385 matches
-
întocmește o fișă individuală în care se consemnează tipul de aberație, numărul total de celule analizate și numărul total de celule cu aberații pentru fiecare lot. Se calculează deviația standard și mediile tuturor parametrilor. Dacă este calculat, raportul mediu între mitozele spermatogonice de la prima și a doua metafază meiotică este trecut în tabel pentru fiecare lot de experiment și lot martor. Datele se evaluează prin metode statistice corespunzătoare. 3. RAPORT 3.1. Protocol de test Protocolul trebuie să conțină, dacă este
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
tipul c-t). Translocarea se observă citogenetic în timpul meiozei celulare în diachineză-metafaza I la masculi, fie la masculi F1, fie la descendenți masculi ai unei femele F1. Femelele XO sunt identificate citogenetic prin prezența a doar 39 de cromozomi în mitozele celulare din măduva osoasă. 1.5. Criterii de calitate Nici unul. 1.6. Descrierea testului Pregătire Substanțele de testare se dizolvă în soluție izotonică salină. Substanțele chimice insolubile în apă se dizolvă sau se suspensionează într-un excipient corespunzător. Se utilizează
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
zecea celulă indică un mascul cu sterilitate prin translocație (tip c-t). Anumite translocații X-autozomale care determină sterilitatea masculină pot fi identificate numai printr-o serie de analize ale cromozomilor mitotici. Prezența a 39 de cromozomi în toate cele 10 mitoze dovedește starea XO a unei femele. 2. DATE Datele sunt prezentate sub formă de tabele. Pentru fiecare perioadă de împerechere, se înregistrează raportul numeric între sexe și numărul mediu al puilor dintr-o serie, de la naștere până la înțărcare. Pentru evaluarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
de testare în prezența și în absența unui amestec de activare a enzimelor hepatice (fracțiune postmitocondrială suplimentată cu cofactori), culturile celulare se tratează cu un inhibitor al fusului mitotic, precum colchinina în vederea acumulării celulelor în stadiu de tip metafază al mitozei (c-metafază). Celulele se recoltează la momente adecvate și se realizează preparate cromozomiale. Preparatele se colorează și celulele în metafază se analizează pentrua se evidenția anomaliile cromozomiale. 1.5. CRITERII DE CALITATE Nici unul. 1.6. DESCRIEREA METODEI DE TESTARE 1
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
incubat la 37°C. 1.6.3.2. Tratarea culturilor cu compusul de testare (i) Tratamentul fără amestec hepatic enzimatic activator Toate tratamentele trebuie să acopere timpul unui ciclu celular complet și schemele de fixare trebuie să asigure analiza primelor mitoze posterioare tratamentului celulelor tratate în diferite stadii de evoluție. Dacă tratamentul nu coincide cu lungimea unui ciclu celular complet, se aleg timpi de fixare multipli, în vederea prelevării eșantioanelor de celule care se găseau în timpul tratamentului la stadii diferite ale ciclului
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
B (punctul C). 1.3. SUBSTANȚE DE REFERINȚĂ Nici una. 1.4. PRINCIPIUL METODEI DE TESTARE Testul citogenetică in vivo este un test de potențial mutagen pe termen scurt destinat evidențierii aberațiilor cromozomiale structurale. Acestea sunt evaluate, în general, pe parcursul primei mitoze consecutive a tratamentului. Cu mutagenele chimice, majoritatea aberațiilor induse sunt de tip cromatidian. În această metodă se folosește măduva osoasă a mamiferelor expuse, prin metode adecvate, la substanțele de testare și sacrificate la intervale succesive. Înainte de a fi sacrificate, animalele
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
