602 matches
-
ca să o dea lui Cosmescu, luni, la minister. - Cu acest „intermezzo“ reviu la jurnalul de... bord. Deci: plaje bună, cu tot vântul; absolut singură de la 9½ la 1. La 1½ masa la Del[ureanu], unde au venit Lisette, Piticu și Mița R. (venită azi); la altă masă et pour cause, au luat loc Bob N[egulescu] și familia. Extrem de amabilă Mița R. - m’a tratat cu nuga, la care am răspuns cu o cafea americană, descoperirea zilei de azi. Eram la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot vântul; absolut singură de la 9½ la 1. La 1½ masa la Del[ureanu], unde au venit Lisette, Piticu și Mița R. (venită azi); la altă masă et pour cause, au luat loc Bob N[egulescu] și familia. Extrem de amabilă Mița R. - m’a tratat cu nuga, la care am răspuns cu o cafea americană, descoperirea zilei de azi. Eram la masa mea între ele de o parte și Suchi... (en bonne aventure cu Tăutu) de cealaltă. Ca să-ți pot reda
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă la Delureanu. A venit și Irena, cei doi Pal[eologu] și Dron (secretarul lui Hur.), pe care Lucia îl numește religios „Profesorul“. După masă, cum stam tristă și pustie la o masă, înăuntrul cafenelei au năvălit Lisette, Piticu și Mița R., cu trei domni zăpăciți și teribil de amuzanți: unul, tatăl Dinei Manole, din clasa V-a A. Am râs nervos și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă o strofă nouă, cu omul cel mai deștept acum din blajina noastră Românie. Figura Miței!!... care, iar extrem de amabilă, mi-a oferit o cafea turcească. Ne-am întors în grup, ei să se culce, eu să-ți scriu ție... Mi-aduc acum aminte de ultima seară înainte de plecare... ce drăguță ai fost cu mine. Monica
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ulescu] a fost amuzant, briliant. A venit și Suchi, cu inteligența lui vie mult scăzută, dar extem de drăguț cu mine. Iată pentru eri. Azi, dimineață identică, cu o familie numeroasă, cu toți copiii semănând supărător. Mare brouhaha: a plecat Mița R. și Suchi, masa a fost fărâmițată, cafelele izolat luate. La 4 m’am dus la Curti să cumpăr 20 kg. de brânză pentru București: o discuție oțioasă și stupidă. Atitudinea Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vezi, domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume,... de-ți venea amețeală nu altceva.” O altă „revuluție” se transformă în Boborul într-un chef cu cârnați, vin și lăutari, așa cum revoluția cu năbădăi a intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în D’ale carnavalului este pe punctul de a deveni un act amoros. Cum se poate observa, violența potențială în opera lui Caragiale se convertește fie libi- dinal, fie carnavalesc. La rândul său, Leonida asociază grandoarea festivității sărbătorii naționale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
atât pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trubadurescă în stilul poeților Văcărești, și ulterior printr-o arie de operă interpretată îngrozitor de fals de către improvizatul trubadur, Nae Girimea. În gene- ral, cineva punctează sentimentul patriotic printr-un „Vive la France !”, iar duelul dintre cele două amante ale frizerului, Mița și Didina, debutează cu un „Allons enfants de la patrie”, semnal al declanșării păruielii. Chiar dacă în sensul speculării efectelor hilare ale patriotismului de operetă, existent din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
orice mahala. Bătăile nu erau simple bastonade de operetă, ci se lăsau cu sânge. Limbajul era violent și nu ocolea înjurătura sau gestul obscen (îmi amintesc cum râdeau satisfăcuți toți spectatorii din sala de cinematograf când auzeau sau vedeau așa ceva). Mița și Didina erau două femei decăzute (semnificativă e scena când Mița iese de la WCul din fundul curții sau cea în care cele două se păruiesc), iar bărbații, niște animale. Înainte să văd filmul lui Pintilie, nu mă gândisem niciodată că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lăsau cu sânge. Limbajul era violent și nu ocolea înjurătura sau gestul obscen (îmi amintesc cum râdeau satisfăcuți toți spectatorii din sala de cinematograf când auzeau sau vedeau așa ceva). Mița și Didina erau două femei decăzute (semnificativă e scena când Mița iese de la WCul din fundul curții sau cea în care cele două se păruiesc), iar bărbații, niște animale. Înainte să văd filmul lui Pintilie, nu mă gândisem niciodată că personajele lui Caragiale ar putea să pută - căci montările de până
