20,801 matches
-
-o. În fine, aproape de noi, două evenimente importante: înființarea Ligii Națiunilor în 1920 și semnarea pactului Kellogg, în contra războiului, la 27 august 1928, marchează două etape importante către înfăptuirea acestui ideal. * Să privim un automobil în mișcare. Automobilul nu se mișcă numai: el nu este numai în acțiune, el acționează rațional sub impulsiunea omului; mișcarea mașinei se poate urmări cu vederea, dar ținta către care e condusă e abstractă. Dacă ne îndepărtăm acum privirea de la acest obiect, creat de geniul omului
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
luminate, un fel de Irene Papas aprigă sau o Maria Callas infinit de tristă. Speculîndu-i liniile lungi ale corpului, expresivitatea privirii și forța stărilor pe care le transmite, regizorul îi propune ceva extrem de dificil. Să joace totul fără să se miște din centrul cercului, pînă la capătul reprezentației. Pînă cînd cei doi copii născuți de ea se topesc în mantia neagră a pardesiului ei lung, în ea, în negrul ființei ei, în moarte. Și țambalul lui Tony Iordache plînge în corzile
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
și de meditație, ci generează gânduri de curvie, datorită trupului greoi și minții încețoșate. Referitor la aceasta, Sfântul Isaac Sirul precizează: Iar mișcarea mădularelor de jos ale trupului, care se face fără gândurile mai ascuțite ale plăcerii necuvenite ce se mișcă cu fierbințeală și atrage sufletul fără voie la ticăloșie, se naște fără îndoială din săturarea pântecelui.83 Cuviosul Isaia Pustnicul, în același sens, spune: Vai nouă că, având trupul ușor lunecos spre păcat, îl ațâțăm prin săturare și moleșeală spre
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și așa se aprinde sufletul spre gânduri, aducând înainte formele prin amintiri. De asemenea, despre alte năluciri pătimașe, unii spun că se produc într-un fel, alții, într-alt fel. Dar în nici unul dintre modurile amintite nu pot dracii să miște nici un fel de patimă dacă se găsesc în suflet iubirea și înfrânarea, fie că se află trupul în stare de veghe, fie în stare de somn91. Unele viclenii de-ale dracului curviei ni le descoperă Evagrie Ponticul când spune că
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
fiind muncit de cele mai înfricoșate munci 139. Ce mare adevăr este în afirmația că desfrânarea a fost și va rămâne pentru toate timpurile principala cauză a degradării ființei umane 140, căci prin transformarea dorinței iraționale în plăcere, omul se mișcă într-un cerc vicios în care, fugind după plăcere, agonisește, de fapt, durerea. În zbaterea lui de a ieși din acest cerc ucigător, omul moare puțin câte puțin, după fiecare eșec, în momentul imediat următor plăcerii. Căci aceasta, prin efemeritatea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
la ultimul vers. Este cîștigul, dar și defectul major al stihurilor sale, în măsura în care "intelectualizarea" este socotită cînd "noblețe", cînd "balast". Dar meritul poeziei - atît de "așezată" - în care Ș. Cioculescu descifrează numai "expresii cuvenite", este și acela că ea se mișcă, de fapt, pe terenul minat al celor mai diverse influențe. Explozii din muniția teoretică a lui Valéry: "Un poem trebuie să fie o sărbătoare a intelectului" se aud pe fondul unor îngînări din Novalis, cel "beat de el însuși", care
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
Cristo, a lui Papillon sau a lui Hannibal Lecter, perfect izolat într-o celulă, eventual săpînd discret, dar eficient, la un tunel prin care să încerce o evadare cum nu s-a mai văzut. "Or - constată Eugen Istodor -, ei se mișcă. Se aerisesc, se plimbă, joacă fotbal, șeptic, pocher, pun lumea la cale. Merg la Club, la spectacole sau la făcut artă. Merg la Regina-Mamă, comandantul închisorii, Carmen Mihail, să se plîngă. Merg în camera comandanților lor, Mihaela Bonațiu și Mihai
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
cu arta plastică, cu media, cu performanța teatrală, cu formele argoului, cu limba engleză, cu tehnologia. Ei nu pot rămâne închiși în revistele literare și în cărțile frumoase pe care nimeni nu le citește. Nici chiar ei, scriitorii. Societatea se mișcă și, dacă vor să rămână o forță, scriitorii au nevoie de unelte bune și ascuțite ca să intre în carnea actualității. Vorbeați la lansarea găzduită de Institutul Cultural Român de un cititor tânăr "adânc", aici, în România, spre deosebire de America, unde tinerii
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
mers, chiar în fugă, vis-ŕ-vis de creșterile și descreșterile imperiului muzicii contemporane. Un imperiu de care mulți se arată a fi interesați, dar extrem de puțini sunt informați. Un imperiu în care Dediu se simte cu adevărat la el acasă, se mișcă în voie, natural, își permite și unele luxuri, răsfățuri, se alintă, dar mai ales se antrenează în perspectiva unor turniruri ideatice esențiale. Informația este menținută astfel la zi. Și la pas. O sumară survolare a bibliografiei ne convinge că autorul
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