a mamiferelor expuse, prin metode adecvate, la substanțele de testare și sacrificate la intervale succesive. Înainte de a fi sacrificate, animalele sunt tratate cu ajutorul unor substanțe precum: colchinina, care împiedică formarea fusului în vederea acumulării celulelor în stadiul de tip metafază al mitozei (c-metafază). Se realizează preparate cromozomiale pornindu-se de la celulele uscate la aer, apoi colorate; se analizează apoi metafazele la microscop pentru a evidenția aberațiile cromozomiale. 1.5. CRITERII DE CALITATE Nici unul. 1.6. DESCRIEREA METODEI DE TESTARE 1.6
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
negativ (tratat cu solvent). 1.6.2.5. Doze Pentru dosarul de bază, se folosește o doză din substanța de testare, respectiv doza maximă tolerată sau cea care determină apariția unor semne de citotoxicitate (de exemplu, o inhibare parțială a mitozei). Pentru compușii "netoxici", doza maximă (limită) care trebuie investigată în urma administrării unei singure doze, este de 2000 mg/kg masă corporală. Dacă se folosește o schemă de administrare repetată, doza limită testată este de 1000 mg/kg masă corporală pe
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
ale aparatului mitotic induse prin substanțe chimice. Acest test se bazează pe o creștere a numărului de micronuclee în eritrocitele policromatice ale animalelor tratate față de animalele martor. Micronucleele sunt formate din fragmente de cromozomi sau din cromozomi întregi abandonați în timpul mitozei. Când eritroblaștii se transformă în eritrocite, nucleul principal este expulzat, în timp ce micronucleul poate fi conservat în citoplasmă. Pentru acest test se folosesc eritrocite policromatice tinere care provin din măduva osoasă a mamiferelor de laborator care au fost expuse, pe căi
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
negativ (tratat cu solvent). 1.6.2.5. Doze Pentru dosarul de bază, se folosește o doză din substanța de testare, respectiv doza maximă tolerată sau cea care determină apariția unor semne de citotoxicitate (de exemplu, o inhibare parțială a mitozei). Pentru compușii "netoxici", doza maximă (limită) care trebuie investigată în urma administrării unei singure doze, este de 2000 mg/kg masă corporală. Dacă se folosește o schemă de administrare repetată, doza limită testată este de 1000 mg/kg masă corporală pe
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
principal al OB este proliferarea celulelor mezenchimale cu tendința unora de a se diferenția în celule osteoblastice, însoțită de capilarizare bogată și o vascularizație sinusoidala. În ariile în care proliferarea celulară este mai activă, osteoblastele apar că celule mari, cu mitoze puține. Altă caracteristică histologica a OB este tendința țesutului tumoral spre osificare progresivă. Osificarea nu este uniformă în toată tumoră astfel încît, alături de arii calcificate și osificate dens, pot fi întîlnite arii de proliferare celulară. Sînt prezente și celule gigante
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
Sunt alcătuite din celule mici, rotunde, cu perete celular subțire și au nucleu voluminos. Nu prezintă spații intercelulare. Celulele se divid, sintetizând intens substanțe organice. Meristemele sunt singurele țesuturi în care se pot observa celule aflate în diferite faze ale mitozei. Embrionul este alcătuit numai din țesuturi embrionare, în timp ce plantă adultă este alcătuită atât din țesuturi definitive, cât și din țesuturi embrionare numite meristeme. Embrionul este alcătuit la început din meristeme primordiale, din care derivă apoi meristemele primare ce sunt formate
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
printr-un lanț complex de interacțiuni: hipotalamusul acționând asupra hipofizei, aceasta asupra ovarului, iar ovarul asupra mucoasei uterine și altor structuri. În acest ciclu distingem următoarele faze: Funcția hormonului foliculostimulator (FSH) este de a stimula creșterea foliculului ovarian. FSH stimulează mitoza celulelor granuloase și transformarea stromei înconjurătoare într-un strat de celule tecale. Spre deosebire de FSH, hormonul luteinizant (LH) are o acțiune mult mai variată. El acționează sinergic cu FSH în producerea maturației foliculare și a secreției de estrogeni. Cel mai important
