6,144 matches
-
cioranian. Ci undeva spre marginea cîmpului heraldic. Dintru început am avut, năpraznic și copleșitor, senzația unui imens jurnal pe viață (le Journal d’un douteur), a unui scriitor-de-sineînsuș i (écrivain de soi-même). Cu timpul, desigur, am palpitat și la temele metafizice, dar, una peste alta, Cioranul „meu” este Scriitorul, cazul, Personajul, autorul Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
Cronica..., și Drum fără pulbere e un roman-palimpsest. Cu deosebirea că, dedesubtul pojghiței, aici nu se mai află un bogat inventar de trimiteri livrești, ci o nebănuită fermitate morală. Citită cu creionul în mână, cartea își dezvăluie nu numai fondul metafizic (începutul pune în scenă o „lume pe dos”, descrierea deșertului fiind nici mai mult, nici mai puțin decât o anatomie a „deșertăciunii proiectelor faraonice”), ci și resortul antitotalitar: scena în care dincolo de ferestre se zărește gardul de sârmă ghimpată e
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
XII-a), cele pe care Anca Crivăț le-a ales spre traducere, conțin știința omului și a animalelor: antropologia și zoologia în termeni largi, adică secretele creaturilor aflate ierarhic deasupra regnului vegetal. Premisa esențială a volumului stă într-o ipoteză metafizică: ca să cunoști esența unui lucru e îndeajuns să știi originea numelui său. Cu alte cuvinte, nomen est omen și în numele pe care îl poartă o ființă se dezvăluie rațiunea ei pe Pămînt. O astfel de cunoaștere strict nominală e opusul
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
acut conștiincios/ hrănit de foșnetul sălciilor/ se convertește/ într-un defect de vorbire/ în stare să ierte;/ poemul nu umblă prin târguri/ umblă prin țeasta tăcută/ acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei/ umbra cu tabieturile ei;/ umbra cu apucături metafizice/ la amiază”. Să observăm, din prima jumătate a poemului, peisajul de toamnă și, în genere, lumea naturistică, pe care transferul metaforic efectuat între „stolul de grauri” și o „cicatrice în mișcare” o umanizează, transformândo într-un univers vulnerabil, al rănii
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
pentru minte, pentru gândire - loc unde pulsează, precum un element vital, „umbra”, regiunea întunecată, ascunsă, obscură, înzestrată, și aceasta, cu atribute umane, contradictorii (perfecțiunea ironică, pe de o parte, iar pe de alta, tabieturi, sugerând tihna, domesticitatea, dar și „apucături metafizice la amiază”). Nu este greu, pornind de la acest poem, pe care îl considerăm emblematic, să trasăm câteva dintre caracteristicile poeziei lui Eugen Suciu din întregul volum, și, mai cu seamă, din cea dea doua secțiune, mai substanțială, a acestuia (Frica
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
versului deja citat: „acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei”). Descoperim, de asemenea, în special în partea a doua a culegerii, un poet Eugen Suciu nu neapărat necunoscut, dar altfel în bună măsură, un poet care vine din profunzimile pastelului metafizic bacovian și care se confundă cu un peisaj aidoma de vulnerabil, de lipsit de apărare, un loc unde „totul atârnă de un fir de păr”. În versurile din Abur, pentru a continua cu această idee a fragilității amenințate. lumina însăși
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
citit cu adevărat pe Andrei Bodiu, începând cu debutul individual din Cursa de 24 de ore și sfârșind cu mai recentul Oameni obosiți, a avut destule ocazii să constate că n-avem de-a face cu un autor cu aspirații „metafizice”. Cel puțin nu în ce privește corelativul obiectiv al versurilor sale. În sprijinul acestei observații, aș convoca remarcabilul accent pus de Caius Dobrescu pe scena Teatrului Odeon (cu prilejul Galei Premiilor revistei „Observator cultural”): anume că Andrei Bodiu a ajuns cu mijloace
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
gramatical, că lucrurile nu sunt fixate, predictibil, în categorii distincte: majore și minore, centrale și marginale, importante și periferice. Dacă insignifiantul Porcec e dat cu literă mare, a numelui propriu, atotputernicul Dumnezeu apare frecvent cu literă mică. Dincoace de ireverența metafizică, descoperim însă o religiozitate tulbure, rusească, făcând să tremure mâinile și picioarele defăimătorului: „la treizeci și șase, am învățat să mă rog. am făcut rost cu chiu cu vai/ de un dumnezeu al meu, o păpușă din gumă, ferfenițită,/ cu
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
