2,515 matches
-
amintirea amintirii", iar nu substanța sa efectivă, de ordinul emoției pierdute în procesul ireversibil al temporalității. Incapabil a da timpul înapoi, autorul ia distanțe față de obstacolul major al retrăirii care e realul conținut în prezent, relativizîndu-i „trufia", fărîmițîn-du-l în jocul metaforic: „Mai bine adună luna ce cade-n / miresme, săgeată învinsă / și-ntoarsă sub ierbi // iubește-mă cu trupul tău tulbure / cît pentru tăcere / și prăbușire // mai bine sărută-mă în lacrimă sub / roșu amurg" (7). Alibiul pios al acestei malaxări nu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
talent și imaginație lipsa decorurilor și a costumelor prin proiecții, prin-tr-o amplasare a corului pe o scară în trepte, sugerându-ne astfel, un templu budist. Impresionantă a fost ieșirea din scenă, după moarte, a lui Liu care capătă o valoare metaforică, de simbol, ea urcându-se, parcă, la cer ca o jertfă pe altarul dragostei. Viorica Petrovici a fost inspirată, ca întotdeauna, prin sugestii de costume ale corului care creau o stare magică. Mi-aș fi dorit însă, să marcheze diferențial
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
câteva capitole pe care apucaseră să le schițeze pentru a deveni ea însăși Leo alias Oskar. Este însă, mai cu seamă, un exercițiu - inedit prin amploarea și prin minuțiozitatea lui - de explorare a străfundurilor ororii concentraționare, dar de evocare oblică, metaforică, a ceea ce, privit în față și spus de-a dreptul, ar copleși, ar obnubila, ar fi nu literatură ci tortură. Cele aproximativ șaizeci de scurte capitole de proză poetică m-au trimis cu gândul la Fuga morții,poemul emblematic al
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
îngerul foamei este mai prezent și mai viu, mai palpabil chiar decât personaje cu pondere mai mică în irealitatea care-l înconjoară și-l devorează pe protagonist. Vocabularul deportaților este format din cuvinte de foame și cuvinte de mâncare. Universul metaforic al Hertei Muller este mai analitic și totodată mai puțin dependent de împrumuturi din tezaurul literelor germane decât acela al lui Paul Celan și nici nu putem ști, de fapt, dacă scriitoarea a ținut să meargă pe drumul deschis de
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
de cleștar arată în ce măsură pretextul basmului cult servea la Delavrancea pentru fantezie epică și metaforism dezlănțuit. Deoarece atenția se fixează și aici asupra cuvintelor, asupra sintagmelor neobișnuite, istoria relatată de basm ajunge să fie total indiferentă. Prin scriitura picturală și metaforică, prin sintaxa cu totul personală, Delavrancea se află, încă de la primele sale compuneri, în atmosfera ce avea să se numească fin-de-siècle. Trecerea prin capitala Franței în anii 1883-1884, cînd Modernismul fierbea, lăsase o urmă semnificativă în conștiința tînărului: el realiza
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
acoperă în versiunea 22 capitolul VII, iar începînd cu versiunea 26, capitolul VIII, primele douăzeci și două de versiuni, fiind scrise fără numerotarea capitolelor. Fraza care suferă mai multe modificări este poate cea mai sugestivă în raport cu titlul povestirii și sensul metaforic pe care îl dă Quignard acesteia: „Orice om care citește stă nemișcat. Orice om care gîndește pare să șovăie în această tăcere. Fie că citește, fie că gîndește, el este asemenea unui om care se pregătește să se arunce de pe
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
de hîrtie alternează cu navigarea pe internet. Toate acestea îl determină să mediteze asupra literaturii care, odată cu declinul epocii tiparului, a devenit o „artă în pericol”. Se lansează în plină aventură quijotescă, considerînd „a fi potrivit și necesar” să organizeze „metaforice” funeralii pentru acea epocă. Samuel Riba are, ca și alți protagoniști ai romanelor vilamatiene, fibra și febra unui Don Quijote, inclusiv atitudinea reverențioasă pentru modelul livresc. Avînd în vedere că recviemul este destinat unei epoci „în care Joyce a fost cel
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
prin contaminarea cu formulele echivalente - din perspectiva și din punctul de vedere. E posibilă și o oarecare influență străină (în internet sunt extrem de multe atestări pentru construcția engleză in the prism of). Oricum, modificarea construcției atestă faptul că sursa ei metaforică nu mai este percepută ca atare, că formula s-a automatizat și s-a desemantizat. În ciuda posibilelor explicații, inovația nu mi se pare acceptabilă. Pe de altă parte, e surprinzător cât de devreme a intrat prisma în limbajul poeziei române
