917 matches
-
deplasându-se În plină zi prin centrul unui târg românesc și descărcând „marfa” În cimitir, de parcă ar fi fost vorba de butuci de lemn. În locul acestei realități, a inventat o alta despre nemți „răi” În fața unui preot ortodox „bun” (și milosul său amic iubitor de evrei), care Înfruntă „răul” și-l Învinge. Minciunile preotului Teodorescu XE "Teodorescu" simbolizează minciunile tuturor românilor implicați În crimele de la Iași și care au Încercat astfel să arunce răspunderea pentru faptele lor asupra germanilor. Armata germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Adam un băiat slab și visător. Dar totul pornea de la faptul că orice și oricine îi stârnea lui Gabriel mila. Asta era și sursa sentimentelor ei față de George, îi era atât de milă de el, simțea pentru el atâta iubire miloasă, protectoare și posesivă, un fel de disperată afecțiune compătimitoare. „E ceva atât de intim, își spuse ea. Dar toată dragostea pe care le-o port alor mei e intimă, de parc-ar fi un secret.“ Adam era conștient de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un alt înveliș material. Păi, mi se pare că am auzit și eu povestea cavalerului în speță, mărturisește Avocatul. Se mai istorisește despre el și că, fiind renumit pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
greșeală să o trimită la școala aceea, surorile Îngrozesc fetițele, le Învață să-și renege plăcerile vieții, sperând să le convingă să comită aceeași eroare pe care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își suge degetul liniștită și plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mizerabilă de plastic, roșie cu Încrustații negre, cumpărată de la un chioșc de pe malul mării la Ostia. Pe atunci era militar la Cecchignola. După șase luni de exil la Macomer, Îl transferaseră În cele din urmă al Roma, căci un unchi milos găsise o recomandare potrivită pentru a-l aduce Înapoi pe continent. Din toată Roma nu cunoștea decât cazarma, metroul, niște magazine de blugi de pe Corso și scările de la Trinità dei Monti, pe ale căror trepte abrupte și alunecoase se Învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-un bidon de plastic, Tatapopii și-a văzut căruțul prăvălindu-se În șanț, cu o roată ruptă, ceea ce a provocat plânsul Îndelungat al bătrânului fost om de afaceri care, În cele din urmă, a fost găsit de un cetățean milos și condus de mână către casa de la Padină, unde nu există nici electricitate, nici apă potabilă; din senin, un nuc bătrân s-a prăbușit, fără măcar să fie o adiere de vânt, și a smuls acoperișul casei lui Nae Cuțitaru, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu Își petrecea zilele calde așezat pe băncuța de lângă poartă, Încercând să ghicească, după umbrele nelămurite ce i se perindau prin fața ochilor aproape orbi, cine anume trecea pe drum. Îl Îngrijeau câțiva vecini miloși. Repetentu Îl văzu de departe, așezat cuminte pe scândurile băncii, ca un școlar ordonat. Își sprijinea mâinile pe toiagul lustruit din lemn de sânger. Bătrânul Înălță capul, simțind că se Îndrepta cineva către el. Lui Repetentu i se strânse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acestora cu Raluca Eminovici a fost plină de o devotată afecțiune și iubire. În preajma mamei ei regăseau acea tihnă și senzație de protecție, tulburate de puseele autoritare ale tatălui: "Copiii o iubeau mai mult decât pe tată, pentru că, blândă și miloasă, îi apăra și îi ascundea de vajnica mânie pedagogică a acestuia."291. Poezia naturii, care la Eminescu se contopește o lungă perioadă cu cea erotică, își are sorgintea tocmai aici. Iubirea este un caz particular al unui sentiment mai vast
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
profane. Portretul pe care îl face naratorul chaucerian unui preot modest, dintr-un târg obscur, vine să sublinieze că resurse de puritate mai există, ele trebuiau doar descoperite și cultivate. Acesta era învățat, sărac, de o modestie aparte, răbdător și milos, îngrijindu-se în mod deosebit de enoriașii săi pe care îi păstorea cu folos, dând întâi exemplu personal prin faptă și apoi predicând oamenilor. Devine primul membru al Bisericii care își îndeplinește misiunea nu pentru bani, ci din vocație, care nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
II. 4 - îl salvează pe negustor de la moarte, nu se arată lacomă în a-și însuși bunurile acestuia, ci, dimpotrivă, i le restituie, și, în final, va fi răsplătită pentru fapta sa nobilă; soția mareșalului din Londra - II. 8 - este miloasă și o acceptă în casă pe copila considerată 726 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 498. 197 orfană; de aceeași compasiune față de o tânără dă dovadă și soția lui Liello di Campo di Fiore - V. 3). Pioase, smerite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt cunoscute și apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute pururi deplină,/ Purtarea ei fără cusur frumoasă/ Era mereu de bunătate plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună,/ și-așa departe lauda-i răsună
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tâlc la dreapta și la stânga”925, ține totuși să aibă o imagine impecabilă în societate: „femeie fiind, sunt nevoită să-mi păzesc cu strășnicie cinstea, ca să pot păși cu fruntea sus printre celelalte femei”926. Donna demonicata poate fi chiar miloasă și generoasă cu cei aflați în dificultate, și acest lucru o salvează de la o catalogare total negativă din partea cititorilor, cum este cazul văduvei din povestirea lui Filostrato din ziua a doua, care nu doar îl găzduiește generos pe călătorul căzut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această ipostază, în debutul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
