432 matches
-
neterminat, în mâna stângă, alături de fratele Rafael pe cărare, cum să-l înfrunt pe părintele Varava, l-am evitat zilele astea, când el mă aștepta la spovedanie și inima-mi bate nestăpânită, Unde ai fost, fiule? mă întâmpină cu zâmbetul mieros și plin de-o șiretenie pe care nu i-o mai văzusem, eu făcând un gest vag cu mâna, Ieșisem să mă plimb, ascund cu cât mai multă grijă privirilor lui caietul lui Theo, fratele Rafael ne lasă singuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai multă convingere când vor ajunge să se cunoască mai bine. O neliniștea faptul că, după un an de zile, încă mai aștepta ca lucrul acesta să se întâmple. Făcu un efort și ridică privirea de pe pagină, adoptând un ton mieros: — Știu că a fost o nebunie în ultima vreme, dar în fiecare an se întâmplă exact același lucru. Din clipa în care intrăm în iunie, totul o un haos. Îți promit că n-o să dureze o veșnicie. Leigh își ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gheață. Ce poți spune ? Că Mașina de Pâine funcționează cu Vaporul lui Assan, ca un fel de Harap-Alb, Învârtindu-te În cerc. Uneori prin gările mici de provincie, ca din pământ, Îți apare În fața ochilor Omul Roșu. El te ține mieros de vorbă, nu-ți ia nimic, nu-ți dă nimic și dispare la fel cum a apărut. Și de-abia după dispariția lui constați cu stupoare că ceva lipsește. Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din American Journal și din ziarul local, a decupat articolele și apoi le-a laminat. I-a dat unul mamei sale și altul surorii ei. Nu am fost de față când s-a întâmplat, dar mi-o pot imagina zâmbind, mieroasă și mulțumită ca o pisică lingându-și laptele de pe mustăți. Deși nimeni nu voia să recunoască, familia ținea socoteala. Norman făcuse Facultatea de Medicină, dar eu citisem Goethe și Schiller „în original“. El era un specialist, dar eu făceam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fima decise s-o alerteze pe vecina de jos. Dar gândindu-se mai bine, nu știa ce să-i spună și se temea că se va face de râs. Se Întoarse Încet În camera de zi și zise cu glas mieros: Ești supărat pe mine, Dimi? De ce-mi faci asta? O umbră de surâs trist, un surâs de om bătrân și obosit, se ivi pentru o clipă pe buzele copilului. Și Îi spuse constatând parcă o stare de fapt: — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va întâmpla asta. Am și eu puțină minte. De ce crezi că am închiriat un bar, de exemplu? Pentru că apartamentul meu ar fi fost prea mic. Dar ea nu știe asta. Pentru că apartamentul tău ar fi fost prea mic, răspunse Maria mieroasă. Începând cu acest moment, Lisa este oficial pe locul întâi în topul celor mai bune prietene. Chiar atunci sosi Lisa. M-am uitat la ceas. Niciodată nu pleca de la serviciu atât de devreme. Eram chiar emoționată să văd că amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea un gât de vioară, pe care degetul cel mic ar căuta nota cea mai ridicată pe limba neagră a strunelor. După dânsa a intrat în seara aceea Marcu Fișic, cu pălăria pusă ștrengărește pe o ureche. - Domnu’? făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
taxezi“. Așa se face că, la zece sau unsprezece ani, eram într-a cincea sau a șasea, am devenit un recuperator de datorii abil și eficient din cale-afară. Nu mă lăsam expediat cu un măr sau bomboane ieftine. Nici măcar cuvintele mieroase nu ajungeau la urechile mele. La amenințări făceam față. Cine voia să-mi închidă ușa în nas, nu putea de piciorul meu. Vinerea, ținând cont de ziua de salariu săptămânală, aparițiile mele erau extrem de decise. Nici măcar duminica nu era sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât ponderat, cele mai diverse activități; hăbăucul fără Îndoială simpatic, care descinde din granguri și barosani, crai cu gusturi noctambulești, pe care Îl recunoști de la o poștă după freza fixată cu briantină și gloabele mărunte de polo; chinezul curtenitor și mieros din vechile convenții literare, În care, dincolo de bărbatul viu, eu văd un pasticcio de tip retoric; omul artei și al pasiunii, atent În egală măsură la desfătările spiritului și ale cărnii, la savantele infolii din Biblioteca de la Jockey Club și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
