608 matches
-
să se producă și mai rapid. Se spune că nimic nu unește mai bine oamenii decât crizele. Mi-am petrecut foarte mult timp nemișcată, ținându-mi fetița în brațe. Îi atingeam piciorușele micuțe, micuțe de păpușică, degețelele perfecte, roz și miniaturale de la picioare, pumnișorii strânși, urechiușele catifelate, îi mângâiam cu blândețe pielea delicată a incredibilei ei fețișoare, întrebându-mă ce culoare o să aibă ochișorii ei. Era așa de frumoasă, de perfectă, era așa un miracol. Mi se spusese să mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
taxi care să ne ducă la aeroport. A sunat interfonul. Am mai aruncat o ultimă privire în sufragerie, m-am uitat la rafturile golite pe alocuri, la interfonul pentru bebeluși nou, strălucitor și nefolosit de pe zid (ce risipă!), la muntele miniatural de scutece de pe podea. Am închis ușa în spatele meu ca să nu m-apuce din nou plânsul. Am închis-o cu fermitate. Da, știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici - datorită În special senzației de degradare miniaturală pe care-o degajă și aerului de definitivă solitudine cu care Învăluie personajele - pentru a fi decorul unei astfel de teme. O temă, cum am spus, a unui tăcut sfîrșit de lume sau doar al cîtorva indivizi - ceea ce-i totuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pe pășune. Nu puteai să nu-l iei În seamă, era arhanghelul Mihai (Michael), chiar dacă nu arăta tocmai prezentabil. Gras, păros, scărpinîndu-se pe burtă, fumînd trabuc și pîndind cu un constant interes trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vorbesc serios. Spun că a venit în mine. Da, ai dreptate, sunt îndrăgostită. Dar eu zic că a venit primăvara, eram sătulă de ger și de gheață.“ N-o privea, se uita la copiii care se jucau pe marginea lacului miniatural și în nisipul de alături. „Ești în stare să asculți?“, a întrebat. „Da, vreau să știu tot.“ „Poate-i mai bine așa... N-aveam de gând să-ți spun, mâine începi examenele, voiam să las pentru după. Dar mintea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scop, obținusem încă un scaun de la doamna Nuttall și ședeam unul în fața celuilalt, scriind fiecare câte un capitol și trecându-le de la unul la celălalt peste bancul de lucru, între pauzele de relaxare și plimbările pentru reîmprospătarea inspirației prin grădina miniaturală. Inutil să mai spun că încercarea noastră n-a avut succes: n-am reușit să terminăm povestirea și când ne-am amintit de ea cu peste douăzeci de ani mai târziu, am constatat că nici unul din noi nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și un set de hârtii era întins pe tăblia biroului. Bărbatul avea o cameră mică de luat vederi și înregistra încet, plimbându-o pe birou, conținutul fiecărui document. Când termină, puse la loc hârtiile în birou și își strecură camera miniaturală pe cracul pantalonului. Se uită pe furiș în jur, își ridică privirea, deși nu văzu camera ascunsă în spatele unei aplice care îi urmărea fiecare mișcare. Îl acel moment Mark îl recunoscu. Era Packard. Mark ieși din camera de monitorizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mănuși, manșoane și glugi de schi. Pijamale. Cape. Șaluri. Birotică. Flori de mătase. Pălării, așa de multe pălării. Și genți. Gențile! Erau acolo sacoșe și genți de bowling, rucsacuri și poșetuțe cu bratelă scurtă, genți de umăr, unele enorme, altele miniaturale, poșete-plic și genți de voiaj, fiecare cu marca ei și având un preț mai mare decât ipoteca lunară a americanului de mijloc. Și mai erau rafturi peste rafturi cu haine - atât de Îndesate, Încât că era imposibil să umbli printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau atât de antrenați, încât aș fi putut să jur că și-au petrecut toată viața în sala de gimnastică Crunch de pe East Thirteenth Street. Bodyguarzi, mi-am zis. Ce superbeton e să ai propria ta gardă de corp. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