Prin prisma... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4859_a_6184]
-
foc simt că m-aprinde./ În brață-ți mă ții, fulgeră văzduhul,/ La sînu-ți mă strîngi, caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și de repetiții fastidioase, survine ca din întîmplare cîte o turnură metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de viață”, iar o definire a amorului, una între multe altele, aparține unui poet adevărat. Cine-i Amoriul ilustrase latura epidermică a atracției reciproce; în celebrul Amoriul din prieteșug, suflul metaforic
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de viață”, iar o definire a amorului, una între multe altele, aparține unui poet adevărat. Cine-i Amoriul ilustrase latura epidermică a atracției reciproce; în celebrul Amoriul din prieteșug, suflul metaforic ne transportă în sfera poeziei propriu-zise. Am iubit, auziți inimi, cuvîntul vostru cel mare/ Ce vă pleacă la durere și vă face sîmțîtoare,/ Ce vă leagă, vă unește far‘ de nici o sîlnicie/ Și vă dă în viața asta altă viață
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
imposibilitate de a da cortina cu totul la o parte. Operă de poetă, notația diaristică este întreruptă de pasaje poetice care sublimează și esențializează suferința zilnică a autoarei. Rezultatul este un soi de discurs dublu care traduce cotidianul în construcții metaforice de un dureros imponderabil. Jurnalul Creștetul ghețarului reconstituie avatarurile unui spațiu matrimonial consumat cu fervoare și disperare de către ambii protagoniști. Diarista subliniază cu profundă tristețe conflictul dintre orgoliul personal și dăruirea părintească. „Copiii aceștia ar fi meritat să ne fi
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
punctez câteva elemente regizorale care contribuie într-un mod substanțial la sublinierea unor importante motive ideatice și muzicale ale lucrării. Utilizând un decor minimal extrem de sugestiv, prin câteva elemente scenografice care capătă diverse funcționalități, el reușește să atingă acele valori metaforice ale structurii de adâncime a acestei opere. Copacii din actul I (casa din pădure a lui Hunding) devin în actul II Walhalla, iar în actul III muntele pe care va fi așezată Brünnhilde pentru a dormi înconjurată de un cerc
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
amestec de frumusețe și diformitate, de har și fatalitate, de viață și moarte, fără a-și stabiliza sensurile. Ceea ce obosește în acest roman este tocmai excesul de simbolism și de sens cultural, excesul stilizării, dar acesta este pericolul oricărui roman metaforic, poetic și al stilului pe care de obicei îl numim „estetizant”. De multe ori acțiunea sau personajele par că pălesc, că își pierd consistența (asemenea unui soare negru...), că nu mai au ce să spună, că își repetă poveștile, gesturile
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
face nimic, decât cu prețul unei logistici atât de complicate, încât însuși faptul de a te mișca devine obiectul atenției, mai degrabă decât beneficiul pe care îl poate conferi mișcarea. Apoi începi să-ți pierzi vocea: nu doar în sensul metaforic al obligației de a vorbi cu ajutorul a diverse mecanisme sau al intermediarilor umani, ci și la propriu, deoarece mușchii diafragmei nu mai pompează destul aer prin coardele vocale pentru a le oferi suficientă presiune pentru a produce sunete cu sens
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
Gheorghe Grigurcu Prozator în principal, în varianta omului de spirit, Horia Gârbea se apropie de poezie cu o anume asprime amuzată, nelipsită de ghimpi. Nu poate fi niciodată surprins în stări de derivă sentimentală, de confesiune dezarmată, de erupție metaforică. Afișează o familiaritate cu toate cele din jur, abordîndu-le cu o gesticulație dezinvoltă. Aparent ar fi vorba de o producție soresciană. Dar, spre deosebire de autorul Morții ceasului, adesea nepretențios, livrîndu-și butadele pe bandă rulantă, intervine aici nu doar o cenzură mai
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
acest fel, Eminescu alege termenul "lumi" care mă trimite la puzderia de galaxii de pe cer, născându-se și murind, și cu viteza luminii la Schopenhauer, Goethe și Kant. Se poate observa, din alt unghi, componenta acvatică a unora dintre structurile metaforice. În Junii corupți, înregistrăm "diluviul de foc". În Când privești oglinda mărei, "mare de mâhnire". În Mureșanu - 1869, "ocean de flăcări" ("În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă"). În Mortua est!: "râuri de foc", "o mare de stele". În