un mecanism de simțire care putea devora orice”, făcând poezie din orice element al vieții, iar „o teorie filosofică intrată în poezie e inatacabilă, pentru că adevărul sau falsitatea ei filosofică nu mai contează, iar adevărul ei poetic este dovedit” (Poeții metafizici). Pentru Vergiliu și Dante are un veritabil cult, ei sunt idealuri de civilitate care configurează un model a cărui menținere „este prețul libertății noastre, apărarea libertății împotriva haosului” (Ce este un clasic?). În calitate de critic al scriitorilor care nu-i plac
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă din cauza căreia viața nu poate fi suportată decît cu gîndul la un sens transcendent. Fără propteaua providenței, gingașii își pierd mințile. E delicatețea anemică a artiștilor hipersensibili, care înnebunesc dacă intuiesc că placiditatea metafizică a acestui univers e iremediabilă. Pentru Dennett, adevăratul eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a celui
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
Gloria Eva, și fii fii: Evu Sorin Sargețiu și Evu Remus Septimiu. 50 D Lestine iterare Poeseu pentru Idolii regionali până la urmă vă distruge Stigma sau raport despre starea precum în fizic Învățătorului Împărăției în satrapiile satului așa și în metafizic global Adevăr zic vouă nu merită Aceste boli care cântă prognozat de Aldrin Toffler Nici o cauză care își vomită acest cancer interconetat la utopica foame de Unu.. efectele exacerbând Intervalele ( text la ieșirea din System) Prin suprasaturație eludând perspectivele Ca
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
le Bon creatorul Resuscitate în Golemul Ei au decăzut în duplicitarism această promisiune acest triumf Ventriloc... Își produc în dual și corup tragic Catacombe în burta Levithanului Anticorpii... al Absenței prin care emană sângele Jos foamea, sinistra foame a acest metafizic CINE ? petrolifer Formei Și resursele comercializat pe țărmurile Greceasca foame de Unu, pe epuizate. inundabile ale Foamea energiei vampirice în utopiile toate. DOGMEI and UMBREI Eonul vostru dintre solzi și Acest impuls ubicuu DOCTRINA cunoaștere Paradoxal în Durate...: Praf letal
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
din afara domeniului ei. Cum s-ar spune, filosoful e un teolog travestit, căci termenii de care face uz au fost la origine noțiuni teologice cărora li s-a luat virulența duhului, fără a mai pune la socoteală că majoritatea conceptelor metafizice sînt copii secularizate ale lexicului bisericesc. Oricum, deși interpretată excesiv în direcția impulsului hegemonic cu care clericii vor să-i aservească pe filosofi, expresia i-a devenit lui Petrus Damianus blazon de recunoaștere. Puțini îi mai citesc azi epistola, dar
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
servul) credinței e conceptul, inteligența avînd servitute față de har. Pe cît de firesc suna nuanța aceasta acum un mileniu, pe atît de ofensatoare cade ea azi. Între timp, filosofia sa emancipat de teologie și, în consecință, și-a tăiat craca metafizică de sub picioare, preschimbînduse într-o disciplină stearpă menită conțopiștilor cu apucături de logicieni. Din nou se confirmă ponciful că modul de a formula o chestiune e ghidată de concluzia la care vrei să ajungi, și cum concluzia e dată de
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
viu, în sicriu, sub pământ.” Observația este cît se poate de... terestră. În aparență. Ce poate fi mai terifiant decît să fii îngropat de viu, într-un sicriu din care nu mai poți ieși? În planul fizic. Dar în cel metafizic? Cum ar fi să fii îngropat de viu în sicriul propriei literaturi, a propriului scris, sicriu dat de o biografie falsificată, de teme interpretate greșit, într-o identitate rău tălmăcită? Prezența „intermediarilor” dintre scriitor și administrație, în fond a tălmăcitorilor
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
cum spuneam, peste obișnuiți așezându-l pe un tron de aur și vârfuri la propriu, acolo unde nu ajung purpură: ceva, într-adevăr, pe care nu prea mulți dintre muritori. Dimensiunea ni-l putem explica: “Ce a căutat unul ca metafizică sau chiar divină. el printre noi?” (Cioran). Unui poet genial ca Eminescu nu-i Melancolia transformată dintr-un “scapă” întâmplător o sintagmă ca puțin de rimă, iar rima în vuietul discret aceasta, care dă titlul unei poezii extrem al zbaterii
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