kilometru și jumătate În interiorul uscatului. LÎngă Sotogrande, terenurile de golf Începeau să se multiplice ca simptomele unui cancer hipertrofiat. Pueblele andaluze cu pereți albi prezidau peste Întinderi verzi și șenale, sate fortificate păzindu-și pășunile, dar În realitate aceste localități miniaturale erau complexuri de vile construite cu scop precis și finanțate de speculanți imobiliari elvețieni și germani, locuințe de iarnă nu pentru păstorii băștinași, ci pentru specialiști În publicitate din Düsseldorf și directori de televiziune din Zürich. De-a lungul celor mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pluteau ca niște nori pe lîngă marfa pusă la rece. Am urcat o cărare pavată cu dale albastre către un dîmb acoperit cu iarbă, de unde am privit În jos la o arie nesfîrșită de ferestre panoramice, curți interioare și bazine miniaturale. Împreună aveau un straniu efect calmant, de parcă parcelele acestea rezidențiale - britanice, daneze și germane - ar fi fost o serie de țarcuri psihologice care calmau și domesticeau populația de imigranți. Simțeam că, asemenea zonelor locuite de pensionari de pe coastele Floridei, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mingilor săltărețe fiind singurele sunete care făceau aerul să se miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată o mai fi și asta, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-a mulțumit să-mi zîmbească, acel zîmbet liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o voce plină de speranță: — Domnule Prentice... o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
A fost foarte necăjit cînd Frank a pledat vinovat. Ca noi toți, ce să mai spun. Mașina noastră trecu de poartă și continuă să ruleze pe prundișul gros. Aleea urca pe lîngă o serie de grădini terasate pline cu palmieri miniaturali, bougainvillea și frangipani. Furtunurile stropitorilor se Întindeau peste pante ca vasele de sînge ale unui sistem circulator mort. Fiecare frunză și fiecare floare erau acoperite cu o cenușă albă care scălda proprietatea abandonată Într-o lumină aproape sepulcrală. Se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fereastră și m-am aplecat printre resturile carbonizate ale tendei. — Am terminat și noi, Paula. Cobor imediat. — Bun. Vreau să plec. Mă gîndeam că poate vă uitați la televizor. Își regăsise autocontrolul, iar acum, sprijinită de BMW, fuma un trabuc miniatural, dar se ferea să privească la clădire. Se desprinse de mașină și o porni tacticos În direcția piscinei, rătăcind printre scaunele de pe terasă. Mi-am Închipuit că era În căutarea locului exact În care se afla În momentul cînd izbucnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de flamura Clubului Nautico, se putea citi numele ei: Halcyon. Polițiștii Întinseseră de-a lungul balustradelor benzi ale căror capete atîrnau În apă, plutind ca serpentinele de la o petrecere de mult Încheiată. — Halcyon? (Am Îngenuncheat și am privit prin hublourile miniaturale.) Deci asta-i barca lui Frank? N-o să găsiți pe ea nimic care să vă fie de folos. Frank l-a rugat pe domnul Hennessy s-o vîndă În numele lui. Andersson privi lung la ambarcațiune, pieptănîndu-și barba cu degetele - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că Anne avusese o recădere. — Nu mai era pacienta doctoriței Hamilton. Se răciseră relațiile dintre ele două, inexplicabil pentru mine. Diabetul lui Anne a fost diagnosticat la Londra acum șase luni. (Privi mohorît apusul care se Întindea peste grădina lui miniaturală, cu piscina secată În chip de altar scufundat.) După tot ce-a Îndurat, a trebuit să moară Împreună cu Bibi În incendiul ăla absurd. Încă-mi pare greu de crezut că s-a-ntîmplat de-adevăratelea. — Și Încă și mai greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-mi testeze nervii. Apoi Însă l-am auzit mișcîndu-se Într-un mic dormitor din fundul casei, care dădea spre curtea bucătăriei. — Charles, sînt aici. Vino să vezi - chiar că-i ciudat... Am intrat În camera nemobilată, a cărei baie miniaturală abia dacă depășea dimensiunile unei debarale pentru mături și cîrpe de praf. Crawford stătea la geam, uitîndu-se printre fîșiile jaluzelelor. — Dormitorul cameristei? am Întrebat. Sper că-i drăguță. — Ei... la asta Încă nu ne-am gîndit. Dar priveliștea de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
