2,450 matches
-
-Ei vezi, tu nu vrei să înțelegi tocmai ceea ce este mai important; tăria ta nu este un aliment obișnuit, ci un aliment foarte periculos și încărcat cu toxine. -De unde ai mai scos-o și pe asta domnule concurent? întrebă mirat și ironic Alcoolul. -Nu am scos-o eu, asta este pură realitate. Și acum să continuăm; așa cum spuneam, sângele în timpul circulației lui prin toate organele interne ale omului trimis de către inimă, duce cu el un balast, așa-l numesc oamenii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
secret, cu tăria de peste patruzeci de grade se pot face diferite extracte din plante și acestea, fiind luate cu picătura, vor aduce vindecare oamenilor care suferă de diferite boli. -Înțeleg că ești pregătit pentru orice situație ce se ivește, zise mirat Alcoolul. -Așa este, astăzi trebuie să fii pregătit în orice moment pentru că pot apărea surprize. -Mulțumesc pentru sfat, vecine Ceai și te asigur că n-o să uit ajutorul pe care m-i l-ai dat, zise bucuros Alcoolul. -Cu plăcere
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba? -Atunci când se luptă doi călăreți, se pot încurca unul pe altul. Arma nouă cu care vin este greu de mânuit. Uran a făcut ochii mari și mirat a repetat întrebarea către Amar: -Nu mă ține în frâu, spune odată despre ce este vorba? -Fiecare luptător cristen care va lupta călare alături de un luptător ur va avea asupra lui o ramură de alun pe care este înlănțuit în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
achitat mașina, pentru vilă nu mai trebuie să cumpărăm nimic, fiindcă este dotată cu de toate, haine avem slavă Domnului, ce ne mai trebuie? doar sănătate și... mai am o dorință ... -Ce dorință? ... Cum de mi-a scăpat? a întrebat mirată soția. -Ai să afli la momentul respectiv, a răspuns soțul. -Bine ... dar pentru mașina lui fii-tu ai terminat de achitat rata? a întrebat soția. -Nu știu exact, dar cred că da, a răspuns soțul. -Vom vedea visul cu ochii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la împărtășit. După ce am trecut prin dreptul casei omului, am întrebat-o pe mama mea: -Mamă, te rog să-mi spui, omul acesta este nebun? -Nu-i frumos să spui așa de cineva pe care nu-l cunoști! mi-a răspuns mirată mama. -Eu nu am de unde să știu ce fel de om este, dar unii dintre copii asta spun. Poate că așa zic părinții lor. -Nu, mamă, nu este nebun, dar n-a apucat să se însoare de tânăr și a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Căpitanul Întrezări un zâmbet ușor pe sub mustăcioara-i blondă, Încă mătăsoasă. Se pregătea să-și Încline Încă o dată capul și să se retragă, când tânărul rosti niște cuvinte În limba lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe Guadalmedina, care În afară de franceză și latină vorbea și limba ereticilor. — Prietenul meu spune că vă datorează viața, George Villiers părea puțin stingherit, ca și cum din partea-i ar fi preferat să considere conversația Încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doar prostească, din care tot tu ieși cel umilit. În momentul acela, unul din spectatorii aflați În picioare lângă noi se Întoarse spre căpitan făcându-i șșșt ca să păstreze tăcerea, deși el nu scosese un cuvințel măcar. M-am Întors mirat și am observat că Diego Alatriste se uita cu atenție la cel care Îl șâșâise, un individ cu moacă de bandit, cu capa Împăturită În patru pe un umăr și cu mâna pe garda spadei. Reprezentația continuă, eu mă lăsai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o zi înainte de sărbătoarea miezului de vară. Era într-unul din anii de la început. Ne scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
putuse clinti pe Bart din încăpățănarea lui. Și iată că într-o zi Bart, care încă mai folosea cârjele și căruciorul prin casă îi propuse el Armancăi o plimbare desigur, dacă ea consimțea să meargă lângă un ologit în cărucior... Mirată, Arm acceptă, dar nu înțelegea ce-l determinase pe încăpățănatul de Bart să ceară el ceea ce-i refuzase vehement luni de zile. Înțelese însă atunci când, ajunși în fața unui magazin cu bijuterii, Bart îi ceru să intre cu el în magazin
