420 matches
-
singuri, pe stradă, fără nici o jenă. Se părea că stigmatul imaginii de om nebun de legat se uzase în ultimii cinci ani, de când locuiam eu în New York. Am ieșit în aer liber - ei, liber, dar împănat de noxe și de miasmele unui cărucior ambulant unde vânzătorul începuse să prăjească un fel de carne condimentată (niciodată nu mă apropii destul ca să aflu detaliile exacte). — Claire... Claire? Am tresărit la auzul vocii unui bărbat care-mi striga numele. M-am uitat împrejur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oare, altădată, să stau acolo cu orele? Și ce plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era nevoie de noi ajustări, noi tăieturi și alte noi monologuri, la care lucră În ultima săptămână din noiembrie, Într-o Londră sufocată de o ceață plină de funingine, „groasă ca supa de mazăre“, care plutea pe deasupra străzilor precum o miasmă sinistră și care, chiar și la etajul al patrulea al clădirii din De Vere Mansions, impunea prezența lămpilor aprinse Întreaga zi. Chiar Înainte de a termina definitiv cu Americanul, primi din nou vești de la Daly, care cerea alte tăieturi și revizuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
capitală, Omar nu înceta să se mire de cum se transformau lucrurile. Era curios că, un sfert de viață, el trăise în Teheran, între ambuteiaje și într-un furnicar de nebănuit, însă de când ridicase garajul și benzinăria de pe domeniile prietenului Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șocului. Mirosul de țevi și de rugină se ridică deasupra ei. Dacă ar fi fost un parfum, ar fi fost descris ca având accente inițiale bogate, dulci și accente secundare de mlaștină. Pentru prima dată înțelegeam semnificația deplină a cuvântului „miasmă“. — E ceva acolo jos! zise ea, cu vocea pierdută și tremurândă. — Te cred și io că e! Noroc că ești întreagă, zise Bez. I-ai văzut? — Ce? Nu, nu șobolani... Tremura. Lurch se aplecă s-o ajute, dar ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
este în viața pe care o duc. În inima Capitalei, în inima României, la câțiva pași de Primăria Generală, se răsfață împuțeala mizeriei depline. Trec, trecem pe lângă ea cu pași grăbiți, zorind spre himerele unei vieți care ne alintă cu miasme fetide. Nu știu dacă-i neapărat nostalgie. Mai mult mi se pare o părăsire. Sentimentul că, inevitabil, odată cu schimbarea Bulevardului, îmi simt tot mai aproape Moartea. Vârstele se pierd în nimic, dintr-odată. Lumea nouă care începe, o simt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sub pseudonim cărțile. Așa cum vârstnicii își dau singuri de pomană. Xenofobia este un naționalism ajuns în stadiul de vomă. Nici geniile nu-și pot ameliora prea ușor caracterul. Ne invadează "intelectualii" de tip obor. Presa exploatează în scopuri comerciale toate miasmele purulente ale vieții. In coșul zilnic, agitat mereu de politicieni, nimeni nu s-a gândit să strecoare și o carte. Mama iți iartă greșelile, unele soacre iți insultă și meritele. Medicii i-au dat două luni de viață. Și el
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator de miasme insuportabile. După o oră, Lena anunță: Cu trenul de ora patru vine tata. Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut camera și... ce-or să zică dacă va sta liberă? Acum și Cioroiul dorea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la Muzeul Antipa nu mumiile nu mumiile au demnitatea faraonică a morții materializate bătrîna asta beată cu labele ei legate-n cîrpe Înconjurată de mere de cornuri de rîuri de lapte și urină pare o plăsmuire a bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări, În gură, În plămîni, În tot ceea ce faci, ce spui sau ce gîndești! Este, Îi explici, o Duhoare uriașă, un Miros simfonic, o armonie ca de orgă de miasme amețitoare, născute, amestecate și reunite din optzeci și șapte de putregaiuri diferite; și, cu o bucurie deplină și crescîndă, i le enumeri pe toate. Și regăsesc aici, Îi spui, mirosul cleiului topit și al cauciucului ars. Se contopesc aromele pisicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
camerei. O formă de salvare ar putea fi despărțirea de suflet, în fond tot un fel de alienare, dacă nu cel mai dur: salvându-mă moartea / pre moarte călcând. De fapt, viziunea lui Herr Tod, moartea, cu tot arsenalul de miasme, sudori, viermi grași etc., aduce gândul negru, dar care nu pare deloc devastator: e doar o formă de disconfort, firească, e, mai exact, o trecere în revistă sau o conștientizare a situației existentului și, îndeosebi, a perspectivei lui implacabile, adică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
am lăsat să călătorească prin tulpina traheei mele până la tine. Mă întreb ce s-a făcut cu șerpii încolăciți ai spaimelor sau dacă visele mele urâte s-au vărsat vreo clipă în gura de orhidee a ovarelor, speriindu-te cu miasmele lor. Dacă m-ai auzit plângând și dacă ai știut să te ascunzi mai bine între cutele informe ale cărnii și dacă ai mai avut apoi încredere să iei de acolo frumusețea. Cam astea sunt ultimile lucruri pe care le-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt, pachețelul a început, perfid, să se deschidă singur-singurel și să emane niște miasme suspecte. Și-așa a trebuit să observ că în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și ruminarea aceasta
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
