438 matches
-
acuză, dacă tot am ajuns aici! Cu un gest autoritar, Arthus Își Întrerupse fiul și, Întorcîndu-i ostentativ spatele și ascunzîndu-l astfel ca Îndărătul unui ecran, se Înclină ușor În fața Mariei pentru a i se adresa doar ei, cu o blîndețe mieroasă care o făcu să se zbîrlească. - Draga mea fată, sînt din păcate insomniac și aud cel mai mic zgomot, dacă cineva ar fi părăsit castelul În noaptea aceea, crede-mă că amănuntul ăsta nu mi-ar fi scăpat. PM se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
departe. Se Întrerupse văzîndu-l pe PM care venea spre ele, cu două cupe În mînă, exprimîndu-și ipocrit regretul pentreu Închiderea accesului pe insulă, lucru extrem de neplăcut pentru afacerile familiei Le Bihan. - Dacă vă pot fi de folos cumva... Începu el, mieros. - Banii tăi put, PM, și tu Împreună cu ei, Îl Întrerupse răspicat și cu glas puternic Yvonne, refuzînd cupa și luînd pe toată lumea drept martor. Nu simțiți și voi duhoarea de putregai? - Scorpie bătrînă! Jignită de moarte, Gwen Îl Înșfăcă zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
palma ta culcuș. Oglinzi în ploaia caldă, picurată, Multiplică un chip rotund Ca mugurii ce-n sân ascund Albul turnat în soarta decupată. Și zarzărul cu ramurile pline, Cu brațele împletite-n jurul meu îmi scutură petale-n decolteu Șoptind mieros cu viers de tine. Scâncesc petalele pe ram De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă din tavan în mijlocul sălii, păi cred și eu, se aude din nou glasul mieros al celuilalt, faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește, nici pînă la toaletă nu v-ați mișcat, îi atrage atenția. Primul lucru pe care-l făcu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înaintare bătrînul său, ia semnează tu hîrțogăriile astea, i-o fi spus într-o bună zi, și nu-ți face griji, de restul o să mă ocup eu. O singură rugăminte am la tine, l-o fi lingușit cu tonul lui mieros, de azi înainte o mașinuță cu șofer o să te aștepte la scară, așa că vezi să nu mă faci de rușine, aruncă zdrențele astea de pe tine și fă-ți rost de niște țoale ca lumea. Uite aici și material de ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
una care eram și una care vroiam să par. Și, Doamne, cât soare există la începutul acestei rupturi! Dacă lumina are miros, atunci după-amiaza aceea mirosea toată a lumină, a suc de lumină; lumină care se scurgea blândă, cucernică și mieroasă pe brazii tineri din gardul dărăpănat, pe pietrele funerare, pe florile și ierburile grase ce acopereau mormintele. Cerul era limpede ca un pahar bine spălat, iar soarele cobora încet dincolo de acoperișul bisericuței în jurul căreia apăruse cimitirul. Ducându-mă înlăuntru, destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar un scaun trântit pe întuneric, „cine naiba a lăsat scaunul ăsta aici?” sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, „ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?” mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. „Iertați-mă”, zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcându-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încât nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru de postavul gros, gri-albăstrui, al uniformelor sutelor de milițieni, printre care Genel slalomă cu talent, mieros, cu laba la un chipiu imaginar, salutîndu-i zâmbitor și înjurîndu-i fulgerător printre dinți. Depășind Piața Victoriei, hărăbaia se înscrise pe un binecunoscut și liniștitor segment al Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care o știau începuse să se prăbușească, insula Calf, locul unde timpul stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe care nevolnicia lui le trezeau adeseori în Irina. O întâmpină pe Elfrida cu un sărut, pe Gribb cu un salut milităresc glumeț și pe Vultur-în-Zbor cu o strângere stângace a degetului mare. — Așadar, Ignatius, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcură atent pe Ipsilanti care, parcă Înțelegând să participe la supărarea generală, renunță să mai miaune de foame, Își atinse cu vârful cozii prietenul care Îl va părăsi, apoi se alătură cu tot corpul de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor a uitat să mai latre la Jănică, nepotul de soră al Ochenoaiei, și-a Îndreptat capul către grupul plângăreț, a ridicat numai o ureche și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe mine; prin cămașă, atingerea Îi era atît de fină, de-ai fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind privirea. Chiar și În cazul puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu gândul că Stere avea prăvălie la groapa Cuțaridei, el ar fi vrut ca fata să rămână pe lângă ei acasă. Nevasta lui Roșioară le aduse între timp câte o dulceață. Aglaia se așeză mai lângă Lina, o descusu cu vorbe mieroase și la plecare aruncă soacrei: - Ei, când jucăm la nuntă? Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și nu spuse nimic. Pe urmă vem'se primăvara. Drumurile erau, toate, o iarbă. Peste mahalale se așternuse un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El ceru un pahar și cumetrele strigară în cor să se joace cearșaful. 39 Aglaia intră în casă și o găsi pe Lina tremurând în pat. Mamă-sa o mângâia pe cap. O ajutară să se îmbrace, întrebînd-o cu vorbe mieroase cum a fost. Ea nu răspunse. Capul i se limpezise și nu simțea decât o durere ascuțită între coapse. Îi era rușine și glasul pețitoarei o supăra. Ar fi vrut să rămână singură cu maică-sa, să plângă în voie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și de mâncare. Mînă-mică ședea ca pe ghimpi. Se foia pe scaun. Nu-și găsea locul. Pungașul îl îndemna mieros: - Ia cu noi, că nu ne-am mai văzut de mult! Bea și miră-te că ne găsești, că iar am fost la mititică, dar ne-am întors! El abia punea gura. - Nu ți-o fi foame? Ți-o fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