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
obicei, dar ea se desprinse ușor din îmbrățișarea lui. Ea se așeză pe scaun și tăcu o vreme, cu un aer nu prea vesel pe chip, ca și cum i s-ar fi întâmplat de curând ceva neplăcut. Bart o privi oarecum mirat, nepricepând ce era cu ea în ziua aceea, apoi zâmbi, ca să destindă atmosfera, și îi oferi o cafea și puțină ciocolată amăruie, dar ea refuză. Cred că mă voi întoarce curând la jurnalistică, îi dădu el de veste pe un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lui se opri pe fața încercănată și palidă a soției sale. Fetele erau bine, totul acasă era bine, îi spusese ea la telefon, atunci ce avea Arm, ar fi vrut el să întrebe, dar nu avea curajul. Arm îl privi mirată, când se așeză el la volan. Puteam lua un taxi, dar doream să vorbim înainte de a ajunge acasă, e o discuție importantă, spuse Liviu. Apoi începu să îi explice că terminase cu Beatrice încă înainte de a pleca în SUA, că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
apucând grăbit hârtiile. Bart schiță un zâmbet de complezență și răspunse pe un ton sec: Un yankeu la curtea regelui Arthur, strecură printre dinți, cu bani evaporați din fonduri europene și cu tot tacâmul de rigoare!... Șeful ziarului îl privi mirat, ridicându-și de-un deget mai sus sprâncenele groase și îmbinate deasupra nasului, care-l făceau să semene în mod izbitor cu un actor de comedie foarte popular în primii ani de după căderea vechiului regim din mereu albastra și fascinanta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
drumul Donnei Iulia! Nu era bine. Seara, la berărie, s-a vorbit mult despre asta. Și-apoi, cine era, cu adevărat, cel venit? Nu după multă vreme, s-a aflat: era un vânător de lupi albi! Oamenii s-au privit mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
caz", a adăugat Flore Garcia Bour, care speră să își expună creația și în câteva locuri publice. Între 26 aprilie și 15 mai, tânăra franțuzoaică și-a propus să colecteze sute de astfel de deșeuri de pe străzile publice, sub privirile mirate ale trecătorilor. Seara, ea le coase pe o rochie albă și consideră că ceea ce face este "o muncă lentă și laborioasă".
O tânără din Paris a creat o rochie din mucuri de ţigară - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/70063_a_71388]
-
el. Chiar dacă doamnele nu-i dădeau crezare, zvonul că Fănică n-avea un rinichi s-a răspîndit în oraș, deși se știa că el, ca și șeful gării. fusese mobilizat pe loc din rațiuni strategice. Una dintre fetele din deal, mirată că era atît de bun la pat, în ciuda a ceea ce se spunea despre el, l-a întrebat, în timp ce era deasupra ei, cum de se descurca atît de bine cu un singur rinichi. Cîrciumarul s-a indispus brusc la auzul acestei
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
O tânără își face cu greu loc prin mulțime și, odată ajunsă lângă Traian Băsescu, îl implora să-i dea cinci autografe. Mirat, acesta o întreabă de ce are nevoie de atâtea. - Fiindcă cu cinci autografe de la dumneavoastră pot obține, la schimb, un autograf al lui Vali Vijelie.... În peregrinările sale prin satele patriei, Băsescu vede o bătrână închinându-se și bătând mâțanii în fața
BANCUL ZILEI: Băsescu răstignit () [Corola-journal/Journalistic/68580_a_69905]
-
morții? Mai vedea ceva? Vedeam eu, și simțeam." (Ionel Pop, întîlniri cu animale) Un sitar încă viu, prins între fălcile cîinelui de vînătoare, dezvăluie și alte ciudățenii ale speciei: "Ochiul zburătoarei, deschis fantastic de mare și negru, parcă omenesc, privește mirat o gură păroasă ce rînjește mulțumită de marele succes. Evantai mic și ruginiu, coada i se desface asemenea unei brîndușe păduratece. Gîtlejul, amorțit de o durere profundă, se umflă și palpită asemenea aceluia al unui gușter, fără însă să emită
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