imagine rustică sau bucolică, Însă nici vorbă de așa ceva. Casa, lipită printr-un zid de o alta, era situată Într-o suburbie a anilor ’20 de la gura Tamisei, cam la șaizeci de kilometri depărtare de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de „trei Într-o barcă“ al unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile sale, majoritatea alese din marii filosofi germani și din pragmatiștii americani. Celălalt sfert era poezie, Însă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Îi dictase cu adevărat retragerea din Devon. Nu era vorba de precauție financiară sau de dragostea pentru suburbie. Nu era vorba decât de pomii lui și de adăpostul pe care i-l ofereau... Fără nici o logică, asta Însemna acea grădină miniaturală, câtuși de puțin un sanctuar fizic, ci unul cumva poetic, oricât de banale ar fi fost Împrejurimile: un loc asupra căruia deținea controlul, și care se deosebea de tot ceea ce era În jur, nu În ultimul rând prin uriașa recoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să îmbine, prin armonizare specifică, maniera numită în vremuri trecute “Haus-musik”. Dvorak, compozitorul romantic înclinat spre sonorități simfonice și vocal-simfonice, poate crea și partituri lirice, cuvântătoare în versuri melodice. Este cazul Sonatinei pentru vioară și pian, demnă de această titulatură miniaturală grație motivației discursului tainic, plin de aluzii poetice. Cei doi parteneri, amplasați pe podium ca o formație de duo ce ocolește grandilocvența concertantă, au capacitatea unei potriviri ce vine dintr-o îndelungată amiciție muzicală. De aici replici, răspunsuri, paralelisme sonore
Virtuți ale muzicii camerale romantice by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/83550_a_84875]
-
și subordonare, greșeală și eroare, natură și cultură, filozofie și muzică, știință și muzică. Practic, aceste expuneri, mono sau bitematice, pot constitui - după cum spuneam - ele însele, teme pretabile la ample dezvoltări variaționale, de sine stătătoare. Global, însă, toate aceste exegeze miniaturale, conexate ca într-o catenă ramificată, evidențiază intenția autorului care ne invită la o permanentă și profundă meditație de musicae natura. Primul „despre” aduce în discuție, așa după cum era de așteptat, natura limbajului muzical: Este muzica un limbaj? Și dacă
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
își lăsă capul pe spate, meditând. ― Bun. Zona este sigură. Acum haideți să vedem ce aflăm de la ordinatorul lor. Prima echipă, obiectiv: centrul de exploatare... Știi unde se găsește, sergent? Apone împinse într-un întrerupător de pe mânecă și o hartă miniaturală a coloniei îi apăru în interiorul vizierei. ― E clădirea mare pe care am văzut-o când am venit. Nu e departe, locotenente. Mergem. ― Perfect. Hudson, odată ajunși acolo, încercați să repuneți în funcțiune ordinatorul. Fără râvnă inutilă. Nu-i dăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
doar la două nivele mai sus, exact lângă intrarea în stația de epurare. Nu-și lua ochii de la detector. ― Aici Hudson, locotenente. Tot nimic. Aici numai aerul se mișcă. Trecu de un cot al pasajului și ridică ochii de pe cadranul miniatural. Ceea ce văzu îi făcu să uite de aparat, de pușcă, de toate celelalte. Un nou perete încrustat ca un basorelief se înălța dinainte-i. Era acoperit cu protuberante și ondulații, sculptat de o mână neumană: o versiune monstruoasă a Porților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]