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
reticulare ce înconjoară celulele. În fibrosarcomul mai diferențiat, fibrele de colagen sunt mai abundente, formând mănunchiuri și benzi adesea paralele între ele. Fibrosarcomul are 4 grade de diferențiere: - gradul 1: este fibrosarcomul cel mai diferențiat, cel mai puțin celular, cu mitoze puține și producție abundentă de colagen. Este FS asemănător tumorilor desmoide. - gradul 2 și gradul 3: reprezintă formele de fibrosarcom cel mai des întâlnite și cu aspect tipic. Structura lor este dominată de celule fuziforme monomorfe și de orientarea fibrelor
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
mai des întâlnite și cu aspect tipic. Structura lor este dominată de celule fuziforme monomorfe și de orientarea fibrelor de colagen în benzi paralele. - gradul 4: este fibrosarcomul cel mai puțin diferențiat, cel mai bogat în celule, înalt anaplastic, cu mitoze numeroase și cu producție redusă de fibre colagene. Fibrosarcomul de gradul 4 se aseamănă cel mai mult cu histiocitomul fibros malign. De obicei, gradul histologic este același în toată tumora, inclusiv în recurențele locale și în metastaze. Cu timpul, fibrosarcomul
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
pledează localizarea juxtaarticulară și afectarea unui nodul limfatic regional. 4)" Leiomiosarcomul" este luat în considerație atunci când conține arii cu celule fuziforme. 5)" Tumora desmoidă" are aspect histologic asemănător cu FS de gradul 1 (bine diferențiat). Pentru tumora desmoidă pledează absența mitozelor, absența hipercromiei nucleilor și evoluția tumorii. Au fost observate fibrosarcoame apărute după traumatisme, cicatrici post-arsură, osteomielite fistulizate, pe țesuturi iradiate terapeutic (FS apare la cel puțin 3 ani după radioterapie). Depinde de: - gradul histologic - vârstă pacientului: prognosticul este mai bun
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
cercetare genetică datorită efectelor pe care le are, fiind deasemenea o substanță naturală. Colchicina are o acțiune anitimitotică, cu alte cuvinte împiedică divizunea celulară, în anafază, prin frânarea formării fibrilelor celulare. Efectele colchicinei au fost studiate în diviziunea mitotică (C-mitoza) atât cât și în diviziunea meiotică (C-meioza). Efectele colchicinei se produc doar asupra fusului de diviziune (fus acromatic sau fus nuclear), cromozomii nefiind afectați structural și funcțional. Aceste deranjamente se pot încadra în 3 tipuri: Profaza nu este influențată
Colchicină () [Corola-website/Science/310799_a_312128]
-
care pornesc din acest centromer. Există și excepții, de exemplu, cromozomii mitocondriali au dimensiuni mici, sunt circulari iar anumite eucariote pot avea cromozomi suplimentari citoplasmatici, lineari sau circulari. La eucariote, în nucleul interfazic (interfaza cuprinzând etapele ciclului celular dintre două mitoze) ADN-ul nuclear este asociat cu proteine numite histone formând fibra de cromatină cu diamentrul de 11 nm. Această fibră este condensată cu ajutorul anumitor proteine formând structuri granulare nucleare de mărime variabilă și cu afinitate mai mult sau mai puțin
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
ADN, o moleculă care păstrează informația genetică. ADN-ul este un polimer compus din patru baze. Ordinea bazelor dintr-o moleculă de ADN specifică informația genetică, precum o secvențele de litere formează textul unei cărți. Înainte diviziunii unei celule prin mitoză, ADN-ul este copiat, altfel încât celula rezultată moștenește secvența ADN. Partea uneui molecule ADN care specifică o singură unitate funcțională se numește genă. În interiorul unei celule, lanțurile ADN formează structuri condensate numite cromozomi. Organismele moștenesc material genetic de la părinți