un punct. Pe urmă?... * în dimineața aceea, trezindu-mă, i-am spus femeii sale: - Știi că azi-noapte n-am mai visat că am fost la Paris... Ea se ducea să prepare cafeaua. - Dar ce ți s-a întâmplat? a întrebat mirată. Ea nici nu-și dădea seama ce caraghioasă era întrebarea ei. Parcă s-ar fi referit la un fapt real. însă se obișnuise atâta cu visul ăsta al lui continuu - încât el devenise aproape ceva adevărat. A început să râdă
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
ții zdravăn de ea; pe urmă, a zărit papucul în altă parte decât aceea unde căuta el, și a râs, asta l-a făcut să râdă, cum ședea cu pieptul întins peste marginea dezvelită a patului, în timp ce ea îl privea mirată. - Ce ai? ce te-a apucat?... - Râdeam, a spus, de papuc, eu îl căutam în hăis și el era în cea!... - Termină cu râsul ăsta! îl somă ea. Turnase în cești cafeaua... ersatz-ul... S-a dat jos din pat. Și-
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
un deceniu, când erați mai tânăr. Voi regăsi cu emoție Alesul, cel în trei secvențe, voi regăsi Lucifer și Golgotha, dar și Fără de toamnă, pe care-l transcriu aici, în final: "Fratele meu a văzut toamna venind/ Și-mi zise, mirat cât se cuvine:/ Padre, dar nu te încearcă vreun gând/ Despre sfânta uitare de sine?// La balul frunzelor veneai râzând;/ O doamnă tristă deschidea festinul/ Și tu valsai cu ea, ebrietând/ Și Scorpion îți fericea destinul.// Cu vinuri blânde și
Actualitatea by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7942_a_9267]
-
era ca o voce de militar sau de instructor de pe câmpul de instrucție: nițel răstită și sonoră, mult prea... Toți funcționarii înalță capul surprinși, tocurile rămân suspendate în cursa lor. Apoi, văzând sursa, își văd de lucru mai departe, oarecum mirați. * în apartamentul ei vechi, luxos și demodat, încremenit de asaltul mizeriei adusă de noul regim, ...mizeria nu apucase să intre înăuntru, dar se pregătea să ciocănească la ușă - era atâta distincție defunctă, încât îți venea să fii gata vulgar, să
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
gloata colegilor ce uzi n-au fost. Eu sunt lioarcă până la piele de inspirație, Și nordul din copilărie mi-e de adăpost. El este totalmente în beznă și asemănat Buzelor grele - versuri - de mute fremătări, Din prag privește, de sub sprâncene, mirat, Ce zgârcită e noaptea la explicații, elucidări. Mie îmi este groază de acest subiect, Însă una, intuitiv, el ghicește, știe, - De ce, nerecunoscut de nimeni, - predilect, De undeva de dânșii eu sunt luat în chirie. 1913, 1928 Improvizație Din palmă hrănii
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Constantin Țoiu Avea obiceiul să spună despre cei mai cunoscuți oameni din jur că au murit, - și când omul apărea pe stradă și când te arătai mirat, exclama diabolic: " Ia te uită, și eu îl credeam mort; în orice caz, pare mai viu decât era înainte..." Trei ingineri tineri de la o schelă de petrol Buzău se duc să se spele. Unul intrase în apă până aproape de genunchi
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
masă, un domn în vârstă consultă câteva tăieturi de ziar îngălbenite; bărbatul se ridică, se fac prezentările: e marele istoric al teatrului maghiar, a cărui operă colosală (care îmi este arătată) se oprește în 1948. "Dar de ce?", îl întreb eu, mirat și nedumerit. Pentru că atunci au venit la putere comuniștii, așa că ar trebui să mă apuc să revizuiesc toate informațiile. E rândul altora să facă treaba asta". Se apleacă din nou asupra tăieturilor de ziar, iar eu mă întorc să-l
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
din elemente disparate, uneori dificil de pus cap la cap, iar miza o reprezintă în principal recompunerea căznită a unor povești de familie. Prozatoarea speculează abil vârsta bunicii - depozitară a numeroase secrete din istoria familiei -, avansând ipoteza naratorului necreditabil. Copiii, mirați sau înspăimântați de poveștile pe care bunica lor le istorisește, preferă să creadă că memoria îi joacă feste. Povestea urmează în principal două fire narative - unul al istoriilor personale ale unei familii obișnuite de japonezi, care se revoltă împotriva cutumelor
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]