11,299 matches
-
a salvgarda O ultimă firidă de vers creator. Ars scribendi Închide-n cuvinte fantasme psihoze, sentințe și basme, versuri Încadrate În rime ca-n niște armuri lucitoare, venite din soare, penelul Înfipt În onirice fraze ca un pumnal laborios despicând metafora plină ce șușotește-n surdină către-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu migală din cupa de cerneală Cenușă Din aripi de gânduri străpunse de vânt am adunat un căuș de cenușă din trupul Tău ars și Îngemănat cu pământul
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
care se poate turna experiența noastră muzicală. Cu toate consecințele implicite și explicite ale fenomenului pe care îl activăm dincolo de limitele sale actuale (după cum se zice „cultural acceptate”!). Problema mentalului în tradiția muzicală curentă apare ca un set nesfârșit de metafore vizând un anume psihologism vag schițat; puerile de obicei. Sunt de remarcat indicațiile de sens muzical conferite în anumite partituri de compozitor unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Cleaveland, op. cit., p. 11. footnote>. Sfântul Grigorie detaliază cele trei stadii ale avansării, în timp ce Sfântul Macarie este considerabil mai vag în privința celor 12 pași pe care trebuie să-i parcurgă o persoană pentru a atinge perfecțiunea. Totuși, „beția trează” este metafora pe care o utilizează amândoi pentru a descrie extazul uniunii divine care poate fi obținută în stadiul cel mai înalt. Atât Sfântul Grigorie, cât și Sfântul Macarie subliniază natura tranzitorie a „beției treze” în aceea că uniunea cu divinul nu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
umilit, ne-au înfometat, ne-au stricat limba, ne-au băgat poeții la închisoare, au mușcat din trupul Țării, însă din toată această țintuire pe Cruce a țâșnit sângele sfânt care a făcut posibilă poesia din acest nou Graal”. Această metaforă excepțional de sugestiva și frumoasă aparține scriitorului Vintilă Horia și a fost consemnata în prefață monumentalei lucrări întitulate “POEZII DIN ÎNCHISORI”, volum realizat de regretatul poet Zahu Până, care și-a asumat rolul de culegător și șlefuitor al unor bijuterii
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
A târziu când arde lampa. Pentru imaginea din Noaptea importantă este, din punct de vedere filologic, poziția apostrofului și punctuația. Dacă facem un mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum Înțelege fiecare editor În parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă'n casă... somnu-i cald. Titu Maiorescu păstrează În prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
mult să fi evitat orice ar fi putut tinde spre compromiterea transcendenței necreate a lui Dumnezeu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 231-232. footnote>. Sfântul Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum spuneam, Sfântul Grigorie de Nyssa pare a fi fost conștient de ușoara și posibila tendință de compromitere a transcendenței și incomprehensibilității totale a lui Dumnezeu, compromitere adusă de implicarea terminologiei
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Oxford, OUP, 2000, p. 41-51. footnote>. Ci, mai curând, este o cheie la înțelegerea modului în care misticii creștini utilizau limbajul simțurilor spirituale pentru a comunica transformarea interioară. Pasiunea nepasională a Sfântului Grigorie este ceea ce putem numi o capodoperă a metaforelor pentru dezvăluirea înțelegerii sale asupra simțurilor spirituale, care se bazează pe o „percepție a lui Dumnezeu” (αἴθησις Θεοῦ) ca stare paradoxală în care orice bucurie de Dumnezeu este în același timp aprinderea unei dorințe Și mai intense Și neîmplinite, Și
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
sau de cutumă, valori aproape inerte sau de Încetățenită formă a incantației, poezia lui Dinescu speculează un alt interval În a-și defini prerogativele. Întâlnim la acest scriitor un soi de "mutație" În conformația scriptică, lăsând la o parte stilul. Metafora e disociere pură Între abstracțiunea percepută de simț și angoasa autentică. Devotată, adică, spontaneității, stadiul cel mai fertil al trăirii: “Cu degete albe dacă bat În fereastră/ Voi credeți că ninge și nu m-ascultați” (din volumul Elegii de când eram
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
șaptezecistul Mircea Dinescu, influența deopotrivă a unui suprarealism, dar și a unui postmodernism debutant În ultimele volume, la fel cum ne sunt semnalate vagi trăsături ale acestor tendințe În stilul primelor poeme. Viguroasă și emblematică stilului rămâne, pentru Dinescu, formația metaforei: “Nu sunt decât lentilă prăfuită/ prin care timpul a privit râzând.” (Lentilă). Este la acest poet o funcție titanică a resemnării, un iz axiomatic al descoperirilor, pe care metafora le susține nu doar ca apanaj, cum neam fi obișnuit, ci
