1,027 matches
-
lasă rece. Tot În copaci am de gând să mă retrag. Acolo se retrag toți bătrânii. Ca voi, am fost și eu. M-am Îmbătat cu iluzii. Acum nu-mi mai trebuiesc. Cândva nici ție nu-ți vor trebui. Dă-mi lucrarea să ți-o iscălesc, dacă mai crezi că Însemnele personalității mele, vor zdruncina cu ceva preceptele Consiliului. L-am privit cum Își desfăcea Însemnul personal pentru a-mi amprenta lucrarea. Un fascicol luminiscent ioniza abia perceptibil. Îl apropia cu
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
dansatoarea rusă Ida Rubinstein. Mișcare de dans cu ritm și tempo invariabile, pe o melodie uniformă și repetitivă, Boleroul își ia singurele elemente de variație din efectele orchestrației, printr-un crescendo progresiv și, "in extremis", printr-o modulare scurtă în "mi" major. Această operă singulară pe care Ravel a considerat-o un simplu studiu de orchestră a făcut obiectul celei mai largi difuzări dintre operele sale devenind, în zilele noastre, opera muzicală cea mai pusă în scena din toate timpurile.
Bolero (Ravel) () [Corola-website/Science/328491_a_329820]
-
Scrisoarea lui Nică către nevastă-sa în America după agresiunea NATO) „Draga mea nevastă! ... Și dacă zicem de casă, să știi că trebuie reparată. Acoperișul trebuie reparat, zidurile trebuie tencuite, geamurile și ușile vopsite, toaleta trebuie reparată... așa vreo trei mi și ceva de dolari, dar tu trimite vreo cinci mi... De mine, nu te îngrijora. Todorică mă ajută, chiar și birtașul care, știi ce a zis, că eu și Todorică suntem cei mai mari patrioți pe care dânsul i-a
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Concertul pentru vioară în Mi minor, Op. 64 a lui Felix Mendelssohn Bartholdy este ultima lucrare a sa pentru orchestră mare. Ocupă un loc important în repertoriul pentru vioară și este unul dintre cele mai celebre și interpretate concerte pentru vioară. O interpretare tipică a
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
același timp, a compus 12 simfonii pentru coarde. Această lucrare, "redescoperită" în 1951 de Yehudi Menuhin, mai este cunoscută drept Concertul pentru vioară și orchestră de coarde în Re minor sau Concertul pentru vioară nr. 1 (prin urmare, concertul în Mi minor mai este cunoscut și sub numele de Concertul pentru vioară nr. 2). Concertul este scris pentru vioară solo și orchestră clasică standard: două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. După ce a
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
prietenul său din copilărie, Ferdinand David. Originile concertului se găsesc în această colaborare profesională. Într-o scrisoare datată 30 iulie 1838 Mendelssohn îi scria lui David: "Aș vrea să scriu un concert pentru vioară pentru tine iarna următoare. Una în Mi minor este în capul meu al cărei început nu îmi dă pace". Concertul a durat încă șase ani pentru a fi finalizat. Sunt multe motive pentru această întârziere, inclusiv îndoiala de sine, a treia simfonie și o perioadă nefericită la
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem. În timp, este posibil ca limba vorbită să
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
iau rămas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fă tu așa fel încât să vină pe rând la mine, în liniște."". A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: "Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul", după care a decedat. Richard Wurmbrand - este urmărit de autoritățile comuniste instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
fost interpretate de pianiști precum Vladimir Horowitz și Marc-André Hamelin. Multe dintre piesele sale, de scurtă durată dar strălucitoare sunt interpretate la finale de concerte. De asemenea a scris piese de lungă durată, cum ar fi "Concert pentru pian în Mi major" op.59 (1898), un "Concert pentru vioară în Do major" op.30, trei suite pentru orchestră și un poem simfonic, "Ioana d'Arc" op.18. Opera sa "Boabdil der letzte Maurenkönig" op.49, pe tema istorică a capturării Granadei
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
îmi fac scaunul de la pian mai înalt atunci când studiez lucrări mai bune." Ilana Vered a înregistrat toate studiile scrise de în 1970. Seta Tanyel a înregistrat 3 volume cu lucrări ale lui Moszkowski pentru "Hyberion Records". Concertul pentru pian în Mi major" a fost înregistrat prima oară de Michael Ponti, iar mai recent de Piers Lane. "Suita pentru două viori în Sol major" op.71 a fost înregistrată de Itzhak Perlman și Pinchas Zukerman.
