1,344 matches
-
și nu are nici un fel de instrumente care să-i ajute. O rază de speranță lucește pentru puțin la Luxembourg, unde dau peste proiectantul unei instalații video care constă dintr-un ecran uriaș pe care sigle ale marilor corporații se metamorfozează neîncetat una-ntra-alta: arcurile de la McDonald’s devin VW, VW devine CGI, CGI devine IBM, IBM devine Microsoft, Microsoft devine US Steel, US Steel devine Compania, ad infinitum În hore și valsuri de sigle. Artistul, bucuros de oaspeți, ia broșurica Marianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un strop de rou?.. ". („ S?rmanul Dionis "). În felul acesta a gândit poetul ?i vechea cetate a Daciei care se bucur? de privilegiul unei existen?e eterne, pentru c? ea niciodat? nu se va transforma În ruin?, ci se poate metamorfoza, prin vraj?, În codru: „ ??ci s???ții, iubite frate C? nu-s codru, ci cetate, Dar vr?jit eu sunt de mult Pan? când o s? ascult ??sunând din deal În deal, Cornul mândru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tabloul reprezintă "Bucovina răpită de austriaci". Dar tot nu se vinde. Vine cesiunea Basarabiei. Repede codrul din fund se preface în Marea Neagră, pajura austriacă în rusească, izvorul în stâncă în mijlocul mării și tabloul reprezintă "cedarea Basarabei ". În această din urmă metamorfoză s-a propus Camerei c-a s-o cumpere, dar n-a cumpărat-o. Așteptăm învierea morților și vânzarea de veci sub altă formă; c-un fes în cap și cu fustanelă ar putea reprezenta Epirul. Și-o găsi ea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pildă, Graham Buschell, Colin Gordon și Peter Mills, ed., The Foucault Effect: Studies in Governmentality, Harvester Wheatsheaf, Londra, 1991, capitolul 4. Hacking, The Taming of Chance, p. 105. Hacking arată Într-un mod strălucit cum o „medie” statistică s-a metamorfozat În categoria „normal”, la rândul ei aceasta devenind standardul „normativ” la a cărui realizare tinde ingineria socială. Numeroasele cercetări istorice efectuate au arătat deja foarte bine cât de generalizat era În Occident sprijinul adus ingineriei eugenice. Convingerea că statul trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI: Versuri, Iași, 1887; Generația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a ivi ceva "sporitor de ființă". După care-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor argument: "Nu spunea Valéry că leii, înfulecând berbeci, îi metamorfozează pe aceștia în leu?". Alcătuită din două secțiuni Controverse eminesciene, care dă și titlul volumului, și Eminescologia -, cartea lui Th. Codreanu dă seamă nu doar despre personalitatea unui autor, a cărui fișă de creație este mult mai amplă fiind prozator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar și al loviturilor primite de creștinism dinspre filosofie, știință și artă, vinovăția fiind împărțită deopotrivă și de teologia apuseană (îndeobște). Eminescu a înțeles printre cei dintâi cât de amenințat e creștinismul chiar din interiorul său, teologia speculativă fiind, practic, metamorfozată într-o ideologie compromițătoare încă din vremea Inchiziției, fapt ce a dus la ruptura dintre catolici și protestanți" (ibid., pag. 245). Eminescu a remarcat primul că filozoful e uneori mai aproape de spiritul eclesial decât preotul, îngrijorându-se de ireligiozitatea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Petrescu (vizând ultima etapă a receptării critice) și utilizează el însuși instrumente de interpretare ale acestora. Receptarea critică a unui autor important este chiar tabloul evoluției aparatului teoretic. Valabil pentru Eminescu, pentru Caragiale... și pentru Bacovia. Opera studiată nu se metamorfozează în taină, pe rafturile bibliotecilor, cu anii. Biografismul este utilizat în favoarea descifrării "poeticii oglinzii": spațiul copilăriei explică deplin cronotopul cavoului, al odăii; se remarcă, de asemenea, lipsa unui "complex matern" în poezia lui Bacovia. "Bacovia percepea lumea temporal dar dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plasa în prima linie a exegeților literari. "Revista Nouă", anul I, nr. 6, septembrie 2004 Șerban CODRIN Theodor Codreanu și "Complexul Bacovia" Există cărți periculoase, unde, o dată scufundat, riști, dacă ai norocul supraviețuirii, să scapi, ajuns la țărm, cu totul metamorfozat în altceva, spre exemplu, să te vindeci de vechea boală sau să te transformi din orb în clarvăzător. Mai mult decât masivul volum Complexul Bacovia de Theodor Codreanu, Ed. "Litera Internațional", colecția "Biblioteca școlarului", Chișinău, 2003, ediția a II-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