de la stația de pe 96 Street până la mine acasă, dar de cum a plecat, am sărit Într-un taxi. Doar de data asta, mi-am zis și m-am afundat În bancheta călduță din spate, străduindu-mă să nu trag pe nas miasmele corporale emanate de șofer. Acum lucrez la Runway, În fond. ↔ Am constatat cu plăcere că restul acelei prime săptămâni nu a fost prea diferit de prima zi. Vineri, Emily m-a Întâmpinat, ca de obicei, În holul de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o situație excepțională și primejdii excepționale și iminente. El le simțea, și le vedea, și le auzea. A le păstra pentru dânsul și a le ascunde ar fi fost neleal față de omul care, printr-un gest, ar putea să înlăture miasmele ce turbură văzduhul, să restabilească încrederea și răbdarea până la o soluție mai trainică. Pleca acuma dezamăgit de sine însuși, nu de Miron Iuga. Își blestema neputința de a-i fi lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a împlinit treizeci și trei de ani... Nu știu ce nu i-o fi plăcut. Și nici tortul de aniversare nu-l văd nicăieri. Puseră totul la loc. Cosmina roti prin încăpere un ochi femeiesc și netezi cuvertura de pat. Coborâră, trecând iar prin miasme. Ușa apartamentului de la parter era deschisă, o bătrână, îmbrobodită și în capot de casă, se uita țintă la ei. — Sunteți de la poliție ? Pantelimon se strădui să-și amintească dacă era femeia de la miezul nopții. Cea de-acum părea mai bătrână
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din spațiul exploatărilor petrolifere. Experimentul va fi amplificat în Aur de întuneric (1942; Premiul „Regele Mihai I” al Societății Scriitorilor Români), în care poeme ca Rezervoare, Bataluri, Erupție incendiară, Simfonie neagră configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
îi lăsaseră amintirea "unui întuneric greu de suportat, a sudorii, a unor murmure de protest, a legăturilor și benzilor de elastic tare, a capselor și patentelor care zgâriau pielea, a interzicerilor șoptite, a erecțiilor dureroase, a fermoarelor înțepenite și a miasmei calde, neplăcute, a secrețiilor glandelor inflamate și obstrucționate". Stingo nu mai este de fapt chiar virgin, căci apelase odată, în disperare de cauză, la serviciile unei "profesioniste". Însă și de data aceasta, experiența se transformase într-un complet fiasco. Această
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe termen scurt. El știe ce vrea, dar nu știe cum să o facă. Se cunoaște scopul, nu se cunoaște drumul sau drumurile pentru a ajunge acolo. Iată ceea ce înlătură toată nehotărîrea fundamentală asupra perspectivelor noastre aleatoare, iată ce îndepărtează miasmele dăunătoare ale noii istorii, ale psihanalizei și ale antropologiei. Iată ce dezvăluie în mod revoltător limitele... raționalității limitate și o înscrie pentru totdeauna ca o prefăcătorie de descendent binevoitor (sau ironic?) al vechii raționalități universale, dictatoriale. Să remarcăm deja următorul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
împrietenit cu șantieriștii, le găsea tot timpul câte ceva de reparat prin curte și sâmbăta numai la baraca lor stătea, iar seara umplea casa cu miros de mâncare la cazan. Îl puneam imediat să se schimbe și aeriseam totul îngrețoșată: erau miasme brute, care te duceau cu gândul la dinozauri, Cretacic, Homo pitecantropus... Am făcut legătura între toate aceste lucruri abia când l-am prins lângă mașina de spălat, la coșul de rufe. Își mirosea hainele de sâmbătă seara, adulmeca cu nesaț
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aici, ți-o repet, totul se împlinește cu noi; îți vei aminti de cinstea noastră..." Opoziția sat-oraș capătă aici o semnificație exemplară. Pe de o parte, sînt aerul și apele curate, orizonturile largi, privirea nestingherită; pe de altă parte, sînt miasmele bolilor, înghesuiala oamenilor, mulțimea care te încarcerează. Pe de o parte, de asemenea, avem încetineala și regularitatea gesturilor ancestrale, atitudinile demne, liniștea certitudinilor imemoriale; pe de altă parte, avem agitația sterilă, ținuta neglijentă, spaima provocată de ambițiile nicicînd împlinite. "Oamenii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unora din cele clasic acceptate. Astfel pentru consecințe nocive ale vaccinărilor și inoculărilor, Burnett a propus în 1892 termenul de vaccinoză. Tot astfel, Krishnamurty susține dreptul la diateza separată a infecțiilor cronice contractate în țările tropicale denumind-o amoebiasis sau miasma dizenterică. Se caracterizează prin sensibilitatea la cea mai mică greșeală de regim, la schimbările de anotimp. Cei afectați de această miasmă se caracterizează prin depresie, hipocondrie, iritabilitate și bradipsihie. DIATEZA CANCERINICĂ Westlake care apreciază că în condițiile moderne au apărut
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Tot astfel, Krishnamurty susține dreptul la diateza separată a infecțiilor cronice contractate în țările tropicale denumind-o amoebiasis sau miasma dizenterică. Se caracterizează prin sensibilitatea la cea mai mică greșeală de regim, la schimbările de anotimp. Cei afectați de această miasmă se caracterizează prin depresie, hipocondrie, iritabilitate și bradipsihie. DIATEZA CANCERINICĂ Westlake care apreciază că în condițiile moderne au apărut cauze noi generatoare de diateze, consideră modificările induse în organism de expunerea la particule ionizate, ca fiind la fel de profunde și de
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]