4,914 matches
-
apăsate înghițit se blochează și știu ce au să însemne toate astea - un sunet cade într-altul ca două bombe și declanșează războiul. Zbughesc cu rotițele și las ledul să freamăte. Mononoke, X E o pisică neagră și blănoasă lângă mitropolie. Printre capete vopsite și piele albă, răsar flori, baloane. Un orb cântă la acordeon și totul e un câmp imens cu bănci. Fumez și valuri de fum se ridică din vârfurile copacilor. Soarele are lumina unui spital - singurul lucru care
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
pornesc în cerc - îmi e teamă și mă retrag. Noaptea e transparent de vie; în transa ei seamănă uneori cu o lumină îngropată în mare. Mă gândesc mereu cum aș urmări câteva păsări ridicându-se din copacii străzii, trecând peste mitropolie și-apoi rămânând undeva, pe acoperișul vreunui bloc, singure - ar fi un fel de circuitul vieții în natură. Îmi imaginez niște veverițe ce dansează vals sub un cearșaf atât de pline de elan, încât s ar putea înălța oricând la
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
viitor. Multitudinea de atracții naturale ale regiunilor este îmbogățită de un bogat patrimoniu cultural, nenumărate monumente istorice și biserici, castele, cetăți sau mormintele care păstrează amintirile vremurilor de mult apuse. În Dél-Alföld printre altele - se evidențiază Biserica Evanghelică din Békéscsaba, Mitropolia din Kalocsa, Biserica Reformată din Kecskemét, Domul din Szeged, turnul Dömötör aflat în apropierea acestuia, Sinagoga, Ruinele franciscane din Gyula. Siturile istorice și arheologice ale Regiunii Vest sunt cunoscute și dincolo de granițele țării. În privința edificiilor religioase, a bisericilor de lemn
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
Cozmești, Purcelești, Stolniceni, Pășcani... Nume comice și grave, pline de epica existenței, din care cel mai grandios sună autoironia anonimă acestei "imensități de proști". Și, după toate acestea, au luat craiul (Sobiețki) și pe Dosoftei, cu toate hainele și odoarele mitropoliei, plus moaștele Sfântului Ioan, aduse mai de mult de la turci de Alexandru cel Bun. Dosoftei va rămâne în țara leșească unde va și muri. Iată cum îl descrie Neculce: acest Dosoftei nu era om prostu de felu lui și era
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
și armonii. Un cor de crisalide cântătoare care, o dată transformate în fluturi, și-au întins aripile și au zburat în căutarea nectarului altor flori. Încă din copilărie mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea capacitatea să-ți scurme timpanul cu gravele lui). Mai târziu m-am delectat cu sonoritățile angelice, cu sclipiri de ambră și cleștar ale Corului de copii Radio îndrumat de
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
n-am scăpat de năravurile ateilor" - ne spunea și un enoriaș din Putna. Câte moașe are acest copil, care-i lăsat să moară?, o întreb pe doamna Erika. Le înșiruie: Ministerul Culturii și Cultelor, cu departamentele și comisiile aferente, Patriarhia, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Episcopia Sucevei și Rădăuților, Direcția Culturii și Cultelor a județului Suceava, Parohia Putna. Și or mai fi. Trei sunt urgențele care ar trebui avute în vedere - la modul concret - de responsabilii (era să zic alt cuvânt, mai
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
ai adus aici? BABA RADA: Și ce ai sfinția ta în contra dacă sfinția sa face minuni? NIȚĂ: Minuni, ai? (face un pas spre Sisoe) Și cu ce drept vii cuvioșia ta să faci minuni în parohia mea? Ai vreo îndreptare de la mitropolie, ceva? Ia spune-mi și mie: cu a cui învoire ai pornit, cuvioase, să faci minuni pe la casele oamenilor? SISOE: Învoirea mea e mai presus decât voi toți și decât mitropolia. Și împreună cu acea învoire am primit și dezlegare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
faci minuni în parohia mea? Ai vreo îndreptare de la mitropolie, ceva? Ia spune-mi și mie: cu a cui învoire ai pornit, cuvioase, să faci minuni pe la casele oamenilor? SISOE: Învoirea mea e mai presus decât voi toți și decât mitropolia. Și împreună cu acea învoire am primit și dezlegare pentru a purcede pe pământ spre binele oamenilor, pogorându-mă cu hârzobul din Rai. NIȚĂ: Din Rai? Văzutu-l-a cineva Raiul cu ochii? Ia să nu-mi umbli mie cu balivernele astea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
artiștilor), a fost păstrată tot la Mănăstirea Văcărești, la ea adăugându-se colecția ginerelui lui Nicolae Mavrocordat, Ioan Scarlat. Cert este că, după plecarea în exil, la Constantinopol, o parte din colecția Bibliotecii domnești de la Văcărești a fost luată de Mitropolie, o altă parte de Biblioteca Colegiului Sf. Sava (viitoarea bibliotecă națională) și apoi de Biblioteca Academiei, iar o alta de Biblioteca Școlii Centrale din Craiova. Pentru organizarea bibliotecii sale, Nicolae Mavrocordat îl invitase pe Ștefan Begler, umanist și elenist ardelean