despre diferitele alimente pe care le mâncase de dimineață - suc, grapefruit, mic dejun englez, cereale, pâine prăjită - în loc să remarce că, din câte își dădea seama, nu erau șanse să se declare foamete în zona metropolitană londoneză sau să se întrebe mieros cum de a putut Bill să vâre atât de multe în trupul său cel firav, Hugo tăcu din gură. Totuși, nu-l slăbi pe Bill din priviri nici când ștafeta prezentărilor făcu turul mesei; într-adevăr, îl blagoslovi cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei de satisfacție dispăru la o secundă după ce obținu efectul dorit, când își dădu seama, cu instinctele ei de felină, că de fapt acesta se întâmplase din cu totul alte motive. Vă salut! spuse ea încet, cu o voce foarte mieroasă și care dădea foarte bine. Se îndreptă către micul grup din centrul sălii. —Eu sunt Violet: îmi pare nespus de rău că n-am fost aici mai devreme. De acum încolo o să muncesc pe brânci, vă promit eu. Îi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să te îmbraci așa frumos, adăugă el, aruncând o privire indiferentă către colanții mei cu cap de mort și puloverul scurt și negru. — Eu tocmai plecam, zise Hawkins, înțepat. —N-aș vrea să vă rețin, zise Hugo pe un ton mieros. Deși fac o conversație fascinantă. M-am uitat urât la Hugo; nici dacă ar fi ridicat un picior, ar fi făcut roată în jurul meu marcându-și teritoriul și apoi ar fi început să-l miroasă pe Hawkins la fund, mârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru ca el să-mi poată privi chipul. „Am nevoie să mă spovedesc dumneavoastră.“ Spusesem acest lucru cu voce tare, pentru ca cererea mea să fie oficială, auzită de toată suita cardinalului, cât și de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa, iar surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe veci în temnița răzbunării? Aveam să fiu oare în stare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut să strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase și v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia să vă las cu el. E vina mea. Am uitat. CĂLĂUL (Către ARTUR.): Nu-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tuturor să iasă bine, în interesul orașului... Vom aprecia cu toți... Vă dau eu o pilulă... Poftim! Luați-o! E ultima mea pilulă. Nu se mai găsesc din astea. V-o dau. ARTUR (Revenindu-și.): Să mă sinucid, zici? CĂLĂUL (Mieros.): Da, da! M-ați înțeles perfect. ARTUR: Nu. În primul rând că nu e frumos. CĂLĂUL: Ce știm noi ce e frumosul? De ce să exagerăm? ARTUR: Și apoi că eu nu mă sinucid niciodată. CĂLĂUL: N-are nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia spune, cum face iepurașu’? CĂLĂUL: Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe cine trebuie să mă bizui? (Către CĂLĂU.) Spune, Grubi, de, ce n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de tot. (Către VIZITATOR.) Dați-vă jos, dați-vă jos pantofii. Faceți ca mine. (Către BRUNO și GRUBI.) Ar cam trebui să mai treacă pe aici. Să mai arunce câte ceva pe aici. BRUNO: Am cam uitat-o. GRUBI (Speriat și mieros.): Zău, nu e vina noastră... MAJORDOMUL: Știu eu a cui e vina. Da’ dacă se mai întâmplă... GRUBI: Nu se mai întâmplă, șefule. MAJORDOMUL: Păi, să nu se mai întâmple. (Pe fondul ultimelor replici, Pendefunda - FETIȘCANA - s-a agitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-ntâmplat în actul întâi? Domnule, sunteți inconștient. Mai e puțin, zău... BRUNO: Numai ea e de vină. FETIȘCANA (Reacționând violent.): Ia mai lăsați-mă-n pace! Și dacă vreți să știți, de luna viitoare mă mut în provincie! (Către VIZITATOR, mieros.) Nu-i așa, Bibi? VIZITATORUL (Indignat față de ceilalți, protector cu fata.): Da, domnilor, da! Vă anunț că ne vom muta în provincie! MAJORDOMUL (Interzis.): Nu se poate! BRUNO și GRUBI (Revoltați.): Huo! BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Care a dat semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întindă și să-și regleze respirația.) (Pauză.)... MACABEUS (Mirat.): Auzi... PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS: Nu cred că pot. (Pauză.) Nu pot să dorm. PARASCHIV: Mai încearcă. MACABEUS: Mai încerc. (Aceleași eforturi de respirație.) (Pauză.) MACABEUS: Auzi.. PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS (Mieros.): Nu-i așa... nu-i așa că toată chestia aia... e așa... o treabă mai așa? PARASCHIV: Care chestie? MACABEUS: Cu plecatul... PARASCHIV: Da. Plec la noapte. MACABEUS: Da’ nu se poate să mă lași aici! PARASCHIV: Nu se poate?! MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS (Molfăie.): E bun. PARASCHIV (Începe să-i bage în gură într-un ritm tot mai rapid.): Și pe ăsta! Și pe ăsta! la-i pe toți! MACABEUS (Se îneacă.): Pfff... Secătură... (Vomită.) Te omor! PARASCHIV: O să-ți treacă. MACABEUS (Mieros.): Mi-e foame. Mai vreau. PARASCHIV: Trebuie să te porți frumos cu mine. MACABEUS: Mă port frumos. PARASCHIV: Ar trebui să-mi pupi mâna. MACABEUS: Ți-o pup. PARASCHIV: Ha! (Îi îndeasă alt cartof nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]