826 matches
-
este generat de instabilitatea hărții, ale cărei linii sunt mereu pe punctul de a se destrăma, atrase de labirintul care le adăpostește și care tinde să le aspire într-însul”154, afirmă autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității (segregaționismul specific primei faze a filosofiei analitice), teoreticienii tradiționali din ambele tabere neglijează, în fond, tocmai eterogenitatea lumilor. Investigarea conflictului dintre diversele stiluri semantice îi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cercetători radical antimimetică și prin excelență convenționalistă 165. Perspectiva noastră se distanțează de asemenea puncte de vedere, situându-se mai aproape - din nou - de viziunea lui Brian McHale, care consideră că această literatură „se dovedește a fi, la urma urmelor, mimetică”166, mimetismul său manifestându-se, ce-i drept, nu atât, sau nu numai, la nivelul conținutului - care cel mai adesea este nerealist - cât la nivel formal. Prin „formă” însă, criticulul american nu înțelege pur și simplu textura (după expresia lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Mallarmé, având ca etapă obligatorie de-realizarea referentului (când Mallarmé spune „une fleur”, se cunoaște, „musicalement se leve, idée même et suave, l’absence de tous bouquets”), se situeaza fără doar și poate la antipozii așa-numitei poezii enunțiative sau mimetice, pentru care, după cum știm, esențială rămâne mișcarea epică și raportul imediat cu germinarea detaliilor particulare. O asemenea perspectivă - caracteristică, în fond, nu numai pentru producția poetică recentă - este susținută, la nivel ontologic, de o atitudine de deschidere față de realitate. Este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
plus de a susține că un real folos s-ar putea obține din explorarea situațiilor de frontieră (prin care înțeleg nu numai cazurile de actualizare a modalităților poetice în proză și viceversa, ci și dozarea în procente variabile a logicii mimetice și a celei pur alegorice în actul de creație, în genere). La urma urmelor, Paul de Man avea dreptate să afirme că Mallarmé însuși rămâne un poet al reprezentării, fiindcă poezia nu renunță la funcția ei mimetică așa de ușor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
variabile a logicii mimetice și a celei pur alegorice în actul de creație, în genere). La urma urmelor, Paul de Man avea dreptate să afirme că Mallarmé însuși rămâne un poet al reprezentării, fiindcă poezia nu renunță la funcția ei mimetică așa de ușor și pentru atât de puțin. Evident că prin recursul la acele strategii care o apropie de proză (narațiune, descriere, notație de tip diaristic) poezia se înfățișează astăzi ca un instrument capabil să „gestioneze” o realitate din ce în ce mai difuză
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de a tematiza, în contrast, insolitul, obscuritatea, inexprimabilul, astăzi, în prezența unei realități care se dovedește ea însăși incoerentă, haotică, imprevizibilă, poezia nu are nimic de pierdut dacă se reorientează către valorile denotative ale limbajului, exploatându-i la maxim valențele mimetice. Dintr-un instrument al dezumanizării, al defamiliarizării (sau, mai precis, al familiarizării cu „obstacolul”), ea devine o modalitate eficientă de a redescoperi farmecul comunicării, punctele de contact, articulațiile dintre Sine și Celălalt, fapt ce permite, în ultimă instanță, luarea în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cadrul teatral”244 pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. 3.2 Câteva criterii...tc "3.2 Câteva criterii..." S-ar putea obiecta că introducerea în ecuația acestui tip de poezie a unor criterii ca acelea de „mimetic” și/sau de „ficțional” complică și mai mult lucrurile, întorcându-ne cu câteva secole în urmă, înainte de romantism, când mimesis-ul era considerat criteriul esențial pentru stabilirea literarității, în general. Pentru a răspunde acestei obiecții, trebuie să precizăm de la bun început
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