totodată foarte explicit, permează până și compoziția cadrelor. Totuși, din punctul de vedere al cinematografiei, filmul nu se poate numi ortodox. Procedeele tradiționale se îmbină cu cele inventive, destul de rare în vremea în care filma regizorul. Panoramează des (camera se mișcă orizontal, de obicei de la stânga la dreapta), folosește unghiurile înalte (o aluzie la un Creator care stă și privește cu mâinile în sân, indiferent la cruzimea de pe pământ?) și travlingul lent din interior către exterior sau viceversa pentru a sugera
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
în clocot, depășind cu mult obiectivul natural - obținerea egalității depline între sexe: de șanse, de oportunități, de salarii -, devenind un fel de ideologie teroristă, gata să te execute doar pentru că te-ai uitat mai lung la o domnișoară ce traversa mișcând provocator din șolduri coridorul, s-a ajuns la suprimarea, prin cele mai aiuritoare formule, a câștigului suprem al democrației: libertatea cuvântului. O profesoară americană, mamă a unui tânăr de douăzeci de ani, îmi povestea îngrozită despre spaimele prin care trece
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
Cu alte cuvinte, pentru mințile de precizia cronometrului ale urmașilor lui Wilhem Tell e limpede că Europa Centrală nu este un scop în sine. Ea este drumul cel mai sigur spre prosperitate. Văzând cum, geo-politic, Europa Centrală pare să se miște tot mai spre est (la 1900, ea includea o parte a Prusiei și fragmente din Imperiul Astro-Ungar, la 1990 devenea un apanaj al țărilor de la Vișegrad, iar în 2000 ocupă bună parte din ceea ce, tradițional, s-a numit Europa Răsăriteană
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
ei coerență în clipa în care se ăncearcă sugerarea acelei rațiuni ănalte, de ordin supraomenesc, în numele căreia se desfășoară ăntreaga narație. Faptul că în povestirea evanghelică totul este scris dinainte și nimic nu rămăne ăntămplător, că Iisus și lumea lui se mișcă pe trasee riguros prestabilite, ăi sugerează lui Gibson un fel de rol în rol care subminează și falsifică acuratețea omenească a evenimentelor, dar nici nu face posibil accesul spre dimensiunea transcendentă a acestora. Excesul de ritualizare a mișcărilor, de filmări
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
poziții, cred că el a fost un ferment, o necesitate care ne-a condus spre o regăsire de sine și spre o mobilizare interioară. Iar acesta e un lucru bun. Între timp au apărut alte posibilități, suntem obligați să ne mișcăm odată cu ceilalți compozitori, de pe alte meridiane, iar această realitate, deși dureroasă, ne va schimba radical. Rolul compozitorului în actualitate nu mai poate rămâne același ca până acum. S-a încheiat cu pasivitatea noastră. Cum vom acționa? Voi reveni curând cu
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
amestec de prezent, trecut și viitor. Nu putem înghiți totul, fără discernământ. Iar discernământul implică, în primul rând, o reașezare a valorilor trecutului, căci ele vor orienta prezentul și viitorul. E timpul unui bilanț. Vremurile o cer. Dacă nu ne mișcăm destul de repede, s-ar putea să fim depășiți de evenimente. Suntem prizonierii unei dinamici temporale care va schimba fața lumii în următorii zece ani. Suntem „oameni recenți”, pentru a folosi exploziva și inspirata formulă a lui H.R. Patapievici. O parte
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
pe care le „împachetează” într-un stil haios. Vorbind despre necesitatea existenței regulilor în cadrul unui sistem compozițional complex, el ajunge la următoarea exprimare: „regulile sunt un sortiment esențial de gumă de mestecat pentru minte, fără de care compozitorul nu se poate mișca.” Sau, în altă parte: „Deși muzica noastră este atât de complexă, încât puțini oameni o pot asculta, totuși noi nu oferim cea mai complexă muzică din lume, ci numai pe cea mai neascultabilă. A compara sub raportul complexității muzica noastră
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
vor să uite poate este firesc, dar există și o amnezie involuntară dirijată și manipulată de putere. «Din trecut să facem tabula rasa»! Nu cumva așa se cînta în Internaționala? Orice ai face, chiar dacă îți dai foc, este greu să miști opinia publică românească. Cine își mai amintește de studentul Liviu Babeș care și-a dat foc pe pista de ski de la Brașov? Judecătorul militar care l-a condamnat pe tatăl meu la opt ani închisoare, Gheorghe Șerbănescu, a fost ridicat
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
noului “Cabinet Năstase”, Alianța PNL-PD, antrenată sârguincios pe arena “Moțiunea”, la începutul votării a părăsit ședința sub forma unui cros televizat în direct de canalul Realitatea Tv (diletant, cu intreruperi sonore și cu imaginile lui Emil Boc și Paul Păcuraru mișcând mărunt din buze). Referitor la această fugă, forul internațional olimpic s-a sesizat din oficiu și, transmit vreo câțiva corespondenți de presă, studiază introducerea unei noi discipline sportive la o ediție viitoare a Jocurilor Olimpice: fuga de răspundere.