promovarea literaturii sârbe. După o cuprinzătoare antologie a nuvelei sârbe (1989), s-a dedicat transpunerii în românește a scrierilor unor autori ai avangardei vieții literare, afirmați rapid și în plan european, precum Danilo Kis (Enciclopedia morților), Miodrag Bulatović (Amantul morții), Milos Crnjanski (Romanul Londrei) și - nu în ultimă instanță - dificilului Milorad Pavić (Dicționar khazar, Peisaj pictat în ceai, Partea lăuntrică a vântului sau Roman despre Hero și Leandru), prozator a cărui inventivitate narativă, superior livrescă, amintește de Jorge Luis Borges și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]
-
despre Hero și Leandru, București, 2003; Drazen Katunarić, Ecclesia invisibilis, București, 2001 (în colaborare); Dusan Govedarica, Pe furiș, București, 2001; Martori suverani. Antologie de proză slovenă contemporană, București, 2002; Miodrag Bulatović, Amantul morții, pref. Laurențiu Ulici, postfața trad., București, 2003; Milos Crnjanski, Romanul Londrei, I-II, pref. trad., postfață Cornel Ungureanu, București, 2003; Risto Vasilevski, Biserică, iată hramul tău, pref. Miodrag Pavlović, postfața trad., București, 2003. Repere bibliografice: Iulia Popovici, Cuvinte încrucișate cu peisaje și arhitecți, RL, 2001, 26; Elisabeta Lăsconi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]
-
în biografia și opera scriitorului. Nimic nu-l dezvăluie în așa măsură pe scriitor precum chenarul ironic în care el închide portretul bunicii Nastasia, nevasta lui David Creangă: „Încă n-am văzut așa femeie, să plângă de toate cele; era miloasă din cale-afară. Carne de vită nu mânca în viață, tot din astă pricină; și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din ținterim, fie rudă, fie străin, fără deosebire. Bunicul însă era așezat la mintea lui; își căuta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
bătrânei de a-i plânge pe toți morții din cimitir, fără excepție, ca și cum ei ar forma o singură mare familie, familia ei) i se pare caraghioasă povestitorului. C. este într-un fel antipodul Nastasiei: el nu plânge ușor, nu este milos „din cale-afară”. Mai mult „nepăsător” decât „simțitor”. După 1855 vocația distrugerii se manifestă la C. mai ales ca vocație a autodistrugerii. El își distruge căsnicia, cariera clericală și - pentru un timp - și pe cea didactică, dar și sănătatea. Vocația distrugerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ei, se mângâie cu ea însăși și găsește în sinea sa cu ce să se despăgubească"324. Ce ne dezvăluie Rousseau în acest text despre ospitalitate? Mai întâi un strigăt: "Muritori, respectați frumusețea moravurilor, ospitalitatea ; fiți drepți dar fără cruzime, miloși dar fără slăbiciune; și să știți să-l iertați pe vinovat mai degrabă decât să-l pedepsiți pe nevinovat"325 un strigăt care răspunde violării ospitalității ca unui viol asupra persoanei proprii. Povestea e binecunoscută. Concubina, ale cărei dorințe sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se află decât Ne co la boiangiu, nașul de cununie al soților. Observăm, așadar, o so li da ri ta te profesională, dar și una de sat. Cei 14 bărbați își prezintă con frate le ca „un om bun și milos“, de di cat familiei, munci tor și atent la ne voile soției sale: „s-au dus în țară ca să-și mai câștige oareșce ca să-și facă capital și după ce au trecut o lună după plecarea lui, i-au și trimis
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sau gâș te le familiei. Școli nu există în mediul rural și poate doar fiii de preoți să be ne fi cie ze de ceva în vă ță tu ră din partea tată lui sau cei care da to ri tă milos te niei oferite de vreun boier să și facă uce ni cia la mănăstire sub în dru ma rea unui das căl. La oraș, în special în București, func țio nea ză câteva școli, cacea de sla vo nie de la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
În această situație, s-a văzut obligată să pă ră seas că satul și să-și caute o slujbă în oraș pentru a se hrăni singură. Timp de alți cinci ani îl așteaptă răbdătoare că „doar va arăta el vreo milos ti vi re asupra ei“, dar cum declară chiar soțul „scârbindu-se unul de altul“ soluție de împă ca re numai există. Femeia notează aici cum situația economică a cuplu lui s-a de te rio rat cu fiecare zi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
trei dintre Fericiri: "fericiți făcătorii de pace" (numele celei care transmite mesajul este Irineu, etimologic din gr. eiréne care înseamnă pace736), "fericiți cei milostivi" (Pantelimon, nume compus din pant-, de la forma de genitiv pantós a lui pan, "tot" și eleémon, "milos"737; este destinatarul și decodificatorul mesajului). O a treia Fericire este conținută în mesajul trimis de către fosta logodnică a lui Pantelimon, mesaj care poate fi decriptat folosind calendarul lunar din Uganda: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ție, moș cucernic, Ce atât de bine știi Să le-aduci o mângâiere Mamelor fără copii. Care'n coșul tău pun astăzi: Haine, jucării și bani, Ca să le împarți, la noapte, Copilașilor sărmani. Noi am fost cuminți tot anul Și miloși am fost mereu, Și în fiecare seară Ne-am rugat lui Dumnezeu. L 'am rugat de sănătate Pentru noi, pentru părinți, Pentru pacea țării noastre Înlțat-am rugi firebinți; Pentru mamele sărace, Pentru copilașii goi, Pentru toată sărăcimea Care plânge în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-așteapta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul ei cel dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos Căldură ca să-i facă, Drăguț un miel cum i-au adus Păstorii de la stână Și îngerii albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi” Răsar cântând acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]