435 matches
-
un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e în pământ și privighetorile cântă iarăși la pârâul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
privighetorile cântă iarăși la pârâul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie, la dialogul privighetorilor cu luna: "Mergeam tăcuți, cu sufletele mișcate, spre ele. Ajunseserăm într-o roată de sălcii vechi lângă pârâul lui Faur. Apele parcă conteniseră, și chiar deasupra noastră, în streașina verde, o privighetoare cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
două parale. A fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muncitorii fabricii au cinematografe și biblioteci ale lor în cartierele respective. Ceeace am văzut la acest prim palat al culturii se repetă și la alte uzine. Se acordă vieții intelectuale muncitorești o atenție atât de serioasă, încât mă simțesc adânc mișcat. Se schimbă lumea!" Aceste vorbe nu sunt sunete sau semne pe hârtie. Când vedem, când pipăim, toate au o altă semnificație și putere. Mă simt pătruns de minunea înfăptuirii apropiate. Ce sens negativ mai pot avea unele cusururi și deficiențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
venit la ei acasă în strada Staicovici și cu lacrimi în ochi sa sfătuit cu doctorul... Hai, deci la Arghezi!, a zis familia și a pornit întracolo. S-a vorbit cu Mitzura, că Arghezi era...la Sinaia. S-a arătat mișcată, a și plâns. A vorbit frumos despre doctor. Cineva a alergat la Sinaia, l-a căutat la Casa scriitorilor, până și la miliția locală a întrebat de el. Nu l-au găsit, probabil făcea poezie la Mărțișor, au zis sarcastic
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
interpretarea călătoriei Luceafărului prin haosul cosmic și dialogul cu Demiurgul, când profesorul Simion punctează: "o viziune cosmogonică formidabilă în care intră văi haotice, izvoare de lumină, mai multe straturi de stele și ceruri suprapuse, goluri care se nasc de pretutindeni, mișcate, toate, de o sete care "soarbe" și prăbușite într-un adânc asemănător (asociere stranie) cu o oarbă uitare". Comentariul critic privind proza literară a lui Mihai Eminescu este, de asemenea, succint, aprecierile având în vedere epoca în care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
slut, mai interesant sau mai banal, după cum mă pricepeam și eu să-l împodobesc pentru noua viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
știe mai bine decât tine să găsească varianta corectă, pe care tu ai fi vrut s-o scrii acolo. Ceva magic. Mă rog, bănuiesc că a căpătat obsesia asta de când a luat-o pe calea religiei. Odată îmi povestea, profund mișcat, ce virtuți extraordinare are mirtul cutare pe care i l-a adus un coleg de la muntele Athos. Eu nu pot înțelege așa ceva și oricum am o propensiune nebănuită, incredibilă să îi contrazic pe habotnici. Nu că R.T. ar fi automat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și mișcat, fiindcă, Într-adevăr, aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o bună ureche și memorie muzicală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
volum minim, a răsunat limpede vocea unui bărbat, o voce caldă care vorbea într-o română impecabilă. Era o emisiune muzicală: comentatorul prezenta Rapsodia Română. Curând s-au revărsat în încăpere acordurile răscolitoare ale acestei melodii. Cei doi băieți ascultau mișcați: era o muzică potrivită pentru starea lor din acele momente - în sinea lor erau mândri de ei înșiși, se simțeau niște luptători, care sunt gata de orice sacrificiu pentru patria lor. -Ce să scriem în manifestele noastre? a întrebat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șir. Am înțeles că aștepta ceva. — Să te iert, tată? am murmurat eu. Nu pot. Dumnezeu să te ierte. Am chemat medicul și i-am cerut să nu-i mai pună perfuzii. A fost și dorința lui: un deget descărnat, mișcat aproape imperceptibil. A murit după două ore. Dumnezeu să-l odihnească! Acel Dumnezeu în casa căruia nu a vrut niciodată să calce. Casa despre care mi-a spus că este locuită de dracul... Aveam trei ani și treceam în fiecare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să facă prin hotărârea judecătorească, dar că nu o primea, întrucât, fără a-l osândi cu ceva, i se închidea gura încât să nu-l mai poată ajuta pe aproapele după putința sa. Și doctorul Frías, care se arăta foarte mișcat, stărui în zadar; Pelerinul se mulțumi să repete că va face ceea ce i s-a poruncit atâta vreme cât va fi sub jurisdicția din Salamanca. Fură scoși din temniță imediat. Punând totul în mâinile lui Dumnezeu, începu să cugete la ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
delicate, încât nu aflu nici memorie, nici înțelegere pentru a le spune și lămuri. A ZILEI 18. Joi ș3 aprilieț - Fără lacrimi înainte de liturghie, nici în timpul ei, nici după; o dată terminată liturghia mă aflam mai mulțumit fără ele, și mai mișcat, socotind că Dumnezeu, Domnul nostru, făcea aceasta spre mai marele meu bine. A ZILEI 19. a. l. Vineri ș4 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, belșug de lacrimi, cu multe priceperi și simțiri lăuntrice, ca și înainte de ea. Neaflând respect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