Ereditate () [Corola-website/Science/304793_a_306122]
-
vârsta maternă avansată și incidența sindromului triplo X. Anomalia survine ca urmare a unei erori de distribuție a cromozomilor X în meioză (cariotipul fiind în acest caz 47,XXX, cel mai frecvent omogen, cu o singură linie celulară), sau în mitoză (în acest caz observându-se mozaicuri celulare de tipul 47,XXX/46,XX sau 47,XXX/46,XX/45,X). Fenotipul este caracterizat prin: Izocromozomii brațului scurt și lung ai cromozomului X reprezintă anomalii cromozomiale de structură ce rezultă în urma
Cromozomul X () [Corola-website/Science/304861_a_306190]
-
produce prin ruperea cromozomului în două locuri, după care segmentul dintre rupturi se realipește la cromozom dar în poziție inversată. În acest fel se inversează, pe segmentul respectiv, ordinea genelor. Acest fenomen se produce mai ales în profaza fie a mitozei, fie a meiozei, când cromozomii lungi și subțiri se mișcă activ în nucleu. În mod normal, când se produce împerecherea cromozomilor, genele omoloage se alătură în mod exact. Când se produce inversiunea, la împerecherea cromozomului cu inversiune cu un cromozom
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
cazuri tipice de poliploidie, garnitura cromozomică apare multiplicată de 3, 4, 5 ... n ori. După proveniența cromozomilor putem distinge organisme autopoliploide și allopoliploide. Autopoliploizi sunt indivizii poliploizi la care toți cromozomii provin de la aceeași specie. Se datoresc diferitelor anomalii ale mitozei sau meiozei. În urma unor mitoze anormale pot apărea celule tetraploide. În urma meiozelor anormale pot apărea gameți diploizi care, unindu-se cu un gamet monoploid, dau organisme triploide. La aceste organisme fiecare fel de cromozom este reprezentat prin trei cromozomi omologi
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
cromozomică apare multiplicată de 3, 4, 5 ... n ori. După proveniența cromozomilor putem distinge organisme autopoliploide și allopoliploide. Autopoliploizi sunt indivizii poliploizi la care toți cromozomii provin de la aceeași specie. Se datoresc diferitelor anomalii ale mitozei sau meiozei. În urma unor mitoze anormale pot apărea celule tetraploide. În urma meiozelor anormale pot apărea gameți diploizi care, unindu-se cu un gamet monoploid, dau organisme triploide. La aceste organisme fiecare fel de cromozom este reprezentat prin trei cromozomi omologi care nu se pot alătura
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
ceea ce este destul de rar), sau la formele partenogenetice. Fenomene foarte complexe de poliploidie se cunosc la protozoare. La unii radiolari (ordinul Pheodaria) poliploidia ajunge și chiar depășește 1000 n. Legat de aceasta se produc însemnate și complexe schimbări în desfășurarea mitozelor. La infuzori, unde există doi nuclei — un macronucleu și un micronucleu — în timp ce micronucleul poate fi tetra- sau hexaploid, macronucleul poate realiza poliploidia de 5 000 n (Bursaria truncatella) sau chiar 12 000 n (Ichtyophthirius multijiliis). Gradul minim de poliploidie, întîlnit
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
carcinoame (ale rinichiului, ficatului și sînului). - leziuni inflamatorii: liponecroza și reacția la implantele de silicon. - lipomul pleomorfic. - mixomul intramuscular - lipoblastomul - la copii - condrosarcomul mixoid - cordomul - histiocitomul fibros malign în varianta să mixoida. Pentru LS mixoid pledează: pleomorfismul celular mai evident, mitozele mai frecvente, celulele gigante mai numeroase. - rabdomiosarcomul embrional: diagnosticul este tranșat de prezență rabdomioblastilor - limfomul malign: el are în celulele vacuolizate nuclei dințați - carcinomul cu celule vacuolizate și în general carcinoamele nediferențiate - histiocitomul fibros malign: acestuia îi lipsesc lipocitele și
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]