1,099 matches
-
poltron. Instruit asemeni unui soldat prusac de către strigătele grosolane ale fricii sale pe post de sergent. Robey mi-a turnat toată această peltea; și-a dat frâu liber gurii. M-am gândit, Doamne, ăsta e nebun de legat! La ce milionar dus cu pluta mi-a fost dat să ajung? Dar în tot răstimpul ăsta inima mea vibra și toate aceste lucruri mă loveau în suflet. Gândul meu cel mai ascuns era, Doamne, ai milă de nefericiții de noi! Și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
facă o secțiune istorică și m-a pus să citesc Max Weber, Tawney și Marx. După aia, a trebuit să renuț la asta și să mă apuc să mă documentez ca să scriem un pamflet asupra filantropiei. Ura cu pasiune toți milionarii filantropi și dorea să lovească în bogătașii puritani care arătau atât de rău și se simțeau atât de nefericiți. A pomenit și numele unor veri de-ai lui în sensul ăsta, și așa mi-am dat seama că se plăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
făcea bani, nu glumă. O companie în care investise fabrica un produs-minune pentru Armată. De câte ori pomenea faptul că banii curgeau gârlă, râdea, de parcă se mira și el de sine și îmi spunea că speră să îl prindă din urmă pe milionarul meu, pe Robey, și să scrie și el o carte. Și atunci aș fi asistentul lui personal. O glumă care nu îmi era pe plac. Și pentru că veni vorba, Robey se pregătea să plece la Washington. Nu părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
este la fel ca ceilalți, e doar poate mai dăruită și mai frumoasă. E absolut sigur că s-a gândit la viitor și alături de tine și fără tine. Nu-mi fac griji, nu mor de-amar, Mă mărit c-un milionar. Dacă moare-am să-l jelesc, Și cu altul mă-nsoțesc. Însă asta a avut loc în subconștientul ei, care este în afara legii și nu acceptă să fie cenzurat. Și ce dacă. Viața merge oricum înainte. Doar că până și lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
stăteam cînd veneam în delegație. Ce greu mi-a fost s-o conving să urce!... Și doar era în divorț de primul un tip cu principii, dur... Tandrețe, înțelegere tacîm complet. Dacă prind că verși vodca, iau foc! Nu-s milionar, să știi, ca să spăl ăstora holul cu vodcă. Vezi, divergența nu-i de formă; e de fond. O înțeleg, crede-mă! Ce-i trebuia ei cadru universitar?!, om de știință... Un funcționar mărunt: contabil, merceolog, șef de depozit, eventual unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima interioară, Solo Juster Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uitase cardul de credit și avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În sec, palidă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Doamna Fioravanti cheltuise șapte sute de mii și avea să plătească, mai devreme sau mai târziu. Erau dezgustătoare aceste mișmașuri ale milionarilor. Ce vremuri! Kevin se Împăuna mândru, privindu-se În oglindă. Părea că se Întreabă dacă el era, Într-adevăr, pinguinul acela. — Parc-ai fi Micul Prinț, Îi spuse Maja, plăcut impresionată de metamorfoza lui. — O, da, aprobă și Camilla. Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grădina publică, unde o orchestră militară cu alămuri executa, sub bagheta unui capelmaistru, tangouri și valsuri la modă, precum și restaurantul pe care-l susținuse - între cele două războaie - entuziasmul mediteranean al unui patron venit din Rodos, hotărât să ajungă, aici, milionar: nu se mai știa nimic despre el; restaurantul, loc de mare atracție, era acum gol ca o magazie părăsită; avea să renască peste doi-trei ani, dar fără strălucirea dintâi - va fi de fapt o ipocrizie abia vizibilă a regimului ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
muncea cu ziua pe câmpurile sau prin viile și livezile statului. Directorul dorea, astfel, să-i arate fiului său neiubitor de muncă felul În care se câștigă un ban, respectul nețărmuit pentru lucrul fizic și-i tot dădea exemplul marilor milionari americani care Își trimiteau progenitura la munca de jos, adică fetele la spălat vase prin cantine, iar băieții - exagera cu voluptate de fiecare dată tatăl - la spălat closetele din cartierele sărace ale marilor orașe. Ectoraș se trezise Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se miră el, cu o lacrimă de crocodil în colțul ochilor, a dat cu subsemnatul etc. Uneori, etichetările pot face parte din recuzita standard a unei perioade istorice: oamenii de bine, luptătorii pentru libertate, poporul, clasa muncitoare, baronii locali, îmbuibații, milionarii de carton, traseiștii politici etc. Să nu le judecăm cu asprime, dar să fim vigilenți și să nu cădem în capcana exprimărilor la modă - unele dintre ele naive, altele de-a dreptul agramate, așa cum s-a întâmplat imediat după 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
