5,818 matches
-
Ce, mai buni sunt puțoii aceștia băițuiți cu mir și tămâie precum curcanii împănați? Numai a popi nu arată: plini de ifose, încrezuți, suficienți, de parcă au jucat poker cu sfântul Petru în noaptea de Înviere. Marcu are experiență cât toată miliția Buzăului la un loc. A fost fochist pe locomotivă, șef de sală la "Intercontinental", președinte de cooperativă, redactor la o revistă de cultură, profesor de filozofie, poet, prefect, șef de secție cercetări penale, director de teatru! Individul acesta încă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dacă și ăsta va fi primit la supt, îmi iau lumea-n cap și plec în Sfântul Munte. Astfel de clevetiri se întâmplau noaptea, după Ceasurile Împărătești, în livada de pe marginea lacului. Gherasim și Ilarion, doi călugări (foști subofițeri de miliție), aduși de maiorul Marcu odată cu ridicarea schitului, criticau rânduiala obștii; primul, respecializat în modelarea foilor de cupru, al doilea în medicină veterinară, frați de cruce întru viclenie, ipocrizie, șiretenie, pizmă. Marcu ar fi vrut să scape de ei, prea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gîndindu-ne că toate așezămintele importante trebuie să se afle În același perimetru de vreme ce, În vecinătatea celor numite mai Înainte, se găseau școala, căminul cultural, grădinița și oficiul poștal, iar Sfatul Popular unde locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nevoie ai tu, mă, să mă vezi pe mine?... Mi-a sucit mîna stîngă la spate, dar iute am fost Întotdeauna și m-am smuls cît ai clipi. Caița se certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la Sfatul Popular și lîngă miliție, că să vă ia dracu’ și plecați odată de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel mai bun la această disciplină, ca, de altfel, și la desen. Era paradoxul vederii mele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o preumblase printre colinele copilăriei noastre, și aș fi putut afla de la ochii aceia obișnuiți cu deșertul cum se răsfrînge În ei singurul crîmpei de cer Înaintea căruia mirarea mea se Încumetase cîndva să numere stelele. Între Sfatul Popular și miliție Aveam paisprezece ani cînd am părăsit definitiv Ră teș tii. Aici Îmi petrecusem vacanțele, În casa din incinta pri măriei. Acolo crescusem, de acolo contemplasem și memorasem În bună parte curgerea luminii. Pe prispa acelei case, erau să mă doboare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fain, că iaca, nu avem popă vrednic la noi, la... — Psst, făcea preotul ratat, arătînd grav cu mîna că om fi petrecînd noi În familie, dar ne găseam În casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi, dar postul lui era post și i se datorau frică și respect. Mătușa cu regretul și cu nostalgia se poto lea, vinul spumega În pahare cu ajutorul apei minerale Borsec, Bodoc sau Buziaș (un leu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între odaia Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost ea de mare și de Întortocheată pe dinăuntru, În vîrful verticalei L-ului mare de tipar carevasăzică, fumega o bucătărie de vară tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între odaia Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost ea de mare și de Întortocheată pe dinăuntru, În vîrful verticalei L-ului mare de tipar carevasăzică, fumega o bucătărie de vară tot a noastră, a familiei primarului. De-a lungul părții interioare a celor două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care aparținea, spre bucuria bătrînilor, și așezarea lor strămoșească Pișcari, satul cu minunea. În zilele de lucru, acasă rămîneam nepoții și bunicii. Iar Într-o astfel de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor, Întîlnită de moșu’ la piață și invitată pe la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din drum sau s-o ia În altă direcție. Într-o bună zi, s-a ridicat din scaunul frizerului cu un obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui din Huta, o femeie al cărei chip, din fotografiile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cumva În viața asta la Praha... Iar dacă-i ajunge și-n America, la fel ca Avram, fratele lui moșu-meu, n-a’ fi nici un bai. Floarea Nodului În patul meu, lipit de peretele care ne despărțea de postul de miliție, am ascultat, aproape seară de seară pînă la plecarea la școala din Cluj, dar și cîteva vacanțe după aceea, istorii de un spectaculos și o intensitate greu uneori de suportat. Nici cele O mie și una de nopți din care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Între matahală, motor și caracatiță. Rezulta o masă neagră, informă, lunecînd pe urmele mele desigur, cam la o jumătate de metru de asupra țărînii, ceea ce Îi dădea o iuțeală deosebită, practic, ca vîntul. Spaimă mare!... Văzînd că ușa postului de miliție e deschisă, am bătut și am intrat grăbit. La birou, șeful de post Stan Marinescu, prietenul meu iute la vorbă. — Nenea milițianu’, știți, o motohaliță... — A cui, mă, cum o cheamă? — Ăăă... a fugărit-o pe mama Floare, acuma, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