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
coarde. Pentru o chitară „standard” (en. "prime guitar") se folosesc cel mai frecvent șase corzi (acordate astfel, de la grav la acut: mi, la, re, sol, si, mi), dar poate apărea și o a șaptea (cea mai gravă, acordată si sub mi) sau chiar mai multe pentru chitarele construite la comandă. Chitara acustică cu zece coarde, care în ultimii ani se bucură de o popularitate tot mai mare ca instrument de sine stătător, a fost inventată de Narciso Yepes. În schimb, chitarele
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
pene urechea — sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului și bulele de hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos în brațele groazei care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc, dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism crudelo, nu mă chinui, rînjea maxilarul spre maxilar și schizofrenia spre paranoia pe cînd te așteptam în stația lui 88 sau 90, la zoia. venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfîrîiau
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
în semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilație, ca neutroni absorbanți în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor fluorescente, în bijuterii, în gravură, în industria de automobile și avioane, ca pesticide, catalizatori de polimerizare. Cad- miul este găsit și în îngrășămintele cu superfosfat. Aproximativ 10% din consumul de cadmiu este produs din surse secundare, în principal de la praful generat de fier și resturi de oțel prin reciclare. Bazinul râului Vilyuy, Siberia este un loc unde există
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde. Concertul este structurat în trei părți: La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte a lucrării este destul de lungă, având o durată de aproximativ 20 de
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
în această formă cu mult succes într-un concert dat la Viena în 1932. De atunci, „Hora staccato” figurează în programe sub numele Dinicu-Heifetz. Întors în țară, execută în 1932 împreună cu Orchestra Filarmonicii din București partea solistică din Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Continuă să cânte și în restaurantul „Continental” din București, având un repertoriu variat, alături de muzică populară, piese de concert clasice de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvořák etc. La sărbătorirea unui sfert
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
un ansmblu de 80 de instrumentiști sub conducerea dirijorului George Cocea. În 1939, această formație îl sărbătorește pe Grigoraș Dinicu printr-un concert festiv cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Cu această ocazie, violonistul a interpretat Concertul în mi major de Johann Sebastian Bach și pe cel în re major de Ludwig van Beethoven. La Expoziția Mondială din New York, în 1939, taraful lui Dinicu este însoțit de Maria Tănase. Vreme de patru luni cântă împreună la restaurantul lui Jean
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
ascultătorilor prin intermediul vocii sale puternice, iar abilitățile sale interpretative au fost remarcate de critica specializată. Profilul vocal al interpretei se încadrează în categoria altistelor, iar întinderea sa vocală însumează două octave și o cvartă perfectă. Vocea cântăreței poate coborî până la mi din octava mică și atinge la din a doua octavă. Din punct de vedere vocal și interpretativ, primul său album a primit recenzii mixte, Sparks fiind apreciată pentru felul în care și-a folosit vocea, nefiind nevoită să interpreteze precum
Jordin Sparks () [Corola-website/Science/312777_a_314106]
-
extensii de la Daugavpils la Vilnius și de la Kaunas la Virbalis. Primul tunel feroviar de la Kaunas, unicul încă în funcțiune în Țările Baltice a fost terminat în 1860. Principala rețea a Căilor Ferate Lituaniene constă din 1,749 km (1,087 mi) de cale ferată cu ecartament larg de 1,520 mm (4 ft 11.8 in) dintre care 122 km (76 mi) sunt electrificați. Compania operează și 22 km (14 mi) de cale ferată cu ecartament standard. Calea ferată transeuropeană cu