însuși va fi înțeles prea puțin în sensul unei reprezentări fidele a unui real preexistent, cât în cel mai permisiv și mai flexibil - în consonanță cu eterogenitatea și complexitatea lumii contemporane - de exploatare conștientă și deliberată a resurselor unui „imaginar mimetic”245, care presupune nu de puține ori schimbul de roluri (între Cititor și Autor, de pildă), travestiul, deghizarea textuală, simularea. Și toate aceasta - trebuie să precizăm - nu ca modalități de exhibare a unei autoreferențialități principiale a limbajului și a literaturii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca modalități de exhibare a unei autoreferențialități principiale a limbajului și a literaturii, ci ca strategii de adaptare la o realitate iremediabil scindată. În consonanță cu o asemenea viziune asupra realului, vom încerca să valorificăm, pe cât posibil, polisemantismul termenilor de mimetic, respectiv ficțional (aceștia constituind, în fond, criteriile de delimitare a teritoriului poeziei metatranzitive). Astfel, cel dintâi (mimetic) va fi folosit atât pentru a desemna acel tip de poezie care - scrisă într-un un limbaj literal, „tranzitiv” - nu urmărește (cel puțin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adaptare la o realitate iremediabil scindată. În consonanță cu o asemenea viziune asupra realului, vom încerca să valorificăm, pe cât posibil, polisemantismul termenilor de mimetic, respectiv ficțional (aceștia constituind, în fond, criteriile de delimitare a teritoriului poeziei metatranzitive). Astfel, cel dintâi (mimetic) va fi folosit atât pentru a desemna acel tip de poezie care - scrisă într-un un limbaj literal, „tranzitiv” - nu urmărește (cel puțin la un nivel de suprafață) să ne spună mai mult decât ceea ce ne spune, încurajându-și cititorul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu mai este nevoie să adăugăm că, într-un asemenea context, utilizarea unor procedee care constitiau până nu demult apanajul exclusiv al prozei ficționale (descriere, narațiune, dialog) se impune de la sine. Constatăm așadar că ecuația noastră poate deveni, la rigoare, „mimetic” = „ficțional”, raportul de (cvasi)sinonimie care se stabilește excluzând din start orice formulă-șablon și implicit orice definiție a realismului în accepțiunea sa tradițională. Vom prefera totuși, în anumite contexte, o utilizare complementară a conceptelor de mimetic, respectiv ficțional, tocmai pentru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poate deveni, la rigoare, „mimetic” = „ficțional”, raportul de (cvasi)sinonimie care se stabilește excluzând din start orice formulă-șablon și implicit orice definiție a realismului în accepțiunea sa tradițională. Vom prefera totuși, în anumite contexte, o utilizare complementară a conceptelor de mimetic, respectiv ficțional, tocmai pentru a evidenția, acolo unde este necesar, ecartul dintre nivelul producerii și nivelul receptării textelor poetice respective. Astfel, despre un anumit „mimetism” (mai mult sau mai puțin voluntar) putem vorbi cu precădere atunci când avem în vedere intenția
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
scriitori ca Marin Sorescu, Mircea Ivănescu sau Mircea Cărtărescu (pentru a-i aminti doar pe cei mai importanți) - acelor indicii care demonstrează că „ficționalitatea” nu are doar o funcție de „evaziune”, ci și una implicit subversivă. În legătură cu această funcție a „imaginarului mimetic” (adeseori trecută cu vederea), Matei Călinescu făcea o remarcă extrem de pertinentă: Ludicul și ficționalitatea nu sunt lipsite de riscuri direct proporționale cu suspiciunile grave pe care le pot provoca. Datorită ambiguității lor inevitabile, precarității actelor imitative, confuziilor premeditate sau nepremeditate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ficțiune”. Vom încerca să explicăm pe larg în cele ce urmează modul de funcționare al acestui mecanism în doi timpi (de altfel tentative în acest sens au mai existat, și nu puține), pornind tocmai de la discrepanța dintre un nivel literal, mimetic în sensul propriu, de bază, al termenului, și un nivel pe care l-am putea numi „metamimetic” (întrucât ține, în mod evident, de conștientizarea și problematizarea procedeelor respective, cu alte cuvinte de sfera „metareprezentării”). De obicei, cei mai mulți comentatori pornesc de la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cerc, până când, în cele din urmă, nu mai poate fi totalizată. 5. Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)tc "5. Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)" 5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)tc "5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)" În legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu s-au spus deja foarte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)tc "5. Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)" 5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)tc "5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)" În legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu s-au spus deja foarte multe lucruri, o bună parte dintre aceste afirmații dovedindu-se contradictorii: criticii din generațiile mai vechi au
