din cartea lui Underhill. Recenzia se încheie cu un paragraf îndreptat direct împotriva lui Grigore Popa și a teologilor
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
oblică, a acestei recenzii va face Mircea Florian. Aflat în conflict de idei cu Nae Ionescu încă de la începuturile carierei lor publicistice, va intra într-o polemică subterană cu el, care va ieși la suprafață chiar în perioada cursului de metafizică din anul 1928-1929. După publicarea acestuia, la sfârșitul anului 1942, și a cursului următor, în 1944, Mircea Florian va ataca pozițiile filozofice ale lui Nae Ionescu - desigur fără să-l numească vreodată - în volumele Metafizică și artă (1945) și Misticism
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
chiar în perioada cursului de metafizică din anul 1928-1929. După publicarea acestuia, la sfârșitul anului 1942, și a cursului următor, în 1944, Mircea Florian va ataca pozițiile filozofice ale lui Nae Ionescu - desigur fără să-l numească vreodată - în volumele Metafizică și artă (1945) și Misticism și credință (1946). El mobilizează o mare cantitate de erudiție pentru a susține niște teze altminteri destul de simpliste și pe care, foarte probabil, preopinentul său dispărut n-ar fi avut dificultăți în a le demonta
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Din păcate, modul echilibrat în care a tratat această chestiune Alexandru George nu s-a întâlnit la cel de-al doilea critic postdecembrist al originalității lui Nae Ionescu. Marta Petreu este cea care a documentat „plagiatul“ înfăptuit în cursul de metafizică din 1928-1929 după cartea lui Evelyn Underhill. Dacă recenzia lui Zevedei Barbu a avut ecou doar printre ideologii comunismului, textele Martei Petreu au creat un „caz“, atât prin radicalismul lor, cât și prin repetare sistematică. Mai întâi ea a dedicat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
care la rândul ei a transmis-o Georgetei Dimiseanu, de la care a aflat-o Marta Petreu. Sunt multe motive să ne îndoim de veridicitatea acestui fapt. Mai întâi, Cella Delavrancea a devenit prietena Profesorului cu mulți ani după cursul de metafizică din 1928- 1929. E greu de crezut ca el să-i fi destăinuit culisele unui curs universitar ținut cu opt nouă ani mai devreme. Apoi, credibilitatea Georgetei Cancicov, care l-a caricaturizat pe Nae într-un mod deloc onorabil într-
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lucide precum cele ale lui Andrei Pleșu sau Teodor Baconsky. Așa cum scria Andrei Pleșu, „e nevoie de oarecare diletantism ca să-ți închipui că pentru a deosebi între magie și mistică, pentru a defini alchimia ca drum spre Piatra Filozofală și metafizica drept «știință a absolutului» trebuie să te «inspiri» din d-na Underhill și din Bergson“. Iar Teodor Baconsky observa că e nevoie de o considerabilă doză de antipatie față de Nae Ionescu pentru a crede că „Evelyn Underhill nu și-a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cunoscute și de lumea care îl asculta pe Nae, el le ilustra atunci, pe loc, cu ceva. Nu se poate vorbi de plagiat.“ 4. Poeme nerușinate E adevărat că Nae Ionescu se inspirase, în ultima treime a cursului său de metafizică din 1928- 1929, din câteva capitole ale primei părți (The mystic fact) a cărții lui Evelyn Underhill. Mai precis din versiunea germană a acesteia. Ea e menționată într-o listă de cărți recente pe care a publicat-o în al
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate. Dar acestea erau tot atâtea ocazii de a preciza natura faptului mistic. În fine, despre magie ca o cale de cunoaștere vorbise cu trei ani mai devreme
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Nae Ionescu precizează că se ocupă de mistică numai ca metodă de cunoaștere, nu ca fenomen psihologic, stare sufletească sau act religios. Perspectiva sa este cea a filozofiei, nu a religiei și nici a filozofiei religiei. Într-un curs de metafizică, desigur, nu interesează ce reprezintă actul mistic și viața mistică, ci care sunt concluziile la care se poate ajunge pe calea activității mistice. Tocmai acest lucru este esențial pentru corecta înțelegere a ultimelor trei prelegeri, în care Nae Ionescu discută
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
numai interpretarea spirituală și, așa cum am văzut, ajunge la un răspuns pozitiv. De altfel, în concluzia studiului, purtată de propriu-i val, Marta Petreu împinge exagerarea până la a afirma că toate numele de autori care se întâlnesc în cursul de metafizică al lui Nae Ionescu - mai puțin Johannes Climax - formează informația vehiculată de Underhill. Așa cum am mai spus, marea majoritate a acestor nume sunt deja citate în cursurile sau în publicistica lui Nae Ionescu, putând fi întâlnite chiar și în corespondența
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]