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Baltice a fost terminat în 1860. Principala rețea a Căilor Ferate Lituaniene constă din 1,749 km (1,087 mi) de cale ferată cu ecartament larg de 1,520 mm (4 ft 11.8 in) dintre care 122 km (76 mi) sunt electrificați. Compania operează și 22 km (14 mi) de cale ferată cu ecartament standard. Calea ferată transeuropeană cu ecartament standard , pe ruta Helsinki-Tallinn-Riga-Kaunas-Varșovia cu legătură mai departe către Berlin este în construcție. a fost o centrală nucleară din epoca
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Căilor Ferate Lituaniene constă din 1,749 km (1,087 mi) de cale ferată cu ecartament larg de 1,520 mm (4 ft 11.8 in) dintre care 122 km (76 mi) sunt electrificați. Compania operează și 22 km (14 mi) de cale ferată cu ecartament standard. Calea ferată transeuropeană cu ecartament standard , pe ruta Helsinki-Tallinn-Riga-Kaunas-Varșovia cu legătură mai departe către Berlin este în construcție. a fost o centrală nucleară din epoca sovietică. Unitatea nr. 1 a fost închisă în decembrie
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
ficțiune. Serialul "RBD: La Familia" este în prezent transmis și în România, în premieră mondială. În data de 10 Martie 2009, a avut loc premieră mondială a celui de-al șaselea album studio al formației mexicane, intitulat:Pară olvidarte de mi ce conține 13 melodii și 2 single-uri extrase de pe acest album. RBD a anunțat că acest album studio este ultimul din cariera formației, urmând ca fiecare membru să iși lanseze o carieră solo, formația RBD destrămându-se. Cei șase
RBD () [Corola-website/Science/303937_a_305266]
-
crea o melodie veselă pe intonații triste”. Exemple de teme evreiești pot fi observate în Cvartetul de coarde nr. 4 (1949), Concertul pentru vioară nr. 1 (1948) și "Patru monologuri pe poezii Pușkin" (1952), precum și în Trioul de pian în Mi minor (1944). A fost și mai mult inspirat să compună cu teme evreiești după ce a citit teza lui Moisei Beregovski despre muzica folclorică evreiască din 1946. În 1948 Șostakovici a cumpărat o carte cu cântece folclorice evreiești și din aceasta
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
cu regularitate se trasnferă la Conservatorul particular de muzică „Pro Arte” din București (1936-1937), unde l-a avut ca profesor pe Alexandru Theodorescu, concert-maestru al Filarmonicii. Deși a concertat la Sala Dalles cu Orchestra „Pro Arte” (1938) când a executat Concertul în Mi major pentru vioară și orchestră de J.J. Bach, totuși Budișteanu a abandonat muzica clasică, îndreptându-se către muzica populară. În perioada 1940-1946 este violonist în orchestra lui Victor Predescu (care concerta la Radio România) și cea a lui Petrică Moțoi
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
ci de acel care este Domnul și Stăpînul a toată natura, care ne-a creat și ne-a iubit ca un bun părinte, care ne-a scăpat din moarte și din iad, ca un păstor bun și harnic. Marțian. Dă-mi numele ce ți le cer, dacă voiești să scapi de chinuri. Acachie. Sunt înaintea tribunalului tău și mă mai întrebi de numele meu; mai ceri și pe acel al celorlalți miniștri ai Domnului. Crezi oare că vei învinge pe mulți
Acachie mărturisitorul () [Corola-website/Science/308839_a_310168]
-
1 pe teme populare, opus 74 (1954); • Suita nr. 2 pe teme populare, opus 75 (1954); • Simfonia nr. 4 în RE major, opus 76 (1954), București, 1963, primă audiție, București, 1 ianuarie 1955, Filarmonică, Antonin Ciolan; • Simfonia nr. 5 în mi minor, opus 78 (1955), primă audiție, București, 30 martie 1957, Filarmonică, George Georgescu; • Simfonia nr. 6 în do diez minor, opus 82 (1957), București, 1964, primă audiție, București, 7 decembrie 1957, Filarmonică, George Georgescu; Suită de cântece populare, opus 83
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]