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
stilul primelor poeme. Viguroasă și emblematică stilului rămâne, pentru Dinescu, formația metaforei: “Nu sunt decât lentilă prăfuită/ prin care timpul a privit râzând.” (Lentilă). Este la acest poet o funcție titanică a resemnării, un iz axiomatic al descoperirilor, pe care metafora le susține nu doar ca apanaj, cum neam fi obișnuit, ci, așa cum În poezia bună se Întâmplă, ca unitate: “un pictor puneun zâmbet pe mohorâta-mi față/ dar șoarecii vopselii vin zilnic și mi-l rod.” (Tablou În cădere). Tematica
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
metaforică, sub aspectul de imagine (sonoră) simbolică. Alegem să numim OS din acest stadiu - în care funcțiile de autor și interpret fuzionează sub aceeași simbolică înfățișare -, prin termenul de metasonie. Aproximând o definiție, metasonia este parcursul simbolic-ascensional al OS, ca metaforă a unui înțeles posibil, dintr-o rostire de gând, tălmăcitoare. De această dată, autorul ar putea spune: Ascultați lucrările mele până ce le veți putea vorbi, prin opera cântului vostru! 7. Timp netimpuit (metatemporal) = timp al cărui conținut este sublimat, din
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de sute de mii de exemplare. Literatura de atunci era aproape ruptă de realitate, căci cultiva intens parabola, simbolul, iar poezia, dintre toate genurile literare, avea un statut cu totul privilegiat. Gândiți-vă la Nichita Stănescu - un poet care cultiva metafora și folosea un limbaj destul de ermetic, avea o popularitate formidabilă. În schimb, astăzi, publicul cere literaturii accesibilitate și chiar facilitate. Literatura se vede obligată astăzi să renunțe la manierism, la estetizare, la cultivarea excesivă a parabolei și simbolului în favoarea unui
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
nu era pe placul puterii totalitare. Instituția cenzurii avea rolul de a verifica să nu se publice cărți care să vorbească sincer despre realitatea neconvenabilă din vremea aceea. Marii scriitori din perioada comunistă au fost barochizanți, au cultivat în exces metafora sau alegoria. Nichita Stănescu „vorbea", dar niciodată direct, ci prin metafore. În limbajul metaforei, se spuneau și lucruri despre realitate, dar cenzura accepta aceste trimiteri aluzive. Atât timp cât adevărul nu era mărturisit direct, el trecea de cenzură. Răul pe care l-
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
a verifica să nu se publice cărți care să vorbească sincer despre realitatea neconvenabilă din vremea aceea. Marii scriitori din perioada comunistă au fost barochizanți, au cultivat în exces metafora sau alegoria. Nichita Stănescu „vorbea", dar niciodată direct, ci prin metafore. În limbajul metaforei, se spuneau și lucruri despre realitate, dar cenzura accepta aceste trimiteri aluzive. Atât timp cât adevărul nu era mărturisit direct, el trecea de cenzură. Răul pe care l-a făcut comunismul a constat în faptul că a generat o
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
nu se publice cărți care să vorbească sincer despre realitatea neconvenabilă din vremea aceea. Marii scriitori din perioada comunistă au fost barochizanți, au cultivat în exces metafora sau alegoria. Nichita Stănescu „vorbea", dar niciodată direct, ci prin metafore. În limbajul metaforei, se spuneau și lucruri despre realitate, dar cenzura accepta aceste trimiteri aluzive. Atât timp cât adevărul nu era mărturisit direct, el trecea de cenzură. Răul pe care l-a făcut comunismul a constat în faptul că a generat o inflație de literatură
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
putem spune că adevărul a fost în mare suferință atunci. De aceea, în primul deceniu după 89, publicul larg a discreditat ficțiunea, în favoarea memorialisticii. În poezie a apărut așa-zisul mizerabilism al generației 2000, când poeții voiau să vorbească fără metafore despre neajunsurile tranziției, tot ca un fel de reacție la cultivarea excesivă a metaforei în perioada anterioară. Ce a adus rău comunismul a fost, însă, depărtarea de adevăr. După 89, performanța estetică nu mai este atât de evidentă, căci nu
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
deceniu după 89, publicul larg a discreditat ficțiunea, în favoarea memorialisticii. În poezie a apărut așa-zisul mizerabilism al generației 2000, când poeții voiau să vorbească fără metafore despre neajunsurile tranziției, tot ca un fel de reacție la cultivarea excesivă a metaforei în perioada anterioară. Ce a adus rău comunismul a fost, însă, depărtarea de adevăr. După 89, performanța estetică nu mai este atât de evidentă, căci nu aveam astăzi scriitori precum Marin Preda sau Nichita Stănescu. Dacă numărăm valorile, literatura este
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