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și acelea, de felul poveștii scurte, care trădează orientarea conștientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență - par a fi structurate conform unui principiu teatral. S-ar putea spune, în aceste condiții, că ne aflăm în prezența unei poezii „mimetice”, dar avem de-a face, desigur, cu un tip particular de mimesis, înțeles nu atât ca reprezentare fidelă a realului preexistent, cât mai cu seamă ca mimare, simulare și modalitate implicită de... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
371. Oricare ar fi miza, rămâne însă de natura evidenței faptul că, atât în cazul fenomenului postmodern din occident, cât și în cel al literaturilor apărute sub presiunea regimurilor comuniste din sud-estul Europei, exploatarea conștientă și deliberată a resurselor „imaginarului mimetic”372 se constituie nu de puține ori ca un tip particular de reacție autodefensivă la stimulii unei realități schizoide. Strategia aceasta valorifică, în parte, virtuțile terapeutice ale ficțiunii (funcțiile sale compensatorii și evazioniste în fața unui real prea puțin satisfăcător sunt
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în acest aparent paradox putem întrezări eterna „lecție” referitoare la fibra comună a literaturii și lumii, despre care pomenea Monica Spiridon în Melancolia descendenței? Oricum ar fi, esențial ni se pare faptul că această poezie rămâne prin excelență ambiguă, deopotrivă mimetică și nemimetică, într-un fel fals tranzitivă, din moment ce se folosește de înșelătoarea trasparență exibată la un nivel de suprafață, tocmai pentru a atrage atenția asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mod cât se poate de tranșant, de către Lorenzo Renzi: „orice poveste adevărată e valabilă numai întrucât pare fictivă”417. Semnificativă mi s-a părut apoi, din perspectiva unei teorii a metatranzitivității, reinterpretarea venerabilului concept de mimesis în sensul de imaginar mimetic, așa cum procedează Kendall Walton. Autorul studiului Mimesis as Make-Believe se ocupă nu numai de implicațiile capacității noastre de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm jocuri ale închipuirii, ci și de consecințele deplasării frontierelor dintre diferitele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a-II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. 37. Călinescu, Matei, Ways of Looking at Fiction, Harry, R. Garvin (ed.), Romanticism, Modernism, Postmodernism (pp. 155-170), număr special din Bucknell Review, 25, 2, 1980, Lewisburg, Bucknell UP, 1980. 38. Călinescu, Matei, Postmodernism: The Mimetic and Theatrical Fallacies, în M. Călinescu și D.W.Fokkema (eds.) Exploring Postmodernism, John Benjamins, Amsterdam și Philadelphia, 1986. 39. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, Editura Univers, București, 1995. 40. Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ale salariaților ei, regăsind o demnitate într-o "complementaritate" pe cât de pre-ajustată, pe atât de utilitară. Dacă antropologii care s-au angajat în această aventură îndoielnică și efemeră sunt puțini împinși de lipsa unui statut instituțional -, etnografia și "caricaturile ei mimetice" au fost în schimb larg invocate: astfel, li s-a cerut etnografilor să ocupe un post, poziție percepută ca o proximitate maximală în raport cu fundamentele culturale ale întreprinderii, însă deosebit de limitată pentru a aborda ca antropolog raporturile sociale care sunt în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sânt "icoane", ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sânt "icoane", ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cinstire a zeilor războinici. Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar aceea de a readuce pacea în comunitatea vizibil tulburată de un spirit vindicativ, ci, mai ales, de a restaura liniștea în sufletul soțului prea dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales pornirile malefice intrinseci, care trebuie înlăturate.769 Prudenția și Sofia devin victime ale violenței masculine, patriarhale. Prudenția ilustrează un exemplu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]