opt zile. Pentru că, după cum se întâmplă ca în săptămâna întâi unii să fie mai înceți decât alții în a afla ceea ce caută, și anume căință, durere, lacrimi pentru păcatele lor, după cum, dimpotrivă, unii sunt mai râvnici decât alții și mai mișcați sau mai încercați de felurite spirite, se cere uneori să se scurteze săptămâna, iar alteori să se prelungească, și la fel în toate celelalte săptămâni care urmează, potrivind lucrurile în funcție de materia propusă 3; totuși, exercițiile vor fi duse la capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fie înștiințat cu fidelitate despre mișcările și gândurile pe care i le aduc diferitele spirite șcelui care primește exercițiileț, pentru ca, în funcție de folosul mai mare sau mai mic, să-i poată da exerciții spirituale folositoare și pe potriva nevoii unui suflet astfel mișcat. 18. A optsprezecea. Exercițiile de acest fel trebuie adaptate la starea persoanelor care vor să facă exerciții spirituale, și anume la vârstă, studii, înzestrări; ca nu cumva să-i fie date cuiva neinstruit și firav lucruri pe care nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
combinat. O caut de trei zile. Aștept la telefon pînă se întoarce, chiar și pînă la prînz dacă e cazul! Bine. Mă duc s-o caut. Stau cu receptorul la ureche și aștept. Aud o ușă trîntită, apoi un scaun mișcat, după care, o voce de femeie, fermă, dar subțire, cu inflexiuni calde, spune: Inginera Oprișan la telefon. Bună ziua! exclam eu, puțin derutat de vocea care mi se pare cunoscută. Azi se schimbă vremea: dacă e soare, se va înnora, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
printr-un emisar Monicăi Lovinescu, la Paris, împreună cu o scrisoare. Reacția fiicei, consemnată în nota informativă a emisarului, a fost de o maximă încre dere: „Primind în special gulerașul, ce provenea de la mama sa decedată în închisoare, a fost profund mișcată și cu lacrimi în ochi mi-a spus că nu va uita niciodată gestul meu, cât și a lui DOINA, pe care o roagă, prin mine, să se considere pe viitor ca și sora sa. [...] M-a rugat să predau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi-au telefonat prietenii tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
caloriferului sunt încă înghețate și nu s’a putut da căldură. În Wilson era azi cald și bine, iar la școală avem căldură de 10 zile. Mamie, iubita mea, nu pot vedea pe nimeni. Ieri seară a fost Pauline; era mișcată găsindu-mă atât de anihilată din pricina lipsei tale. Vrea să-mi dea curaj; ea însăși e descurajată și fără nicio speranță. Caută să mai ia ore la Institut, în urma făgăduielii lui Cirinelli(?). La ședința de duminecă a venit și Mircea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
azimă și miere ca să te iubească și să șteargă ce va fi fost sortit rău? Sunt ca o infirmă, țintuită într’un fotoliu, cu o singură viziune, obsedantă: Gara de Nord și tu plecând pe scara vagonului, atât de frumoasă, atât de mișcată... [...] Eu aștept pe mama lui Mircea, care s’a anunțat pentru ora 4½; acum e 5 și 10 și nu a venit. Pentru eventualitatea că nu va veni, ori nu voi putea vedea-o până la expedierea acestor rânduri, asigură pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Deborah. Tocmai s-a despărțit de un tip și trece printr-o perioadă în care nu mai are deloc încredere în sine. I-am spus că știu pe cineva care poate să o repună pe linia de plutire. — Categoric, spun, mișcată. Cu mare plăcere. — Te rog, totuși, să n-o aduci la faliment. Trăiește doar din salariul de avocată. — O să încerc, spun, râzând. Tu n-ai nevoie de ajutor, înțeleg. Nu știu, am? — Sinceră să fiu, arăți deja mult prea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Husar” loc="Iași" data =”27.XI.2004” desc =”[Vedere cu Teatrul Național „Vasile Alecsandri” - exterior și detaliu din interior]”> Dragă Domnule Călin, Am primit extraordinara D-tale carte și îndurerat că-i întrerup lectura, sînt obligat să te felicit adînc mișcat, să-ți mulțumesc pentru acest nobil dar al unei zile bune. Prin 9-10 decembrie voi fi din nou la Bacău. M-aș bucura - cu acest prilej - să te revăd, să-ți strîng cu drag mîna, să te îmbrățișez, - cu gratitudine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
poveștile, să le legăm rănile, prea multe, de când au plecat de acasă, săi mângâiem și să-i invităm acasă. Acolo este locul lor și biserica s-ar umple... dar aceasta nu se poate face doar din colțul inimii sau din mișcatul buzelor, ci din străfundul dorinței de a-i iubi pe aceia care-ți sunt frați, trecând prin “camera rugilor” și apoi prin buzunarele de mult nederanjate. Și vă asigur că se merită!” Programul de sâmbătă a început la orele 10
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
redus înălțimea sau au dispărut, de-a dreptul, lățimea corpului a mai pierdut în favoarea lungimii, partea din spate n-a mai fost așa de îngustată, lucruri care au conferit navelor o formă mai frumoasă și mai pronunțat hidrodinamică. Pana cârmei, mișcată odinioară greoi, prin două pârghii plasate sub dunetă, a fost manevrată, începând cu secolul al XVIII-lea, prin timonă - o roată cu cavile, situată deasupra, pe punte, la pupa, care transmitea mișcarea rotită echei prin troțe și scripeți. Gabiile s-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fost o izbucnire năvalnică de aplauze și de strigăte „Trăiască Iorga”, cum nu-mi fusese încă dat să aud. Câteva minute, emoționat el însuși, Iorga a așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape în fotoliul acela cu rezemătoare înaltă ca de tron episcopal, cu ochelarii în mână, punându-i pe nas numai când se uita prin filele de note după câte o dată sau după câte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]