742 matches
-
în mod durabil. în țările supuse unei puteri coloniale, ele depind de partidul comunist din metropolă - PCF* sau PC din Marea Britanie - și sunt supuse unei stricte supravegheri și unor represiuni severe. în afară de aceasta, ele sunt mai ales formațiuni înființate de „minoritari” - evrei*, armeni, kurzi, creștini - puțin reprezentativi pentru societatea lor majoritar arabă, musulmană și rurală. Această caracteristică sociologică va marca în mod durabil istoria comunismului din Orientul Mijlociu care va fi dublu suspectat de a se afla în slujba străinătății, atât ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evrei*, armeni, kurzi, creștini - puțin reprezentativi pentru societatea lor majoritar arabă, musulmană și rurală. Această caracteristică sociologică va marca în mod durabil istoria comunismului din Orientul Mijlociu care va fi dublu suspectat de a se afla în slujba străinătății, atât ca minoritar, cât și ca agent al Moscovei. în sfârșit, schimbările brutale de linie impuse de către IC partidelor comuniste din zonă le divizează pe acestea din urmă, uneori până la sciziune. Cazul PC din Palestina (PCP), afiliat în 1924 la IC, este emblematic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
multor factori: schimbătoarele impulsuri ale lui Mao, evoluția raporturilor acestuia cu cei mai importanți membri ai grupului conducător*, raportul de forțe între facțiuni pe planurile central și local și, în sfârșit, reacțiile tineretului și ale unei părți a orășenilor - încă minoritari în comparație cu cei 80% țărani pe care-i numără populația. Fitilul este de la bun început plasat în mediile operei, pe care Kang Sheng și Jiang Qing le persecută încă de la sfârșitul anului 1962. Acesta este mânuit din Shanghai unde Jiang Qing
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îi devin ostili. Pe parcursul anilor 1950-1970, troțkiștii latino-americani ezită între lupta armată și partidul de masă, Partidul Muncitorilor din Brazilia și liderul său, Lula da Silva, devenit președinte al republicii, dovedind că a doua opțiune era mai profitabilă. în sfârșit, minoritarii „pabliști” ai sciziunii din 1952 fondează Comitetul pentru Reconstrucția Internaționalei a VI-a, condusă îndeosebi de Pierre Boussel, supranumit Lambert, și care devine, în 1965, Organizația Comunistă Internaționalistă, înainte de a-și relua, în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
singură atunci când votează în favoarea sau împotriva unei anumite măsuri dacă nu vrea să fie astfel, la fel cum nici nu se întâmplă vreodată ca un grup de mari puteri să fie depășit la vot atunci când se teme că va fi minoritar într-o anumită problemă. Majoritatea puterilor mici și medii depind economic, militar și politic de susținerea unei mari puteri. O astfel de națiune ar vota cu greu împotriva unei mari puteri care a dat de înțeles că este indicat ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cultural” („religios” și „lingvistic” fiind de obicei ă deși nu chiar Întotdeauna ă mai ușor de circumscris). În al doilea rând, referința la cetățenie (sau la „naționalitatea” unui stat, În definiția originală a lui Capotorti) Înseamnă excluderea de la statutul de minoritari a membrilor comunităților de imigranți. Această chestiune trebuie pusă În legătură cu regimul juridic aplicabil În privința naționalității, arhetipurile fiind În acest sens jus soli, adică dreptul solului, ca În Franța sau În Statele Unite, potrivit căruia cetățenia depinde de țara În care s-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este elementul de bază al ordinii juridico-politice internaționale) deplasează problema În loc s-o rezolve, Întrucât contextele pertinente nu se definesc doar la această scară. De exemplu, anglofonii sunt majoritari În Canada (stat care este subiect al dreptului internațional), dar sunt minoritari În provincia Québec și, În această calitate, reclamă garantarea anumitor drepturi, inclusiv În ceea ce privește utilizarea limbii engleze. În același timp, legislația adoptată de guvernul din Québec pentru protejarea și promovarea limbii franceze În raport cu engleza (În special faimoasa Lege 101 sau Carta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
limbii franceze În raport cu engleza (În special faimoasa Lege 101 sau Carta limbii franceze din 1977, modificată de atunci de mai multe ori) Își sprijină legitimitatea pe faptul că francofonii sunt majoritari În provincie. Și totuși, tocmai faptul că aceștia sunt minoritari la nivelul țării justifică necesitatea obiectivă a unei astfel de legislații. În al patrulea rând, orice definiție care, la fel ca aceea a lui Deschênes, combină elemente obiective (precum inferioritatea numerică) cu elemente subiective (ca „voința colectivă”, chiar și „implicită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atacurile la adresa minorităților și a drepturilor lor servesc tocmai majorităților care nu doresc să-și piardă poziția dominantă și nu ezită să-și apere limba