timp în căutarea unui strămoș care să fi fost decapitat". 170 În linia aceleiași noblesse, Fred Vasilescu se regăsește și în arhetipul pharmakon-ului, a țapului ispășitor. Prin moartea lui violentă și neașteptată, mântuie păcatele părintelui său, Tănase Vasilescu Lumânăraru, devenit milionar în urma unor afaceri oneroase din timpul războiului. Originar, pharmakos desemna prizonierii sau sclavii special păstrați pentru a fi sacrificați la nevoie, după metode diverse, de obicei cu prilejul sărbătorii Thargelia, și după ce erau încărcați, în prealabil. cu cele mai teribile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cărei acțiune se desfășoară în mediul mahalalei. Înrudită tematic este „drama socială” Minciuni convenționale, de fapt o melodramă. Scrisă alert, nervos, piesa vădește un bun spirit de observație. O dramă „forte”, nu și ca mijloace de realizare, e Feciorul de milionar. În epocă, L. este un autor dramatic notabil. SCRIERI: Traian și Andrada (în colaborare cu Grigore Ventura), București, 1893; Jianu (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1900; Peneș Curcanul (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1903; Două drame țărănești (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
îmbrățișeze. Convențiile atât de onorabile ale Evului Mediu nu-și mai găsesc ecou în deloc brava lume nouă a modernității. Abandonul lui Marlowe nu înseamnă nici pe departe renunțarea la idealul moral enunțat de atâtea ori. Pătrunderea detectivului în lumea milionarilor californieni e doar o temporară repliere. Numai că, de data aceasta, cinismul nu mai e îndreptat spre lume, ci spre propria sa fragilă, dureroasă, autoanihilantă singurătate. IItc "II" Ucigaș la Hollywoodtc "Ucigaș la Hollywood" Stilul, structura și tema romanelor lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rezolve un caz aparent banal. Un oarecare Arthur Gwynn Geiger încerca să obțină cinci mii de dolari în schimbul unor fotografii compromițătoare ale fiicei lui Sternwood, Carmen. Era a doua încercare a lui Geiger de a stoarce o sumă consistentă de la milionarul ce-și făcuse averea din petrol. O afacere aproape banală, veți spune. Și totuși, lucrurile sunt mai complicate decât par. The Big Sleep ( Somnul de veci), publicat în 1939, este primul roman al lui Raymond Chandler. După ucenicia de câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interiorul familiei generalului paralitic). „Oribil” este faptul că nu există nici o geană de lumină pe tot parcursul anchetei și că, în afară de primele și ultimele pagini, California trăiește sub răpăielile unei ploi incapabile să spele murdăria lumii. Nici casele somptuoase ale milionarilor, nici apartamentul meschin al lui Marlowe nu-ți oferă un adăpost rezonabil în fața unei maladii inspirate odată cu aerul. Lumea străbătută de detectiv e, de fapt, moartă chiar înainte de a începe el s-o studieze. Cadavrul „oribil și putrezit” al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rămâne în spațiul onoarei, lumea îl tratează cu disprețul cuvenit unui ins lipsit de scrupule. Valorile sale sunt privite cu amuzament pentru că ele sunt, într-adevăr, amuzante pentru locuitorii imperiului corupt al gangsterilor, al traficanților de droguri și conștiințe, al milionarilor gata să ucidă cu sânge rece și al femeilor ce-și vând trupul doar pentru că li se pare șic: Da. Sunt un tip foarte șmecher. N-am nici un fel de sentimente sau scrupule. N-am decât simțul banului. Și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
confirmă că în romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte ale societății, unde, îndărătul cazematelor de bani, se produc inimaginabile atrocități. Velma Valento / Helen Grayle este o femeie de cabaret care trage după sine, în lumea milionarilor, un trecut deocheat. Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
