3,384 matches
-
cu portretul său celebru centrat între steagul republicii și cel roșu al partidului cu secera și ciocanul. Frumos îți mai șade, în halat alb într-o vizită de lucru, în mijlocul unei cuvîntări la cel de-al XIII-lea Congres, în fața microfoanelor Sălii Palatului, apoi într-o mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
infanterie înarmat pînă în dinți. — Pe dracu’, nu pot să cred că mi-ai ascultat convorbirea cu santinela! — Te-am avertizat că în zona asta nu mișcă nimic fără acordul meu, sîntem într-o unitate militară, ai uitat deja? Aveți microfoane peste tot, se indignează Regizorașul, nu-i așa? — Mai ceva ca pe un platou de filmare, îi răspunde Comandantul pasîndu-i cu grijă cele două grenade. Ai grijă la cuie și nu uita să numeri pînă la cinci dacă o să ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și încă mult mai frumos decît se așteptau, i se pare. — De Crăciun, printre programele de colinde, spoturi propagandistice, mesaje mincinoase, știri internaționale despre ecourile Revoluției, Nașterea Domnului, și Executarea Dictatorului, recapitulează Dendé. — Alo, da! țipă din nou Roja în microfon părîndu-i-se că aude pe cineva la celălalt capăt. Uite de-asta nu mă las eu păgubaș, ați înțeles de ce? se întărîtă. Pe vremea cînd începuseră primele mișcări de opoziție împotriva Piticului, ajunsese abia la gradul de locotenent, dar activitatea sa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te convins, ascultă-le gogomăniile, urmărește-le stresul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În fond de ce-l obsedează atât de mult Europa asta? -Fir-ar ai dracului de cerșetori, ne fac de râs, s-au Înmulțit ca iepurii, nu mai ai loc de ei,, , zbiară o gospodină cu față lătăreață și nas turtit, În microfonul unei tinere reporterițe, care face aproape de gura metroului, un sondaj de opinie legat de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o gospodină cu față lătăreață și nas turtit, În microfonul unei tinere reporterițe, care face aproape de gura metroului, un sondaj de opinie legat de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când să fur, pe cine să fur și pe cine să trag În piept,,.M-am săturat până peste cap, mi se rupe de tot, nu vezi În ce hal am ajuns? mai zbiară bărbatul, Încercând să-i smulgă fetei microfonul din mână. ,,Mai bine ai face trotuarul, decât să ne sâcâi cu Întrebările tale idioate,, A venit rândul unui student să-și exprime neîncrederea În Uniunea Europeană, și să spună pe un ton blazat, că abia așteaptă să plece din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mână. ,,Mai bine ai face trotuarul, decât să ne sâcâi cu Întrebările tale idioate,, A venit rândul unui student să-și exprime neîncrederea În Uniunea Europeană, și să spună pe un ton blazat, că abia așteaptă să plece din țară. Apoi, microfonul cu pricina, este vârât În gura unui țigan tânăr și știrb care se bucură că ,, nu-i mai trebuie pașaport, ca să ,,ciordească,, prin Europa. În final, când nervii reporteriței par a fi luat-o razna și Întrebările s-au epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atât de zdruncinat de această veste încât nu-mi doream decât să mă arunc cu pieptul într-o sabie, să trec peste șoc cât mai curând posibil. Sigur, e aici cu mine și-ți transmite toată dragostea ei. Alexander acoperi microfonul receptorului cu mâna și l-am auzit spunând ceva neclar. Suntem la gara Gloucester Road. Mai avem de dat un telefon, dar am putea ajunge la voi în zece minute, dacă vreți într-adevăr să ne vedem. Se simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
debarcat de pe un vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația de interceptare reglată pe frecvența poliției. Helen Boyle pocnește din degete până când secretara, din biroul celălalt, se uită la ea. Eroina noastră astupă cu ambele mâini microfonul telefonului și îndreaptă receptorul spre stație, spunând: — E cod nouă-unu-unu. Iar secretara ei, Mona, ridică din umeri și spune: — Așa, și? Așa că trebuie să-l caute în carnetul de coduri. Iar Mona îi spune: — Stai liniștită. E doar un furt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nimeni nu poate stăpâni o asemenea putere. La televizor e o clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de