proprie (May, 2001). Dacă situația de minoritar trebuie tratată ca fiind secundară ca importanță pentru că este contingentă, cea de majoritar nu este cu nimic diferită! Totuși, credem că este vorba, cel puțin În parte, despre o falsă dezbatere, Întrucât nu este deloc sigur că invocarea comunității ar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mentale prin publicitate. Ceea ce se valorizează prin această atitudine nu este conformitatea cu imaginea mediatică, cu grupul sau cu societatea, ci mai curând diferențierea, opoziția față de dominația lor. Asistăm astfel la o răsturnare a perspectivei. Dezirabilul a trecut de partea minoritarului, a deviantului, a nonconformului, a conflictualului. Această structură de comportament circumscrie zona de naștere a inovațiilor și a creativității sociale sau artistice. Cum se desfășoară Însă acest fenomen? „Să faci tu Însuți”: obsesia underground Problema oricărui consumator de produs cultural
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Întreagă generație de scriitori africani, caraibi sau afro-americani, dar și brazilieni, venezueleni, columbieni sau peruani, pentru a-i menționa doar pe cei care au ținut, În scrierile lor, să afirme personalitatea omului negru, chiar și În țările unde acesta era minoritar din punct de vedere demografic. Autori ca Romulo Gallegos, În cazul romanului, sau Juan Pablo Sojo, În cel al poeziei și studiilor folclorice, au pus În evidență rolul negrilor În societatea și cultura din Venezuela. În Peru, Nicomedes Santa Cruz
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mobilizare "pur etnică" pentru a reuni numărul de voturi impus de un prag electoral de 3% (valabil în 1992 și 1996). Mărirea pragului în 2000 a obligat finalmente toate formațiunile de acest tip să găsească un sprijin din partea publicului ("non minoritar", întrucât nu există nicio minoritate recunoscută ai cărei membrii cu drept de vot să atingă cifra de 5% din totalul electoratului. Cu excepția UDMR-ului, care a depășit întotdeauna pragul electoral și nu a beneficiat de stipulările generoase ale alegerii electorale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
un statut special din punct de vedere electoral ține deci în mod global mai degrabă de auto-identificarea simbolică, decât de o adevărată logică mobilizatoare; aceasta transformă Parlamentul în "fabrică de minorități", întrucât, departe de a înregistra forța de grupare a minoritarilor, Camera deputaților se dovedește a fi locul de reuniune a unei mobilizări politice care întărește "reprezentarea non proporțională". De altminteri, comisia Camerei deputaților este însărcinată cu validarea mandatelor care recunosc însăși existența unei minorități. Inventarea formațiunilor politice minorităților și participarea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
multă amărăciune că locuiesc: „într-un teritoriu care, în toate perioadele istorice, s-a aflat la margine de țară: Moldova, Austria, România, URSS, Ucraina. Fiecare și-a impus politica sa și și-a rezolvat interesele sale. Românii au devenit treptat minoritari la ei acasă, dar și-au menținut identitatea națională, păstrînd tot ceea ce înseamnă psihologia și spiritualitatea unui popor: limba, școala, biserica. Au luptat pentru acest ideal generații de intelectuali români, numele cărora au rămas în istorie“ <footnote Alexandrina Cernov, Învățămîntul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de măcinare a civilizației românești țintesc mai ales în arheitatea ei. De aici și sentimentul inoculat cu multă perfidie în subconștientul românilor, nu doar al celor din Basarabia, de a te rușina să fii român, de a prefera să fii minoritar în propria țară. Iar guvernarea comunistă din Basarabia, politicieni aserviți actualei puteri imperiale a Rusiei până la abjecție, a adâncit fisura conștiinței naționale a unor basarabeni până la niște cote ce țin de absurd, românii fiind considerați recent în Republica Moldova o... minoritate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât cel rusesc, (...) el are în comun existența elementului minoritar, în sensul dublu al cuvântului: a fost croit pe realitatea lingvistică a unei părți din limba națională graiul moldovenesc (...), iar pe de altă parte s-a ivit în creierul unui minoritar, Cristian Rakovski, un bulgar din România, care a cunoscut el însuși o transformare uluitoare de la un înrăit rusofob a trecut la o sovietofilie fanatică, fugind, după Marea Unire, în Ucraina, unde a devenit un lider activ al Kominternului. Acolo a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chip de cărți temeinice, îndemnându-ne să ne păstrăm limba și ființa etnică. Înainte de a vorbi în termeni retorici și politizanți despre o "casă unită a Europei", ca să fim pe placul altora, să avem grijă de "casa noastră" năpădită de "minoritari" stăpâniți de interese proprii, păgubitoare pentru "majoritari" și pentru țară. Cea mai nouă carte-mesaj, după câte știu, cu semnătura lui Theodor Codreanu, poartă