Jocuri noi pe o temă veche by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13015_a_14340]
-
nu poți ajunge la Tatăl (absolutul) decât prin Iisus care este adevărul, calea și viața. Ori, și politica, și biserica, în forma ei de instituție, disprețuiesc adevărul - lucru care nu mai trebuie demonstrat întrucât se învață la istorie. Ceea ce-i mișcă pe tirani și teroriști nu este desăvârșirea, nici infinitul și nici măcar idealul, ci banala dorință de putere. Ei caută doar suporturi ideologice pentru a accede în vârful piramidei. Drept dovadă, și Napoleon, și Hitler, și Ceaușescu, mai întâi și-au
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
de magazinul închis, de autobuz, de brad, de oțetul din cană. Celălalt stătea și-i urmărea atent buzele. Fața lui nu exprima nimic. Apoi, nu știu cum, se trezi într-o cameră mică și plină de obiecte. Cu greu reușeai să te miști în ea. Stătea la o măsuță joasă, bea ceai dintr-o cană cu mâner de plastic și ridica unul după altul paharele zelos umplute. Vodca avea un gust ciudat, de fructe. Era atât de tare, încât profesorul simțea că după
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
se întoarse, observă în cadă înotând un pește mare. Era viu. Nu-și putea crede ochilor. Se ținea de nasturele de la palton și privea direct în ochiul plat al peștelui de sub apă. Se simți încarcerat de privirea lui. Peștele își mișcă leneș coada. Deasupra cadei erau puse rufe la uscat. Stătu astfel vreun sfert de ceas, neputând să se miște, până când gospodarul neliniștit începu să bată la ușă. El și peștele se priveau ochi în ochi. Era un lucru oribil și
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
nasturele de la palton și privea direct în ochiul plat al peștelui de sub apă. Se simți încarcerat de privirea lui. Peștele își mișcă leneș coada. Deasupra cadei erau puse rufe la uscat. Stătu astfel vreun sfert de ceas, neputând să se miște, până când gospodarul neliniștit începu să bată la ușă. El și peștele se priveau ochi în ochi. Era un lucru oribil și totodată plăcut, plin de sens și-n același timp absurd. Peștele era viu, se mișca și rostea cu buzele
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
ceas, neputând să se miște, până când gospodarul neliniștit începu să bată la ușă. El și peștele se priveau ochi în ochi. Era un lucru oribil și totodată plăcut, plin de sens și-n același timp absurd. Peștele era viu, se mișca și rostea cu buzele lui groase niște cuvinte de neînțeles. Profesorul Andrews se rezemă de perete și închise ochii. Ah, să rămână în baia aia mică, în burta marelui bloc, în mijlocul marelui oraș geros, să fie lipsit de cuvinte, să
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
mică, în burta marelui bloc, în mijlocul marelui oraș geros, să fie lipsit de cuvinte, să nu înțeleagă și să nu se poată face înțeles. Să privească drept în mijlocul ochiului plat și incredibil de rotund al peștelui. Să nu se mai miște de aici. Ușa se deschise cu trosnet și profesorul nimeri direct în brațele călduroase și puternice ale gazdei. Se ghemui la pieptul lui ca un copil. Plângea în hohote. Puțin mai târziu, mergeau cu taxiul prin orașul scăldat de raze
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
dai Tu sînii să-ți cuprind? Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele cărții și zărește semnul Duhului Pămîntului.) Mă mișcă altfel acest semn, din plin! Duh al Pămîntului, mi-ești mai aproape; Simt forțe-n mine dînd să scape, Ard, parcă-aș fi băut nou vin. Simt că-ndrăznesc să ies în lume-afară, Să port plăceri și chin - a ei
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]