joc, de farsă, de mască, se preface până păcălește pe toată lumea, de la criticii cei mai versați la cititorii cei mai inocenți: aurul său este plumbul, infinitul său este cavoul, muzica sa este scârțâitul pierderii tonalității, zeul iubirii sale, Eros, se metamorfozează în Thanatos. Captivant și supraponderal, centru de greutate este capitolul al treilea, care dă titlul întregii demonstrații "Complexul Bacovia". Ce să însemne aceste două cuvinte astfel potrivite? Bacovia a fost pacientul unor spitale de psihiatrie, a fost măcinat de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și tutelar în întreaga viziune creatoare a autorului. Cartea are două părți, prima se intitulează În căutarea stilului și reprezintă și centrul de greutate al lucrării. A doua, Oglinzi, vine să ateste o veche obsesie a scriitorului, mitul obiectivului reflectorizant metamorfozându-se, în romanul Varvarienii, într-o metaforă a intrării și ieșirii (în) din vis. Oricare autor care se respectă, își încheie activitatea de creație cu o lucrare de maxime și cugetări, aceasta reprezentând corolarul gândirii sale în domeniul respectiv. Ideile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin care "devine un scriitor abisal", prin aceasta atingându-se "maximum de obiectivitate", zonă în care ajung geniile (p. 52). Și aici găsește autorul o apropiere dintre Eminescu și Caragiale, cel de-al doilea "suferind" de complexul lui Proteu, care, "metamorfozându-se" rămâne el însuși, dar în cazul lui Caragiale, raportarea arhetipului se face "cu diferență" (p. 53), încât autorul se întreabă "dacă nu cumva e un mod de a-l confunda pe Nenea Iancu cu autorul și pe Proteu cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost una brutală, "noua schimbare" se dovedește extrem de parșivă, căci, sub chipul libertății, ea nu e decât o prelungire, cu chip uman, a vechiului regim. Miza cărții sale este tocmai demascarea acestui mecanism diabolic prin care internaționalismul comunist s-a metamorfozat în noua stângă, având ca stindard corectitudinea politică. Prin chiar natura lui un asemenea volum este unul polemic. Theodor Codreanu pune în discuție teoria lui Neagu Djuvara privitoare la evoluția civilizațiilor din perspectiva relației autohtoni-periferici. Ea este amendată atât în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu arămiu de foc! Cineva mă privește din patriile acelei Panthera tigris (originară din Siberia, Ranthambore și chiar Kolmården, în Suedia, unde s-au aclimatizat doi tigri!) metamorfozată în lichid arămiu prizonier în sticlă. 3 ianuarie Amintirea revelionului - am refuzat invitațiile unor prieteni, în schimb am invitat-o pe fosta prietenă a lui René și a mea, pianista Ingrid Lindgren. Îmi plac silueta ei de sparanghel, umoarea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
integrată în structurile vieților anterioare. Ce aventură! Ce melancolie de a nu călători ca o frunză pe apele infinitului! Mă întreb dacă „aventura” aparține mai degrabă creatorului vieții decât creaturilor. El resimțind plăcerea de a se mișca prin corpuri infinit, metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate ca organele unui corp imens, cu infiniți ochi, brațe și picioare, ca în poemul indian Gita. Viața e absurdă. Ecleziastul are tot dreptul să fie pesimist strigând: „O, deșertăciune, totul e deșertăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unde a murit și unul dintre bunicii mei, într-un război nu mai puțin exterminator decât cel de azi, a fost mereu bântuit de un naționalism feroce, dar mocnind, transformat mai târziu în comunismul în care vechiul naționalism s-a metamorfozat în ceva și mai monstruos. 