titlul semnificativ A doua schimbare la față (Princeps Edit, Iași, 2008, 458 p.), temă reputată și frecventă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și dizolvante, venite pe firul vremii de la fanarioți încoace, s-a accentuat "inseminarea" după revoluțiile bolșevice, cu efecte explozive la toate nivelele de existență și punând în pericol de moarte întreaga ființă etnică, "majoritară". Înscriu între ghilimele cuvintele "majoritar" și "minoritar", pentru că sensurile lor s-au deteriorat grav în ultima vreme. Înțelesurile și comunicarea însăși au intrat în derivă, întrucât cuvintele-cheie și-au înstrăinat mărcile semantice instituționalizate. Așa a căpătat răspândire epidemică, după "limba de lemn", o nouă maladie lingvistică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
derivă, întrucât cuvintele-cheie și-au înstrăinat mărcile semantice instituționalizate. Așa a căpătat răspândire epidemică, după "limba de lemn", o nouă maladie lingvistică în relațiile socio-colocviale: nu mai știi cine cu cine și despre cine vorbește; cine este "majoritar" și cine "minoritar"; ce sens mai pot avea vocabule ca "democrație", "libertate", "pământ", "cer", "lege" și "Dumnezeu". Într-adevăr, toate "trebuie" puse între ghilimele, chiar Dumnezeu! Dacă și limba își pierde înțelesul, nu ne mai rămâne nici o speranță. A doua schimbare la față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din exterior (să nu uităm că în 1944 Partidul Comunist Român era ca și inexistent), a împins România în direcții nedorite de autohtoni-majoritari-rezistenți (naționaliști, patrioți), realități condamnate să treacă, o dată cu "a doua schimbare la față", în canonul deriziunii "implementat" de "minoritari". Se poate spune că lucrarea la care facem referință, A doua schimbare la față, tinde să arate, cui vrea să priceapă, mecanismele draconice ale postmodernității; cum majoritatea, bombardată constant o bucată de vreme, cu meșteșug frazeologic și politizant, cade în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se vede invadată de valuri de migratori africani și asiatici, chiar și de "țiganii de români". Se pare că legea formulată de Leo Frobenius la începutul secolului trecut redevine actuală: periferia atacă centrul; majoritarii riscă să se trezească peste noapte minoritari ca să fie nevoiți să-și aducă aminte de Codul juridic și să nu se mai joace de-a democratura, cu cine știe ce blestemate de arme în mână. Va trebui să se recunoască, probabil, un trist "adevăr", fapt care l-ar pune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu conotații istorice, își propune să răspundă la o întrebare reper: există civilizație românească în context european? Autorul nu-și explică și consideră că nici ISTORIA nu a dat un răspuns privind relația dintre majoritari și minoritari în Transilvania, unde minoritarii și-au exercitat dictatura asupra majorității timp de 1000 de ani, și se întreabă care au fost cauzele unei asemenea situații. Comentariile profesorului Codreanu sunt deosebit de pertinente, dar tăioase, folosind exemple concludente. Considerații detaliate referitoare la Cazul minorității evreiești (Cap
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vreo fisură sau abatere), constituie încă o tentativă a sa de întoarcere la valorile perene ale creștinismului remanent/ arheic, precum și canonului veșnic viu, atât de profitabil în plan spiritual, Eminescu. Plecând de la un asemenea model, Theodor Codreanu refuză să reziste minoritarilor prin cultură și atacă decis, foarte bine argumentat sistemul tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie 2011 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic Consecvența, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, "incorectul" politic de la Huși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Părintelui Stăniloae, "nivelurilor de realitate" cu "terțul ascuns" al lui Ștefan Lupașcu și a sintezei transdisciplinare a lui Basarab Nicolescu. Problema cheie care a declanșat marea sofistică în jurul postmodernității este transcendența". În jurul transcendenței se dau și bătăliile "incorectului" polemist cu "minoritarii minții". Numai raportarea la absolut poate să fie dreapta măsură a adevărului, la fel cum numai raportarea la absolut poate să mijlocească și să îndreptățească o delimitare clară a adevărului de denaturările sale. Nu e o teză. E un mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să piară în furtuna revoluției mondiale. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte." (!!) Consternată este și poziția lui Corneliu Coposu, care considera, apropo de unirea Basarabiei cu Țara, că "n-avem nevoie de încă patru milioane de minoritari", dar și a postului Europa liberă, care a refuzat constant referirile la Basarabia. Iată și opinia lui Brucan: "Basarabia nu este România, nu este nici a românilor." (!!) O tresărire de orgoliu a avut Ceaușescu, care, la Congresul XIV, a cutezat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]