James e aici, mi-a spus mama cu blândețe. —Aici! am strigat. Cum adică - aici? M-am uitat prin cameră agitată, de parcă m-aș fi așteptat ca James să apară dintr-odată de după perdea sau de sub canapea, cu un zâmbet mieros pe față, îmbrăcat în smoking, fumând trabuc și zicând ceva de genul: „Presupun că aceasta este soția mea“. Vrei să spui că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
faci? am adăugat repede. Chiar așa! Unde-mi erau bunele maniere?! Se mai mira cineva că James mă părăsise? —Bine, mi-a răspuns el gânditor. Da, sunt destul de bine. Ticălos îngâmfat, m-am gândit. —Claire, a continuat el cu voce mieroasă. Sunt în Dublin. —Știu, i-am răspuns eu nu prea amabilă. Mi-a spus mama că ai sunat aseară. — Da, nu mă îndoiesc că ți-a spus, a replicat el ușor ironic. Nu se putea spune că James era prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
autobuzul și-l rogi pe șofer să te las la intersecția din capătul... —Claire, m-a întrerupt el amuzat. Am mai fost de multe ori la tine acasă. Știu cum să ajung acolo. Sigur că știi, i-am răspuns eu mieroasă. Știam asta. Dar n-am rezistat să nu-mi fructific șansa de a-l trata ca pe un străin. Să-i dau de înțeles că nu mai făcea parte din familie. Să zicem la unsprezece și jumătate? am spus autoritară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am fost de acord să mă întorc la tine peste numai două zile? l-am întrebat cu amărăciune. Dacă aș fi opus rezistență și ți-ar fi luat o săptămână întreagă să mă convingi? — Haide, Claire, mi-a spus el mieros, nu are sens să gândești în felul ăsta. Te-am convins. Ăsta e esențialul. A urmat o pauză. —Te-am convins, nu? m-a întrebat el. Dacă nu l-aș fi cunoscut pe James, aproape c-aș fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cred că era nițel șocat de tonul meu urgent. —Bine, am zis eu. Să fii acasă pe la ora opt. Trebuie să vorbesc cu tine. —Ăăăă, despre ce? m-a întrebat el părând puțin îngrijorat. O să vezi tu, i-am răspuns mieros. Nu, nu, spune-mi acum, a zis el și mai îngrijorat. Nu, James, așteaptă până diseară, i-am spus amabilă, dar foarte, foarte fermă. James a tăcut. — Atunci rămâne pe diseară, la opt, James, am încheiat tot amabilă. —OK, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu cumva să te părăsesc. James tăcea posomorât. —Așa e, James? l-am chestionat tăioasă. N-ar trebui să-i dai atenție lui George, a zis el regăsindu-și aplombul într-o oarecare măsură. Știu asta, James, i-am replicat mieros. Tocmai de asta am sunat-o pe Judy. Și ghici ce s-a-ntâmplat! Și ea mi-a spus exact același lucru. Tăcere. —James, am oftat eu. Ar cam fi timpul să-mi spui ce se întâmplă. —Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
față i se citea nedumerirea. Eu mi-am luat o figură surprinsă și inocentă. —Tu ce crezi că fac? — Nu sunt sigur, mi-a răspuns el. Atunci ar trebui să-ți spun, nu-i așa? am zis eu cu voce mieroasă. —Ăăăă... păi, da, a acceptat James. M-a trecut un fior rece când i-am auzit îngrijorarea din voce. —Plec, am spus. —Pleci? a urlat James. De ce dracu’ pleci? Tocmai am lămurit situația. După care a început să râdă ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe mine; prin cămașă, atingerea Îi era atît de fină, de-ai fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind privirea. Chiar și În cazul puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi, lățește pe față un zâmbet mieros până la îngrețoșare că îți vine să-i dai palme. Fumează degajat o papiroasă rusească, din acelea jumătate tutun, jumătate muștiucul din carton. Căpitanul Licavkin fixează cercetător fiecare dintre ofițerii români. Acesta este ofițerul politic de care vă spuneam. Tovarășul locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