19 mai. M-am hotărât să călătoresc în România împreună cu colegii suedezi (dar și cu prieteni români: Mia Morogan și Dan Shafran) pentru a prezenta Cartea de vise a lui Swedenborg, antologia mea făcută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un efect al unei iluzii primare? Cum poate simțirea să constituie o dovadă? Toate aceste zile și nopți pe care le petrecuse cu cei mulți și cu cel unic, cât de puțină înțelepciune îi aduseseră, acum când gândurile i se metamorfozau în simțuri vii, iar aparența și realitatea se luptau între ele înlăuntrul carcasei lui, care părea uneori uriașă cât întreg universul și era scormonită de o durere tot atât de imensă. Punctul caracteristic al solipsismului, care ne scapă adeseori, constă în abolirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-a răspuns cu mare prudență. Steve își scrie memoriile despre Rozanov, cu intenția de a le dezvolta mai târziu în Viața lui John Robert Rozanov. Mi-a dat să citesc câteva părți din manuscris, în care filozoful a fost metamorfozat într-un fel de sfânt. Totodată, Glatz se preocupă de reconstituirea caietului înecat din „marea operă“. Ca să spun drept, Stella și cu mine am ajuns între noi doi la concluzia că poate John Robert nu a fost o personalitate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la emoții sofisticate. Mai trebuie oare precizat că hedonismul este contrariul supunerii față de instinctele cele mai de jos ale animalelor și că presupune inversul supunerii față de imperativele gregare ale momentului? Ale noastre trimit la consumerismul care traversează secolele și se metamorfozează în funcție de nevoi. Numai filosofia ne permite să facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEA SALVAȚI PRIN POLEMICĂ: TREI MUȘCHETARI HEDONIȘTI VIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
orașul său natal sau din timpul șederii în Grecia. Fapt este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a ajutat de foarte multe ori să dobândească o claritate în gândire. Boala este văzută ca o sănătate superioară, iar această idee nietzscheană va fi preluată de Thomas Mann în multe dintre scrierile sale. În finalul romanului, personajul Laban este metamorfozat din bolnav mintal într-un martir. Laban, spune Ion Vianu, „este și un ins cu o imensă experiență a suferinței și un geniu. Ajuns în poziția regală de «cel mai mare nebun», sentințele lui vor avea o greutate pe măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
carte de călătorie a sezonului, „abundând în episoade interesante și informații cerute de public“, sau „o carte atrăgătoare care dezvăluie în fiecare rând al ei un perfect observator al celor descrise“27. Cu toate acestea, semnificativ pentru reflectarea chestiunii românești - metamorfozată în problemă politică europeană - în opinia publică americană la acea dată este faptul că „The North American Review“ din Boston, prezentând aceeași carte, reproșa pe un ton academic autorului lipsa ori insuficiența unor detalii referitoare la chestiunea centrală a zilei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideologiile străine, repudiate ca incompatibile cu firea neamului și ființa națională. Dacă nu a fost generat de societatea românească, atunci comunismul nu a fost nici o necesitate istorică, în sensul determinismului hegelian, ori a celui marxist. Dar societatea românească s-a metamorfozat treptat, oferind utopiei comuniste mediul prielnic dezvoltării sale, până la stadiul paroxistic. Evoluția lentă a procesului de modernizare pe verticală a societății românești; opoziția, vehementă adesea, față de prețul plătit pentru acest proces, care avea să antreneze un spectru social destul de larg
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
inevitabil al desfășurării evenimentelor asociază mișcarea istorică celei astrale. Puterea seculară este, așadar, depășită și incapabilă să stopeze cursul inexorabil al evenimentelor. Nici regele nu este protejat de această neputință în fața destinului 3. Ideea mișcării irezistibile a evenimentelor va fi metamorfozată în cursul secolului al XIX-lea în conceptul de necesitate istorică. Caracterul imperios al revoluției era accelerat de ceea ce teoreticianul terorii, Robespierre, numea „crimele tiraniei“, pe de o parte, și de „progresul libertății“, pe de altă parte. Caracterul implacabil se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a spectatorilor. Pentru că numai ei pot spera să înțeleagă ceea ce se produce cu adevărat în angrenajul ideilor și evenimentelor. Pentru spectatori, mai imperios chiar decât pentru actori, lecția Revoluției franceze pare să semnifice necesitatea istorică pe care Bonaparte o va metamorfoza în ideea de destin. În consecință, toți cei care în secolele XIX și XX au mers pe urmele Revoluției franceze sunt considerați agenți ai istoriei și ai necesității istorice. Consecința paradoxală a acestei răsturnări a perspectivei asupra istoriei este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]