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
această rubrică în ultimele două săptămâni, în legătură cu bogata terminologie argotică a "femeii imorale", mai exact a prostituatei, ar trebui măcar trecute în revistă, pe lângă metaforele animaliere (maimuță, pupăză) și cele ale "obiectului uzat" (boarfă, ștoarfă), și alte zone ale creativității metaforice sau metonimice și mai ales cuvintele pentru a căror evoluție nu mi se pare că s-ar fi găsit o explicație semantică mulțumitoare. În paradigma culinară, în care femeia e un produs de consum în genere conotat pozitiv, intră diverse
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
Rodica Zafiu În desemnarea depreciativă a prostituatei (dar și a "femeii imorale" și a femeii în genere), o zonă metaforică specifică și foarte rezistentă este cea a "obiectului (de îmbrăcăminte) uzat": boarfă, gioarsă, buleandră, treanță, zdreanță, ștoarfă etc. Cel mai cunoscut și mai folosit termen din întreaga serie este boarfă, care aparține în prezent lexicului familiar, cu sensul destul de general
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
la tendințe din afară (urmare a puținătății lecturilor cosmopolite), care să-i facă rău, să-i abată atenția "naturală" de la firea profundă, de la elementaritatea poporului român; în al doilea rând, imagistica săracă, fără lux de comparații, descrieri de natură, podoabe metaforice sau elemente de fantastic. Ambele atitudini îl livrează cu brio în centrul teoriei specificului etnic, insinuată de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Dan Sociu și ilustrata, inspirat, de Tudor Jebeleanu) a cîtorva dintre cele mai bune creații aparținînd scriitorului mi se pare o întreprindere editorială deosebit de importantă. Riscurile amintite mai sus sînt evitate inteligent de către traducător, fie printr-o adecvare la registrul metaforic special al lui Heaney, fie prin lăsarea deoparte a poemelor cu „încărcătură” mentalista (sau chiar politică) excesivă. Opera poetica a lui Heaney (fără a o mai considera și pe cea dramatică sau teoretică) rămîne extrem de vastă, creionînd, în timp, un
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
într-o competiție directă, «la blană», cu companii din alte state, a declarat, joi, premierul", Ziarul Financiar, 28.05.2009 ). Sunt totuși contexte ambigue, în care la blană se poate interpreta fie ca extindere a expresiei automobilistice, fie ca evoluție metaforică independentă, pornind tot de la sensul „scândură" și de la imaginea suprafeței netede și goale („vorbesc cu ăla să vândă tot, «la blană»", Evenimentul zilei, 25.01.2000; „la cât de jos mergem cu prețurile, probabil că in perioada următoare se va
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
Ofelia Prodan (deși am debutat în 2003) și la polul opus primului Ianuș, dacă acesta ar fi putut fi antologat." Și așa mai departe până la confuzia totală: „În timp ce Ștefan Manasia e un vizionar al cotidianului cu detentă și profundă, și metaforică, și via - ciudat lucru - fronda fracturistă." Mai jos, Linda Maria Baros, „bilingvă și traducătoare" (adică „tunsă și legitimăs", ca în Urmuz) „s-a confruntat valoric mai mult cu nume din Franța, fiind pentru prima oară alăturată, neavând nimic în comun
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
tombant avec abondance, sous forme de pluie, de grêle ou de neige". Citatele care o ilustrează conțin și sintagma averse de pluie („Une violente averse de pluie et de grêle", Romain Rolland, Jean-Christophe, 1907); destul de multe exemple indică și folosiri metaforice ale termenului. Asemenea extinderi au apărut de altfel și în română, mai ales în stilul jurnalistic recent: „după o perioadă de secetă acută, averse de supermagazine" (sansabuzoiana.ro); „ de mall-uri în România" (Săptămâna financiară, 5.10. 2007).
Averse by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6342_a_7667]
-
liniile de forță ale unui lirism răscolitor și grav, impunând prin autenticitatea trăirilor, ca și prin fermitatea articulării lor într-un univers poetic coerent. Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
poezie de Mihai Beniuc, cu aceleași vechi și simpliste procedee stilistice atașate tematicii partinice regulamentare și prompt asumate. A doua poezie din coloana de trei îi aparține de asemenea unui vechi poet combatant, Radu Borureanu, iar a treia, mult mai metaforică, mai discretă, dat totuși la fel de închinată partidului chiar dacă în spatele unei metonimii solare, îi aparține lui Ștefan Aug. Doinaș. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4741_a_6066]