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pentru că mahalaua nu e lipsită de jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat is teria generalizată, mau zgâriat pe timpan urletele Marianei Mihuț (Mița Baston), mau călcat pe nervi înjurăturile parcă sublinia te cu două linii, să ne sară în ochi. Ce aș mai putea să spun? Doar că, în urmă cu șaptesprezece ani, nu mi se păreau deloc deplasate mitingurile și urletele în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
foarte deștept care studia muzica la Conservator. Și cânta dumnezeește, dar n-a ajuns să împlinească 20 de ani și a murit. A mai avut și o fată pe care o chema Maria și-i mai ziceau câte odată și Mița. Mița ori era frumoasă ori nu era. Era înaltă, zveltă și cu un mers ce te vrăja nu altceva. Ea era funcționară la o societate de asigurare "Dacia România" împreună cu Ionel Constantinescu de la Baea, care ținea în căsătorie pe Olga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
deștept care studia muzica la Conservator. Și cânta dumnezeește, dar n-a ajuns să împlinească 20 de ani și a murit. A mai avut și o fată pe care o chema Maria și-i mai ziceau câte odată și Mița. Mița ori era frumoasă ori nu era. Era înaltă, zveltă și cu un mers ce te vrăja nu altceva. Ea era funcționară la o societate de asigurare "Dacia România" împreună cu Ionel Constantinescu de la Baea, care ținea în căsătorie pe Olga fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu dinastia Obrenovici. Aproape toți suveranii din dinastia Obrenovici au fost căsătoriți cu românce. Cea mai cunoscută dintre ele, Maria Catargi, văduvă după uciderea soțului ei, a fost mama celor doi băieți ai lui Cuza-Vodă. 244 Skupcina, parlamentul iugoslav. 245 Mița Filipescu, mama lui Grigore despre care este vorba aici era născută Blaremberg, ca și mama autorului. 246 Arhipelag din Marea Egee, anexat de Italia o dată cu Tripolitania și Cirenaica care aveau să devină Libia în 1911. Fiind locuit de greci, Dodecanezul a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
între colindele de fată mare, aflate în discuție, și cele „de moartă” există o similitudine a scenariului: „pe marea revărsată înoată un cerb sau un bour între ale cărui coarne, într-un leagăn de mătase, șade moarta și coase: «Sta Mița, răposata,/ Și cosea și se bocea»”. Explicația pe care o găsește reputatul etnolog este bazată pe transferul ulterior de semnificație de la apele începutului la apele ce despart lumea viilor de cea a morților. Funcția psihopompă a bourului este analizată și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele din urmă, cu moartea. În termenii lui de Rougemont, „iubirea fericită nu are istorie“. E anonimă și mută. „Vocale“, memorabile, exemplare sunt marile eșecuri amoroase, neîmplinirea, imposibilul. Mitul acesta, care are înălțimile sale literare, dar și trivialitățile sale caragialești (Mița Baston, „singură și ambetată“), continuă să fie un reper al multor povești de iubire. Împotriva lui, ar fi de reflectat dacă nu cumva iubirea adevărată nu se califică drept „adevărată“ tocmai în măsura în care provoacă fericirea protagoniștilor, în măsura în care e resimțită ca o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Spiridon e bătut de Dumitrache cu biciul: „Sfântul Neculai”. Mai periculoasă decât șicul lui Țircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o îndreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca din dotare. Mița aruncă la necaz cu vitriol. Restul personajelor caragialești se mulțumesc să-și pălmuiască amicii infideli sau adversarii politici, chiar la cafiné central. Cu excepția dureroasă a preotului din Păcat..., care își ucide copiii incestuoși cu pușca din două focuri fără avertisment
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Dar nu se dau în lături nici de la atacul „fără paloș, nici pistoale”, cu mâinile goale. Cel agresat constată ușor că amicul său e măgar, violent și n-are manieră. Cronica neagră a personajelor literare Voi scandal! Voi să mor! Mița Baston Personajele, ca toți oamenii, mai mor. În literatura română se mai și ucide. Dar foarte des și din varii motive, personajele își pun capăt zilelor singure. Sau încearcă să o facă. Unori gestul e justificat. Alteori rămâne obscur, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