diferența de vârstă, ci și cea de experiență socială a căscat între bărbatul în vârstă și femeia debordând de energie sexuală o prăpastie de netrecut. Pentru a finaliza actul seducției, Helen îl invită pe detectiv la clubul de noapte al milionarului Laird Brunette. Marlowe acceptă, dar împrejurările îl ajută să-și păstreze reputația nepătată: între timp, ancheta îl condusese în locuri mult mai puțin plăcute decât acela în care-l aștepta voluptuoasa milionară. Adus în stare de delirium tremens de mașinăria
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
confirmă întru totul această imagine: hotărând să-l supravegheze pe Lavery, Marlowe este luat în vizor de proprietarul casei în fața căreia se postase - nimeni altul decât temătorul doctor, ce făcuse o mică avere tratând bolile mai greu de mărturisit ale milionarilor. Doctorul Almore avea de ce să se teamă: nu trecuse multă vreme de când un alt detectiv, Talley, aflase lucruri nu tocmai plăcute despre stilul său de muncă și efectele acestuia asupra pacienților. Mai mult, soția doctorului fusese găsită moartă în garaj
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler atinsese, la mijlocul anilor ’40, o culme. După decenii de peregrinări din apartament în apartament, reușește să-și cumpere cu banii încasați de la Hollywood o superbă casă în La Jolla. Și atunci, ca și astăzi, orășelul era un paradis al milionarilor (deveniți între timp miliardari!), splendid așezat pe malul Pacificului, la nord de San Diego, beneficiind de o climă „nici caldă, nici rece”. Peisajul stâncos, plaja îngustă, dar spectaculoasă, palmierii și liniștea de început de lume ar fi trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe tot parcursul romanului. În capitolul 31, Marlowe află, în discuția cu Linda Loring, că personajele pe care le întâlnise până atunci, de la Terry Lennox la Roger Wade, aparțin aceleiași lumi în apărarea căreia se ridicase, megaloman, Harlan Potter. Mobilul milionarului era clar: păstrarea secretelor și asigurarea liniștii. În replică, detectivului nu-i rămâne altceva de făcut decât să mai lanseze o diatribă - încă una din izbucnirile sale filozofic-moralizatoare, tot mai pline de fiere pe măsură ce îmbătrânește. Prins în pânza de păianjen
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cărții se află în altă parte. Marlowe însuși, detectivul pârlit, conduce un elegant Oldsmobile, o mașină pe care cineva din categoria lui socială nu și l-ar fi putut permite niciodată. Ei bine, trecând cu pensula nivelării sociale, Chandler aduce milionarii și faliții, victimele și șantajiștii într-un spațiu comun, perfect armonizat: aici, asasinii nu sunt cu adevărat asasini, iar polițiștii care-i urmăresc au eleganța și finețea comportamentală a unor gentlemeni înnăscuți. Raymond Chandler mizează, în Playback, pe forța de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
năzuros pentru a cuceri simpatia cititorului așa cum o făcea în cărțile anterioare. Este ceva completamente fals și lipsit de realism în felul în care un sărăntoc ce și-a petrecut întreaga existență la marginea societății e propulsat, miraculos, în lumea milionarilor - fără a face nici cel mai mic efort și fără a poseda calitățile obișnuite ale parvenitului. Înălțat pe un soclu de artificialitate și conformism, Marlowe - ăsta e adevărul! - ne cam plictisește. Robert B. Parker a intuit această primejdie și prima
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
iar apoi dispăruse. Lipshultz e disperat pentru că lipsa banilor fusese observată de patronul clubului, care-i dăduse un ultimatum pentru a acoperi pierderea. Cazul pare simplu, chiar banal, dar ițele se încurcă: Les Valentine se dovedește a fi chiar ginerele milionarului Blackstone, iar soția acestuia, Muffy, este o veche prietenă a Lindei Loring-Marlowe. Cercul devine de-a dreptul vicios când Marlowe află că Les Valentine - care, pentru Muffy Blackstone, e un artist fotograf de mare clasă - are o altă soție și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
va fi distrus - funcționează și în cazul eliminării lui Lipshultz, care dăduse ordin ca Les Valentine să fie prins cu orice preț. Finalul pare împrumutat dintr-o tragedie greacă: fiica își ucide tatăl, iar Eddie Garcia, omul de încredere al milionarului, o ucide imediat pe ea. Marlowe e, din nou, martorul unei judecăți de natură transcendentală, în care destinul decis de voința superioară se dovedește mai puternic decât cel al oamenilor. Istoria e fără morală, fără consecință și fără speranță. Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]