iar rima în vuietul discret aceasta, care dă titlul unei poezii extrem al zbaterii: aproapele și departele, de simple, și totuși esențiale, în anihilarea foșnetelor în tăcere... și iconomia poeticului eminescian. Am sufletul nemângâiet, tânjind după spune chiar că traseul metafizic al răspunsul unei delegări de îngeri până poetului se află totdeauna pe înălțimi, la tronul lui Demiurgos f i ind jalonat de câ teva etape: “Să simt că de suflarea-ți suflarea “Rugăciunea unui dac”, “Odă (în metru mea se
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
ceea ce știau istorice și a experienței fizice. Și din toate, peste acestea toate, o cei care trăiau în vremea lui” (Edgar Eminescu a reușit sinteza maximă sinteză a simplității originare, ca Papu).și viteza cosmică a gândului într-un singularizare metafizică, de data asta în sentiment unic tridimensional: cele trei 26
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
sau intim rămîne cel al omului de teatru. La Universitatea Stanford, Havel a pus însă problema transcendentei din dublă perspectiva a omului politic și a omului de cultură angajat. Președintele ceh readucea astfel dimensiunea ontologica în discursul politic contemporan. Plasînd metafizicul într-un context post-modern de maximă actualitate, Havel lega transcendență de problma formării identității individuale și culturale, a responsabilității și a respectului de sine într-o lume post-modernă. Probleme fundamentale care preocupă actualmente societatea occidentală în cel mai înalt grad
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
și alcătuiesc o fecundă compensație frequentelor mele depresiuni. Uneori mă trăiesc ca un mit. Și atunci tot ceea ce a fost înaintea mea și tot ceea ce vine după mine îmi pare neinteresant și inutil. Îmi trăiesc drama propriei unicități în proporții metafizice". În 22 iunie 1935, îi scria Ecaterinei Săndulescu de la Dresda, în preajma întoarcerii în țară: În câteva zile voi fi în țară, cu un suflet întristat de singurătăți și muzică, sperând totuși că la altă latitudine se vor apropia lucrurile de
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
de singurătăți și muzică, sperând totuși că la altă latitudine se vor apropia lucrurile de mine, dacă nu eu de ele. Doi ani de zile am încercat zadarnic să prind rădăcini în lume, rămânând "lume în lume", hors la loi metafizic". Scrisoarea din 17 iulie 1935 este expediată deja din Sibiu, oraș în care la întoarcerea din Germania a ocupat efemer (1936/ 37) postul de profesor de filozofie la Liceul Gh. Lazăr. Schimbarea de ton este evidentă și totodată foarte cioraniană
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
care o inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte. Fără a-și asuma neapărat implicațiile metafizice, scriitorul american definește traducerea ca act de reîntrupare a poetului în persoana traducătorului. Poate de aceea impresia pe care o creează tălmăcirile lui din Rilke este mai curînd aceea de ventriloquism: elegiile duineze devin pretext expresiv, punct de pornire mai
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
la distanță egală, dar și cu un interes egal, față de două mari provocări: materia și spiritul, perisabilul și inalterabilul, imanența și idealitatea. Iar aceste binoame nu sînt doar simple artificii retorice ale demersului critic, ornamente analitice cu un presupus potențial metafizic, ci componente intrinseci și explicite ale viziunii plastice a lui Onisim Colta și ale strategiei lui de creație. La un prim nivel, lucrările pictorului sînt adevărate performanțe de iluzionism, de acuratețe descriptivă pe marginea unui anumit subiect, de cele mai multe ori
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
taiwanez) este un film cu un subiect ce ar putea fi propus ca temă obligatorie tuturor cinematografiilor de pe glob, acum în pragul celui de al doilea secol de cinema: primele proiecții, primele filmări, primele reacții. În planul gîndirii filosofice, dimensiunea metafizică indusă de arta a 7-a...
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
băltoacă/ stătea fericită/ lăsîndu-se voluptuos contemplată de apa gălbuie/ de pămîntul întunecat/ o brîndușă/ am ridicat-o am mestecat-o puțin și am pus-o la loc/ cerul surîdea mohorît" (În clipa). În fond, e o atitudine înrudită cu "tristețea metafizică" blagiană. Pe urmele tot mai incerte ale unui "paradis în destrămare" se dezvoltă o poetică migăloasă a micilor simboluri intime, într-o tristă lumină a epuizării sufletești ce ne trimite gîndul la Umberto Saba sau la Eugenio Montale, cel al
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]