413 matches
-
nu mă oprește totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret, ritmul vital. Calc cu piciorul gol pe mormanele acestea mișcătoare, amestecate cu pești străvezii și cochilii spongioase, ce se degradează instantaneu, degajând o miasmă de putreziciune dezolantă. Aici, orice forme de viață se topesc cât ai clipi și sunt făcute totuna cu carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de noapte, periferia Romei oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente suficiente ca să descrie degradarea. Pe străzi, trupuri de oameni lungiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
diferite, rămâne pururi același.” Descompunere Mirosul greu al algelor în putrefacție produce în mine un dublu efect. În general, putrefacția vegetală nu mă jenează olfactiv, dar amestecul cu scoici și pești morți amplifică duhoarea de pe plajă. Nu pot să suport miasma, simt aproape că mă sufoc, și totuși, în același timp, adulmec ceva benefic în această combinație de materii moarte. Mirosul ăsta ambiguu reușește să-mi transmită o nouă vigoare. Dacă mă gândesc o clipă, înțeleg că e vorba chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ar exista si o altă explicație pentru înverșunarea lui Joyce față de Romă, una de natură biografica: autorul a trait cîteva nefericite luni la Romă. După Alessandro Francini Bruni, Joyce ar fi spus că "Romă antică mi se pare un cimitir. Miasmele superbei panorame de lîngă palatul regal: flori pentru morți, ruine, oase și schelete"216. Ură sa față de catolicism se explică și prin încercarea să de a-si respinge ființă irlandeză, în care o parte importantă era ocupată de Biserică Catolică
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
păgubos și trădător, distructiv și hoț” (Sub imperiul necesității). Dovedindu-se a fi un viguros pamfletar, I. Cernat ar putea amenința, odata cu N. D. Cocea că „... nu vom uita niciunul din cei care trăiesc din mizeria mulțimii și din miasmele reacțiunii politice”. În paginile acestei cărti, Ion Cernat își regăsește rădăcinile în seva robustă a umorului popular, dar și în cea cultă, dovadă fiind multiplele comparații și trimiteri către autori ai genului. Găsește întotdeauna o situație similară în trecutul nostru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fără nor. Mă simțeam slăbit, străbătut de frisoane de parcă aș fi clocit o gripă. Impresia mea că Hartley ar fi bolnavă lua din ce în ce mai mult forma unei certitudini. Ochii îi scânteiau, mâinile îi erau fierbinți. Mirosul îmbâcsit din camera ei devenise miasma dintr-o odaie de bolnav. Era lucidă, neexaltată, ba chiar discuta cu mine. O imploram să coboare, să iasă la aer și la soare, dar continua să zacă, de parcă numai gândul de a părăsi camera îi epuiza puterile. Până și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tineri”, din cauza unor boli identificate mai târziu ca malarie, febră denga și schistosomiază. Din Grecia Antică ne-a rămas “Corpus Hippocraticum”, care structurează etimologiile bolilor (ethios= cauza + logos=știință) în trei categorii: (1) Factori inanimați, pe care se bazează teoria miasmelor, conform căreia bolile contagioase sunt cauzate de “aburi toxici care se nasc din putrefacții, în special în zonele mlăștinoase” (2) Factori supranaturali, care cauzează îmbolnăviri de origine divină, precum epilepsia sau “morbus sacer” (3) Factori animați, susținuți de teoriile lui
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Apetitul de a trăi se înscrie pe corpuri, pe toaletelor doamnelor și în interesul pentru sport trecând prin dansurile și ritmurile nou venite din America. Se impune imaginea unei tinereți care se vrea sportivă și a cărei necesități, departe de miasmele orașului, se referă la un contact generator cu natura. Jocurile Olimpice devin și Jocuri de iarnă. Într-un fel de producție, o anumită formă de specializare și raționalizare apare în sport. Viitorul radioului face să ajungă direct sportul la domiciliu și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
că Apollon însuși a trebuit să fie purificat după omorârea lui Python, el a putut să devină zeul care îndepărtează răul (apotropaios) și purificatorul prin excelență (katharsios). Orice crimă de homicid producea o murdărie malefică, forță de natură aproape fizică, miasma, flagel veritabil care amenința colectivități întregi. Apollon a făcut mai umane obiceiurile arhaice privind omuciderile 14. El este acela care a reușit să facă să fie achitat Oreste de vina de matricid (cf. Eschil, Eumenidele). Delfi avea o preistorie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
emanau vapori cu proprietăți supranaturale. Săpăturile, totuși, n-au revelat nici o fisură 14 Obiceiul cerea ca făptașul, chiar involuntar, al unui omor să fie răpus de familie; era singura măsură posibilă pentru a împăca sufletul victimei și a îndepărta murdăria (miasma) produsă de crimă. Codul lui Dracon introduce autoritatea de stat în locul vendetelor: tribunalul cetății judecă omuciderea și îl predă pe vinovat familiei victimei. 15 Șarpele femelă Delphyne, zămislit de Terra, cedează locul lui Python, șarpele mascul. 16 Discutată de M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ciudate asupra tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea/ și pe la tâmple le adie un fir de lână subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a apropiat și a fost de acord să plătească pentru aceasta, dar atunci când trupul umflat al regelui a fost pus într-un sicriu din piatră care s-a dovedit a fi prea mic, "intestinele umflate s-au rupt și o miasmă de nesuportat a izbit pe cei ce se aflau acolo", miasmă care nu a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar atunci când trupul umflat al regelui a fost pus într-un sicriu din piatră care s-a dovedit a fi prea mic, "intestinele umflate s-au rupt și o miasmă de nesuportat a izbit pe cei ce se aflau acolo", miasmă care nu a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor" (107). Pentru Vitalis, moartea regelui a fost o omilie - o alegorie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
