585 matches
-
ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre stelare se-nfiripă Pe arabescul nopții, te cheamă al meu dor. De aș cuprinde-n palme misterul ce te-ndeamnă, Să vii învolburată pe dealuri și câmpii, Aș aduna tot harul din timpul tău ce-nseamnă
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
Te-a întristat, Când eu trece-am rătăcitoare-n lume Nepăsătoare, fiindcă Te-am uitat. Iar Tu în dragostea-Ți fără de margini Privea-I spre mine, blând și iertător Numai că omul rău, ascuns în mine, Nu-nțelegea ce foc mistuitor.. . Te arde, de întreaga omenire, Căci dorul omenesc, nu este dor, E o himeră doar, o plăsmuire... În dorul Lui e-un foc mistuitor. Așa, înconjurată de vâltoarea lumii, Trăiam viața asta, fără rost. Uitasem că dorințele se cer la
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
spre mine, blând și iertător Numai că omul rău, ascuns în mine, Nu-nțelegea ce foc mistuitor.. . Te arde, de întreaga omenire, Căci dorul omenesc, nu este dor, E o himeră doar, o plăsmuire... În dorul Lui e-un foc mistuitor. Așa, înconjurată de vâltoarea lumii, Trăiam viața asta, fără rost. Uitasem că dorințele se cer la Tatăl, Cu rugăciune, lacrimă și post. Tu însă n-ai uitat de mine scump Isuse, Te-ai așezat la ușa mea și implora-i
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
Silnicie și apăsare!", așa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9. Dacă zic: Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!" iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. 10. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. "Învinuiți-l", strigă ei, "haidem să-l învinuim!" Toți cei ce trăiau în pace cu mine, pîndesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
măruntă, și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă. 6. De la Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt și pocnet puternic, cu vijelie și furtună, și cu flacăra unui foc mistuitor. 7. Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strîngîndu-l de aproape. 8. După cum cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
va lega Domnul vînătăile poporului Său, și va tămădui rana loviturilor lui." 27. "Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mînia Lui este aprinsă, și un pîrjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie, și limba Lui este ca un foc mistuitor; 28. suflarea Lui este ca un șuvoi ieșit din albie, care ajunge pînă la gît ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, și să pună o zăbală înșelătoare în fălcile popoarelor. 29. Voi însă veți cînta ca în noaptea cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel. 30. Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină. 31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cei de departe ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape vedeți puterea mea! 14. Păcătoșii sunt îngroziți, în Sion un tremur a apucat pe cei nelegiuiți care zic: Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?" " Cine din noi va putea să rămînă lîngă niște flăcări veșnice?" 15. Cel ce umblă în neprihănire, și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un cîștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mîinile înapoi, ca să nu primească mită, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele adolescente încă la vârsta de douăzeci și cinci de ani, oprite parcă în desăvârșirea materializării lor de flacăra mistuitoare a vieții ei. Un păr arămiu, cu luciri de foc, parcă reflexe ale temperamentului ei arzător. Ochii de o culoare nehotărâtă, cafea și aur, schimbătoare după dispoziție, după culoarea timpului, în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit, sau uneori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ce-ai făcut, câne? Spune, câne de ce mi-ai rușinat copila? De ce-ai ucis-o? De ce m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav, tremură o ură zeci de ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
va fi dusă la capăt, ar desăvârși Ordinea insulei și a muntelui. Tânjea să vadă cum ar arăta acea Ordine. Dacă gorful nostru avea vreun defect, acela era faptul că era băgăreț. Anii lungi de Ordonare îi stârniseră respectiva pasiune mistuitoare. Deocamdată, pe Insula Calf, rezistase tentației, dar acum, acum, când mărețele evenimente finale pe care insula îfără să știe) le așteptase erau în curs de desfășurare, găsi un motiv ca să intervină. Argumentă: Doar dacă ai fi Grimus, ai fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a lui, atunci apărea un alt subiect de îngrijorare. Poate că nu-l iubea pe Gribb atât de mult pe cât se convinsese singură. Și dacă așa stăteau lucrurile, atunci de ce grija ei față de Gribb era atât de intensă? Dragostea ei mistuitoare și aparent sinceră era pur și simplu doar încă una din exagerările necesare vieții în K? Și dacă și ea îl dorea, ce motive avea? Ca o răzvrătire împotriva lui Ignatius, ca o paralelă la Irina și Cerkasov? Clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se regăsi, a-și reveni în noi cu aceleași trupuri, gânduri, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prietenii săi, Șemișidin, marele meșter de căruțe, cel din Arabangilar kiarhanesi, și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile, consoartele... Intrau dintr-un comaprtiment În altul, Întrebau de-un nume, apoi, arătându-l cu degetul pe Noimann, izbucneau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se clatină. 28. Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică; 29. fiindcă Dumnezeul nostru este "un foc mistuitor." $13 1. Stăruiți în dragostea frățească. 2. Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit fără să știe, pe îngeri. 3. Aduceți-vă aminte de cei ce sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
poveste...; o să scriu ceva, de-o să rămână Viorica foarte impresionată!" Mă gândeam că e bine șf frumos să dau mai întîi o definiție a iubirii; apoi să fac un portret al iubitei, și-n urmă să-i mărturisesc dragostea mea mistuitoare! Așa s-au născut "sublimele" versuri care, gândeam eu, aveau s-o facă pe Viorica să... " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare...!" Păi, când i-oi citi-o, praf o fac! Și am continuat pe același
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fund și am compus poezia pentru Tanți, iubita celor doi colegi rivali! "Te-ador, să-ți spun. iubito, îmi pare prea puțin... Aș vrea să-mi simți tot dorul! Când tu nu-mi ești aproape. Nimic, vai, nu-mi alină mistuitorul chin! Ți-aș da întreaga viață! A tale calde pleoape, Iubito, când se pleacă pe ochii tăi de zână, E-atît de dulce farmec, atât de sfânt fior Și-atîta fericire, c-aș vrea să-mi fii stăpână, Tu, doar tu, până-n
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o atenție demnă de un scop mai înalt. Mi-o înapoie foarte mirat: ― Am citit-o și găsesc că e bună. N-o să facă decât să-i sporească acțiunile lui Cornel în fața lui Tanți... Numai cuvinte frumoase: "te-ador", "chin mistuitor", "pleoape calde", "farmec dulce", "domnița lui sfîntă", "comoară" etc. ― Ei, acu' țin-te bine, că vine lovitura de grație. Poezia asta e cu cheie, mă, dar trebuie să-ți arăt eu drumul, ca să mergi pe el... E o "poezie-acrostih!" ― Mie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gest, la limita fragilă dintre viață și moarte. Nu prin vorbe. Marele Maestru simți că omul din fața lui avea, Într-un fel, dreptate. Nu făcea parte dintre ei. Nu era acolo locul lui. Fu străbătut, pe neașteptate, de un dor mistuitor de Îndepărtata Asie. De Japonia cea bântuită de furtuni și protejată de zeitățile kami, de privirea calmă a luptătorilor Înaintea morții, de străfulgerarea Katanei, aducătoare de moarte și de onoare. De sărbătoarea fiecărei clipe, de haiku, de coardele leneșe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
celui care o consumă de toate umorile biliare sau umede. Gripa spaniolă este una dintre bolile cele mai umede, ceea ce face ca ceapa să fie foarte eficientă. Pandit Razdan speră să scoată boala din corpul său, distrugând microbul în focul mistuitor al cepei. Pentru a potența efectul cepei, consumă o cantitate mare din acest remediu, în timp ce zace și luptă disperat cu panica pe care o simte clădindu-se în corpul său scuturat de frisoane. Astfel alege Amar Nath să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reușita materială, consumul pot ține în frâu instinctele noastre? Prin ce? Fiindcă satisfacerea din abundență a unor nevoi materiale nu îmblînzește, prin faptul ca atare, ființa umană, care pe lângă marile ei virtuți, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorința ei mistuitoare de a o realiza, esîe în același timp o speță vicleană și plină de răutate, care nu se mulțumește mult timp cu ceva. Îi dai un automobil, după un timp vrea două și așa mai departe. E însă adevărat (și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
da, în tinerețe, prin 1947, dar de atunci sănătatea și împrejurările vieții mele care nu m-au cruțat m-au împiedicat să mai am una!" Într-adevăr, la el o revistă literară era ca o ființă vie. Trăia din pasiunea mistuitoare pe care el i-o insufla, și nu e de mirare că viitorul scriitor găsea în paginile și în atmosfera ei zilnică ambianța ideală fără de care, dacă unul sau altul dintre noi se poate lipsi, o literatură suferă. Fiindcă lipsită
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bun și mai fericit pentru școală și slujitorii ei de toate vârstele și categoriile și nu numai. Ca profesor pedagog și ca scriitor nici nu are nevoie să fie prezentat fiindcă în cei peste patruzeci de ani slujiți cu pasiune mistuitoare la catedră, precum și în cele unsprezece cărți ce au ieșit din laboratorul lui de creație, a făcut tot ceea ce se putea face în acest domeniu. Cartea în sine e și mai valoroasă pentru că nu pune pe primul plan principiile pedagogiei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]