totuna cu peretele casei, asigurată pe deasupra cu o bară de fier și un lacăt greu la capăt. Mama Floare dispăruse. A doua zi Însă, a fost poftită Împreună cu mine la președintele comunei În birou și a trebuit să răspundă Întrebărilor miliției. Alături, tata răsfoia cu zîmbitoare importanță niște dosare. — De ce m-ați chemat, deschise vorba bătrîna, că Încă nu-s gata plăcintele? Lasă că plăcinte ne dai mata mai tîrziu, dar acuma... Începutul cu plăcintele m-a liniștit. — Amu, ce-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Rai și că de America nici că va mai fi nevoie. PÎnă la America, dragu’ mamii, atîta apă este, că-i numa’ apă!... Îmi explica ea În serile de iarnă din Încăperea al cărei perete era comun cu al miliției și nu-mi amintesc să fi auzit sau să fi citit vreo altă frază care să concentreze mai exact, În puține vorbe, senzația infinitului. Indicarea capătului drumului, America, nu aduce aici nici o limitare, căci nu asupra acestui terminus se focalizează
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceea de sus se Întrupase ca să mai spulbere din scînteile și lucirile ce i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În odaia despărțită doar de un perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă nici geană, nici sprînceană, da’ p-aci, Îi plin de tălpile lor În tăt locu’... — Și pe la noi prin grădină? Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ridicând receptorul. ― Alo! La telefon colonelul Zdup. Directore, mâine, la ora opt, să fii la mine. Îl iei și pe profesorul Hliboceanu, precum și „obiectul” confiscat de la doctorul Cuc. S-a Înțeles? ― Obiectul confiscat - cum spuneți dumneavoastră - l-am depus la Miliție, pentru cercetări. Apoi, mâine, Între orele opt și zece, am curs cu studenții. Cât privește pe profesorul Hliboceanu, știu că mâine are de efectuat o operație deosebită. ― De când Îmi faci mie programul, directore? Mâine la ora opt vei fi prezent
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face ca „prietenul” nostru comun, colonelul Zdup, să dorească o Întrevedere cu noi doi, mâine la ora opt. Pe deasupra, cere să-i ducem și „obiectul confiscat” - inelul. Eu mi-am permis să-i spun că „obiectul” l-am predat la Miliție, pentru cercetări. Privind ora impusă de individ, am Îndrăznit să spun că mâine, până la ora zece, eu am curs cu studenții, iar dumneavoastră - mi-am luat de la sine putere Îngăduința să spun că aveți o intervenție chirurgicală deosebită și... ― Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă te rog să suni la poartă, s-o trimită aici pe piranda... După câteva minute, țiganca era În cabinetul directorului. ― Sărut mânuța matale, domnu’ derecturu’. Iaca am vinit. ― Te-am chemat, să-ți dau inelul. De te cheamă la Miliție sau la Securitate, le spui cum a ajuns inelul la doctorul Cuc și că, dacă nu te lasă În pace, Îi reclami până la Comitetul Central, fiindcă inelul e al vostru. Al bulibașei. Este al șatrei voastre. ― Da’ eu las vorbî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i s-au tras de la scorpia aia de nevastă-sa, care l-a turnat la securitate, ca să se răzbune pe el... și de la degeneratul ăla de băiat al lui, care s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiu dacă o să mă dau după vremurile astea!... declară el îndărătnic. Nu mă vopsesc comunist nici dacă mă-mpușcă!... Stelian îi făcu semn să vorbească mai încet și se uită spre drum, pe unde se vedea trecând șeful postului de miliție, cu un automat atârnându-i pe spate. Ei, Grigore, nu se știe niciodată..., vorbi el pe un ton conciliant și, schimbând vorba, îl întrebă pe cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de știut, dar ceva fusese acolo, la Băneasa... Uimit de cele aflate, Stelian vru să spună ceva, dar renunță, văzându-l printre stinghiile chioșcului pe poștaș, care îi aducea ziarul. Apoi căzu pe gânduri, îngrijorat de perspectiva convocării sale la miliție sau chiar la securitate, pentru a da informații despre fostul său vecin de casă sau poate și mai rău... 5 După câteva zile, la Vărăști sosi, în sfârșit, și Virgil. La fel ca în anii trecuți, el își luase concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul aveau înalte proptele, care-i feriseră de rigorile legii: Marangoci era văr primar cu secretarul de partid Tarbacea, iar celălalt, cumnat cu șeful postului de miliție. Dar Ghiță Marangoci avea de data aceasta ghinion, fiindcă verișorul Tarbacea se întâmpla să lipsească din comună, trimis la o școlarizare de partid pentru câteva săptămâni, așa că nu se mai găsi cine să-l scoată din nou basma curată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
locului: prim-vicele Casapu și mâna sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă, cu toții dispărură în clădirea sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]