seară, când cineva sună. Am ieșit eu, crezând că e doamna Cheresteșiu, de la parter. Nu, era domnul avocat, socrul meu, care foarte politicos dădu bună seara și-mi spuse că ar vrea să vorbească trei minute cu fiul său... Glas mieros, dar extrem de prevenitor și distins, îmi făcuse o plecăciune când mă văzuse și îmi mai făcu una după ce își debită frazele lui graseiate. Bine, zic, dar poftiți înăuntru, fiindcă rigiditatea cu care stătea pe loc mă făcu de îndată să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avea frumos acest chip rotund, ai fi zis buhăit, cu pomeți roșii, cu o mustață groasă care masca o gură hilară, gata să se întindă în rânjet (căci de râs cu gura mare nu râdea aproape niciodată)... Vorbirea îi era mieroasă, exclamația și accentul puternic dialectal, și în loc de virgulă frazele sale erau punctate de un ie, care era când persiflator, când trădând un cinism care reducea totul la universul său și te făcea, în conversația cu el, ori să-i întorci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar veni anglo-americanii să le povestească Bacaloglu suferințele lui! Dom' Bacaloglu, lasă-i dracului că mor și singuri, zise țiganul, hai să terminăm repede, să mergem și noi să bem un șpriț, face cinste dom' profesor de facultate..." Cunoșteam ironia mieroasă a acestei rase, devenii atent. "E șeful nostru, continuă țiganul, bagă de seamă, dom' Bacaloglu, gata cu distracția, acuma trebuie să lipești și dumneata cu noi. Nu și-a lăsat el facultatea fără vreo misiune! Nu e așa, dom' șef
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
singure fata asta începu s-o pună să vândă tot ce-avea prin casă, să-i fie ei bine, și n-a mai rămas maică-sa cu nimic! Inimă de mamă, dom' profesor! Cum să reziști când te ia așa mieros?! Când a văzut că maică-sa nu mai avea nimic de vândut, s-a terminat! Mamă ai fost, acum ești o gadină, care mai mult încurci drumul... Și într-o seară, fata asta, care între timp se măritase, avea musafiri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei aveau chef să-și spună niște adevăruri nu prea agreabile, dar se stăpâneau așteptând s-o facă unul din ei, mimând deocamdată voioșia. Astfel, mă pomenii înconjurat de trei dintre ele, după ce fui întrebat cu un fel de simpatie mieroasă (întrebare preexistentă, care nu mi s-ar fi pus fără ajutorul coniacului) de ce nu mă recăsătoresc... Cu aceeași filozofie ascunsă în glas ca și a distinsei doamne Chiriță și cu exclamații de ironie simulat afectuoasă, ei, ce așteptam, adică, ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cine-i? — E Vera Lukianovna, fiica acestui Lebedev. — A!... Foarte drăguță. Vreau să fac cunoștință cu ea. Însă Lebedev, care auzise laudele Lizavetei Prokofievna, o târa chiar el pe fiică-sa, ca să i-o prezinte. — Suntem orfani! Orfani! zise el mieros, apropiindu-se. Și acest copil din brațele ei e orfan, sora ei, fiica mea Liubov, care-i născută din căsătoria cea mai legitimă cu recent răposata Elena, soția mea, moartă acum șase săptămâni pe când năștea, din vrerea lui Dumnezeu... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mesajul că el unul consideră că orice alt om de pe planetă ar fi făcut o treabă mai bună decît tine. Totuși, dacă îi ceri lămuriri, îți va răspunde: „Ți-am spus «Bravo!». Nu înțeleg de ce te simți ofensat”. E încrezut, mieros și foarte plin de sine. Aroganța lui devine insuportabilă în momentul în care îți este clar că nimic nu o justifică - nu are nici un motiv să se simtă superior celorlalți. în relația cu un șef Disprețuitor, apare tentația de a
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]