fi renunțat chiar la a-și mai pune întrebările hamletiene, e un Don Quijote complet învins. Aș zice că „omul fără însușiri" este unul din acele personaje care devin atât de plictisitoare încât te înspăimântă. Romanul este, în mod evident, o metaforă a decăderii Imperiului AustroUngar, dar, zic eu, nu se cuvine nici să dansezi ultimul vals cu capul pe pernă. ADNANA LEIZERIUC, absolventă CNPR, fostă olimpică internațională la chimie Azi vom discuta comedia O scrisoare pierdută, de I. L. Caragiale". Așa a
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
roman polițist, 1990), A patra punte. Cacialmaua (cartea întâi, roman de investigație, 1991), Capcana ucigașă (1993), Misiune ultrasecretă (Spionaj - contraspionaj, 1995), Braconierul („Povestiri de vânătoare”, proză scurtă, 2007). Un volum colectiv: Taina spovedanie (1993). Un volum de reportaje: Adevăr și metaforă (1988). Literatură pentru copii: Taina bătrânului fort (1989). Deopotrivă, amintim textele risipite în presa literară, dar și multe manuscrise - inedite, care își așteaptă editorul: Milionara (continuarea romanului Capcana ucigașă), Afrodita purta ochelari (roman polițist), Primăvara cailor sălbatici (roman realist) și
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
prin pușcării și prin încăierările mele cu politrucii, milițienii și alte jigodii din tinerețea mea râioasă. Maestre...încetează!...m-ai convins că ești un As. Dar spune-mi, cura aceasta de vulgaritate nu ți-a atrofiat langajul poetic și îngerii metaforelor tale n-au amuțit?! -Experimentul meu este foarte dificil, dar cu perseverență devine aplicabil -Mai convingător... -Ai stat vreodată cu picioarele în două ligheane...unul cu apă rece ca ghiața iar celălalt cu apă clocotită? -Sincer...nu. Încearecă scriitorule - și
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
Așteptam cu brațele deschise ca „autoritățile de specialitate” să se implice... Dan BOANȚĂ: Din media româneasca din țară și străinătate cu cine colaborați? Ecaterina CÂMPEAN: Colaborările sunt pe diferite niveluri... De la jurnaliști privați, până la diferite organizații (romanești) similare. Exemple: „Radio Metafora” din California, Rexlibris Media Group din Australia, Revista „Confluente Literare” din București, RoArt din Belgia, Clubul Presei Translantice, Hora Tv, North American Roamnian Press Association ș.a. Dan BOANȚĂ: Câteva cuvinte despre revista „ProLitera” Ecaterina CÂMPEAN: După cum am specificat mai sus
Interviu cu ECATERINA CÎMPEAN – Director General la RADIO „PRODIASPORA” [Corola-blog/BlogPost/93783_a_95075]
-
favorabil schimbului de experiență și de a stabili relații de prietenie”. “Înzestrati din plin cu fantezie și talent, interpreții și-au căutat, individual sau în grup liniștea și neastâmpărul, dragostea și deziluziile, măiestria și nepriceperea. Cu subtilități și freamăt, cu metaforă și tresărire” afirma Tolgu Gurdil din Turcia, membru al juriului. Clasamentul final cuprinde nume venind din multe țări ale Europei. O revelație au fost anul acesta Angelica Pace din Malta și Denisa Balu din Alba Iulia, două tinere artiste care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93857_a_95149]
-
coproducție româno-franceză impresionantă, cu o distribuție pe masura și cu o figurație grandioasă, care au devenit apoi atribute ale tuturor filmelor sale istorice. În 1962, realizează filmul care îl ajută să pătrundă într-adevăr în lumea cinematografiei: „Memoria Trandafirului”, o metaforă de 7 minute, care s-a bucurat de succes în țări precum SUA și Franța. Tot în Franța are loc, cinci ani mai tarziu, premieră pariziana a filmului „Dacii”. Pe Champs-Elysees, în dreptul restaurantului Fouquets, trona un afiș al filmului, având
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93855_a_95147]
-
albe - nimic nu rămâne la voia întâmplării) ,,lasă, nu te îngriji /mergi /merg /ies din camera de operație /ca din mormântul nestricăciunii /” (9). Mormântul nestricăciunii, pe care l-am tradus în limba engleză prin undead body, această uluitoare și deconcertantă metaforă cu valoare de diamant literar perfect șlefuit, cu nenumărate fațete dar și concepție religioasă și filosofică proprie poetului Theodor Damian, ne duce inevitabil cu gândul la ceva final și cu siguranță la degradarea materiei umane, a fizicului (“din pământ ești
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
a pariului Dv major privind capacitățile computaționale ale celulei biologice. Să nu ne grăbim însă. Cine a fost Gheorghe Păun al anilor ‘70, ’80 și ’90? A fost mai întâi o furnică muncind pe teritoriul relativ restrâns al gramaticilor chomskiene. Metafora furnicii trimite aici la două aspecte ale acestei simpatice ființe: zona de acțiune de natură locală, dar cu pătrunderi în profunzime; deosebita harnicie investită în acțiunea respectivă. Gheorghe Păun a fost toată viața un mare muncitor, iar hărnicia sa a
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]