în literatură. Chiar și într-a noastră. Trenurile lui Caragiale merg încet și poposesc îndelung în gări. E timp de taclale și de acțiuni previzibile. Trenul regal stă 25 de minute în urbea Z. Și tot nu e destul. Trenul Miței, consoarta amicului din C.F.R., face pauze imense în care călătorii mănâncă gogoși pe peron. Soacra lui Mialache, în trenul de plăcere spre Sinaia, are timp să cumpere vișine dintr-o gară secundară în care acest tren oprește nesmintit. Expresul București-Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
finele mileniului, personajele literaturii române se emancipează, trecând de la trăsuri, cupeuri și birje la automobil și de la tren la avion. În loc de a călări calul, ele adoptă bicicleta și chiar motocicleta, vehicule inedite la început de secol. O prostituată de lux, Mița Biciclista, face furori ca personaj real și ajunge să fie menționată și în Enigma Otiliei. Vila ei somptuoasă atrage și azi privirile în centrul Bucureștiului. Mașinile sunt, incipient, decapotate și ciclopice. Au un unic far pe mijlocul botului. Cu așa
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ia caietele acestuia cu febrilitate ca „să fie singură cu el”. Există, în literatură, și epistole strict funcționale. Pierdute și picate în alte mâini decât ale destinatarului, ele sunt cele mai destructive pentru că dau detalii clare despre acțiuni concrete. Scrisoarea Miței se pierde. Scrisoarea Joițicăi e găsită de cine nu trebuie, dar apoi furată de domnul Nae Cațavencu. Scrisoarea lui Mircea către Wanda, în Gaițele, e cumpărată de malefica Fraila de la servitoarea Wandei cu banii cumnaților expeditorului. Numai ultima este fatală
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de Mălineanu” (cunoscut compozitor). La fel de năpăstuită e biata interpretă de romanțe, de mult emigrată, Gigi Marga. Ei i se asociază lucruri de nereprodus prin tipar. Cu Gigi Marga ajungem la numele proprii generice feminine. Unele provin de la persoane reale ca Mița Biciclista (prostituată de lux de la început de secol XX, pe numele adevărat Maria Mihăescu, posesoarea unei case de lux ce există și azi) sau ca Mafalda, ghicitoare de renume, o Mama Omida mondială. Nu știm însă cine putea să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
exactitate. Oile sunt menționate separat - 1885 capete - la un număr de 115 proprietari, o creștere cu peste 500 de capete față de statistica din 1889. Aceste oi au produsă 104 kg lână țurcană, 3440 kg lână amestecată și 89 kg lână miță; cu totul 3633 kg lână, ceea ce revine aproape 2 kg lână pe fiecare oaie. Pierderile înregistrate de țara noastră în timpul primului război mondial, la care România a participat în 19161918, cu întreținerea efortului de război, apoi cu jaful sistematică practicat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
frică de germani și de scandal. Trebuie să fi patronat aci fel de fel de istorii și aventuri amoroase. Pasărea a fost, desigur, un loc de întâlnire în timpurile normale, numai lista persoanelor care au frecventat-o mărturisește. Dissescu cu Mița Biciclista, Burileanu cu nevasta lui înainte de a se căsători, Cămărășescu cu altele, iar printre vizitatoarele cele mai fidele: doamnele Dissescu, Toma Ionescu etc. Prin dulapuri, multe cutii goale de bomboane, pesmeți și parfumuri. La cele mai multe maici, pe lângă odăile locuite de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Festivalul de Folclor de la Bremen și München și multe altele. A format și modelat în tainele artei muzicale numeroși soliști vocali, interpreți binecunoscuți azi: Vasile Conea, Elena Moldovan, George Adam, Eugenia Eurelaru, precum și instrumentiști: Silviu Golban (taragot), Costel Moldovan (vioară), Mița Juchescu (acordeon), Cristi Juchescu (orgă), Alexandru Abraham (contrabas), Ion Marian (saxofon), Ionel Bogdan (saxofonist și dirijor al orchestrei). Pentru devotamentul față de orchestră și profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul anilor în formarea unei orchestre reprezentative și a
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]