cumpărături. Helen îl ține de mână. Ridicând sticla de spirt, Mona se uită să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea în legătură cu moartea manechinelor e corectă. După ce-i omorâm, ne putem întoarce la normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dintre ferestre. Partea din spate se completează cu o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie microfonul: Tovarăși călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face o haltă de cîteva minute. Dorește cineva să oprim? Nuuu răspund în cor pasagerii. Da, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-o întoarce sec șoferul. Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim să ajungem la restaurant. Cum să ne-ntoarcem?! se aud voci. N-am plecat să ne-ntoarcem! Tovarăși! spune scurt șoferul în microfon, acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate înainta. Nu mai poți dumneata! i-o taie profesorul. Dacă te știai incapabil să dai piept cu necazul, nu trebuia să urci la volan. Tovarășe, se înfurie șoferul, lăsînd deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate înainta. Nu mai poți dumneata! i-o taie profesorul. Dacă te știai incapabil să dai piept cu necazul, nu trebuia să urci la volan. Tovarășe, se înfurie șoferul, lăsînd deoparte microfonul, întorcîndu-se de-a binelea spre interior te rog să mă lași să-mi fac meseria! Fă-ți-o! Du-ne la destinație! Asta-i bună! Cum ne împotmolim un pic, ne întoarcem! Fiecare din noi este așteptat, este..., își are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adânci decât cele în care se afla la începutul poveștii, așteptând ca din cenușa României să se nască ceva. Dar, evident, nu se născu nimic. 11 noiembrie 2004 CALLING ALL CARS Muzica: Iggy Pop - Chem toate mașinile, am șoptit în microfonul stației de emisie-recepție. Răspunsul fu un fâșâit murdar, urmat de tăcere. - Chem toate mașinile, am repetat. Nimic. Splina sau stomacul sau altceva părea perforat, simțeam câmașa însângerată lipindu-mi-se de piele și părți din mine devenind părți din afara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un scurtmetraj, merg la Cannes cu el... Luca fiind regizor. Începu să se plimbe prin pădure privind prin obiectiv și vorbind de unul singur. - În primul rând, îmi trebuie niște detalii... Și o totală... prim-planurile le facem dup-aia... microfonul e stricat, nu-i nimic, rezolv la post-producție... În același timp îmi clipea în alfabetul morse un mesaj: - Iaol a f ug cân euu nîcep se filmiz ur su și suetent r u n pmom. Era drăguț din partea lui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își dau ziariștii cu părerea unde-ar putea fi cutia neagră. Acolo și-acolo. Știu ei sigur unde s-a scufundat. Unii susțin c-au și ascultat, în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa în microfon „S.O.S. Ajutor!”. Chiar de trei ori. Din pur reflex, m-am aplecat și-am luat unul dintre ziarele căzute din burta lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
găsit-o în casă. Are și ea o cheie. Îmi răscolise prin lucruri, cărțile erau vraiște pe podea, hainele peste tot, cu căptușeala descusută, cu buzunarele întoarse pe dos. Cu un ciocan bătuse în pereți, să găsească nu știu ce nișe ascunse, microfoane, dispozitive mascate, locul unde aș ține documentele despre ea și familia ei. Mi-a distrus și doza pentru internet, pentru că, prin internet, știe ea că transmit informații, o spionez. Tocmai instalaseră pe blocul din față o reclamă, dar aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ajuns la alee, mașinile s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât prin înălțarea simbolică a unui balon, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sus, hai sus, hai sus...” - Nu... Nu, în nici un caz! Absolut! face diplomatul îngrozit semne. Cobor... - Dar sărbătoarea, în numele lui Berthelot... - Eu am coborât, nu mă interesează... - Dar generalul... - Mie mi-e rău... Primarul cere să i se dea un microfon, să vorbească din nacelă mulțimii. - Dragi studenți și privitori, zborul ăsta e românesc... Îl lăsăm pe domnu’ Charles la sol, s-aibă pământul sub tălpi... și zic să-i dăm drumu’, doar nu m-am aburcat de pomană aici... Balonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]