eufuismul lui Lyle este foarte evident. Un alt predecesor al jurnalismului literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma corpului lui William Cuceritorul este de senzație pentru ilustrarea unei omilii. Mai mult, majoritatea relatărilor senzaționale scrise în secolele al XVI-lea și al XVII-lea aveau o morală. Dar o altă motivație pentru scriitor și tipograf este profitul care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de deces al comunismului a fost scris și parafat public, iar dragonul, vrând-nevrând, și-a dat duhul. Mai asistăm acum doar la intrarea în putrefacție a leșului său uriaș, dar nu foarte târziu va trebui să dispară chiar și această miasmă... Spălarea pe mâini sau despre Pilat din Pont La sfârșitul lui ianuarie 2006, cincizeci de parlamentari din Consiliul Europei s-au opus rezoluției care considera necesară condamnarea internațională a crimelor comise de regimurile comuniste. Evident, o altă rezoluție și mai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
atâta fler, încât să te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți dumneavoastră, dom profesor, mă mir că niciun parfumier de-al nostru nu și-a botezat, încă, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ambii parteneri. Ca să adauge (în aparență, fără noimăă, citând din nu știu cine: „Sunt unii, în prezența cărora regreți că nările nu au, ca ochii, pleoape“. Carmen își duse mâinile la nas, iar Elisav își continuă discursul inițial, cel despre mireasmă și miasmă: — Un autor al nostru, vag suprarealist și evoluând din miasmatic în, să zicem, înmiresmător, îl definea pe Dumnezeu (un Dumnezeu impersonal, ce-i drept, adică panteistică la modul olfactiv, anume: „o mireasmă a universului“... — Amin, conchise Nora. — În cazul ăsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau din cimitirul colectiv al omenirii. Acest soi de inspirație ne ar face impresia unor miasme ridicate din zăcămintele putrefacțiilor, dacă n-ar fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc, care să ne ajute să înțelegem că nu dintr-o asemenea inspirație s-au plăsmuit. Precum se poate observa fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Alexandru Paleologu, va semna Paleologu Matta), "un om incomplet, fără bază corporală, ros de contradicții pînă în străfunduri". El este, ca să-l calchiem pe Lermontov, un eroul al timpurilor noastre, de secol XXI, încărcat de florile răului cuprinse de miasmele descompunerii. Este precum Bocitoarele lui Picasso - la care face trimitere profesoara de franceză - unde corpul uman se destramă, își pierde unitatea, divinitatea dispare de pe chipul omului. Sîntem parte la marea dezintegrare existențială, prefațată de Blaise Pascal acum trei secole - ca
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
încă văzători ai soției doctorului. Îmbăierea este un ritual de umanizare. Femeile folosesc apa unei ploi rapace pentru curățirea lor proprie dar și a bărbaților. Haine curate din garderoba doctorului înlocuiesc trențele bieților orbi. Casa plăcut mirositoare desparte grupul de miasmele atmosferei în care se descompuneau fetid cadavrele. E o primă izolare de iadul generalizat. Rezervorul de la toaletă oferă o apă pură în comparație cu ce putuseră să consume ei în experiența lor terifiantă. Puținele rezerve de hrană ale cămării sunt împărțite parcimonios
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îi lăsaseră amintirea "unui întuneric greu de suportat, a sudorii, a unor murmure de protest, a legăturilor și benzilor de elastic tare, a capselor și patentelor care zgâriau pielea, a interzicerilor șoptite, a erecțiilor dureroase, a fermoarelor înțepenite și a miasmei calde, neplăcute, a secrețiilor glandelor inflamate și obstrucționate". Stingo nu mai este de fapt chiar virgin, căci apelase odată, în disperare de cauză, la serviciile unei "profesioniste". Însă și de data aceasta, experiența se transformase într-un complet fiasco. Această
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
am îndreptat spre locul cu ape termale-sulfurose izvorâte din miezul muntelui. Mergem pe o alee îngustă, urcăm trepte, admirăm peisajul arid și smocurile de iarbă ce s-au încumetat să crească pe el... Vântul poartă mirosul de sulf peste împrejurimi, miasma devenind atât de puternică, de parcă ne apropiem de ținutul lui Hades. În vârf, la popas, am mâncat ouă fierte în izvorul fierbinte de aici. Prin fierbere, ouăle se încarcă cu mineralele aduse din pântecul muntelui, iar coaja li se înnegrește
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat, călcând din ce în ce mai greu, mă grăbeam să ajung acasă. Era o liniște deplină, cu o noapte frumoasă și călduroasă. Dar, de undeva, din găurile nevăzute ale pământului, miasmele invizibile, otrăvitoare și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai infecte ale mlaștinilor, se alcătuiau în ființe cu chip de om, executând o horă malefică și halucinantă, propagând nenorociri... Pământul de cutremura. Era o invazie extraterestră? Era dansul ritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]