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
necruțătoare În care Domnul nu mai intervine ? Orașu-i un tezaur, o valoare, Păstrând mii de comori de taine pline Ce ies din legendarele ruine Spre-a admira tablouri uimitoare. Cu eleganță-și țin azi semeția Cei Trei Ierarhi, dar și Mitropolia Și Parcul din Copou cu vechiul tei, Bojdeuca ori Muzeul Dosoftei. Iar la Palat e Ștefan domnitorul Și Lui, dar și lui Cuza-i dăm onorul! Răul și binele Realitatea existențială e guvernată de doi antagoniști, care au la bază teoria
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi cu drag în clipe de răstriște, să aibă ce blestema pînă la ură împătimită cînd, cuprinsă de disperare, lăsîndu-se pradă bigotismului, cădea în genunchi pe cimentul Mitropoliei, mărturisind în gînd marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palmeze o lumânare și să tragă niște cruci cu ochiul la camere. Slujbele pentru românii ce vor mai muri în atentate nu se vor mai ține pe aeroport. La fel, pomenirile pentru eroii Revoluției. Poate mutăm și Paștile, că la Mitropolie e cam înghesuială. O să spuneți că vor dura mult lucrările de construcție ca să-i mai prindă în funcții și în viață pe sus-menționații. Fiți siguri că ei se consideră veșnici. Ce va însemna catedrala pentru simplul român credincios? O să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tonul acela, ehehehe, ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de parc-ar fi spus Pârvulescu avea branhii și dormea cu burta-n jos în fântâna arteziană de lângă Prefectură, Pârvulescu plimba elefanți prin Piața Unirii și-i boteza în spate la Mitropolie turnându-le găleți cu apă sfințită în cap, dar numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n zori de ziuă, la cântatul cocoșilor, de bine la poporul nostru din acest oraș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu vreau nici un ban, lasă-mă-n durerea mea! Roagă-te de banii ăia pentru robul lui Dumnezeu Leonard... căruia a-nceput să i se rupă de toate... *** Lumea se plimbă agale între Mitropolie și Palat, pe strada închisă pentru mașini în fiecare sâmbătă. Tineri de partid împart baloane, eșarfe, pliante. În fața sediilor se strâng semnături. Pe băncile din fața teatrului, lângă artiștii ce expun ghivece cu flori, peisaje de iarnă, cai în galop, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
va lăsa cu demisii și concedieri, a fost ieri la doisprezece conferință de presă, primarul a făcut scandal, e o problemă gravă, dar să se mai termine odată cu obscurantismul, cu rugăciunile pe stradă și trasul clopotelor. Biroul de presă al Mitropoliei a reacționat, primarul i-a atacat, acuzându-i că, în loc să-și vadă de lucrările de renovare, smintesc lumea. Eu am impresia că a greșit, s-a aruncat așa, chiar în campania electorală, să zădărască biserica. Să vezi cum o să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Iașul era considerat un oraș frumos cu clădirile lui vechi, cu Parcul Copou, în care teiul lui Eminescu se ținea încă bine, Palatul Culturii, pe care-l vizitaseră cu școala de nenumărate ori, "Golia", "Trei Ierarhi", moaștele sfintei Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă cu lumânări aprinse pe Dealul Mitropoliei. Îi spusese portăresei „Cristos a-nviat”. Ea Îi răspunse „Adevărat c-a-nviat”, apoi, conform regulamentului și consemnului, Începu să strige: Săriți, hoțul! N-o auzi nimeni. Strada era pustie. Pe la casele lor, oamenii mâncau cozonac și ciocneau ouă roșii. Era luna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
1956 s-a cumpărat (defect lumină electrică) 1 kil de lumînări din sectorul particular. Cînd l-am întrebat pe tov. Sc. Carp de ce n-a folosit sectorul socialist, mi-a răspuns arogant: " Nu s-a găsit de vînzare decît la Mitropolie". Este un agnostic, un trișor mistic și trebuie schimbat deîndată din funcție. L-am văzut ciordind pelicanol, sugativă și caiete cu sîrmă din bunurile colective ale Filialei. Lipsește chiar și un taburet". "Să se compare, cerea Mistrie, în aceiași ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
arunc pe geam ca pe o cârpă, de te mai smiorcăi mult. Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-o scorbură de stâncă: Luna, cine a furat luna de pe cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-au dezlipit stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în apa Bahluiului. Cerul! S-a șters măcelarul pe mâini și pe față, ștergar vinețiu deasupra icoanei cu pete negre, cu pete roșii. Unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nădăjduia; când nu mai nădăjduia, se resemna; când nu se mai resemna, se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nea Onuț. Politicoși băieții. Politicoși și nu prea. Mama strigă: "Nu-l scoateți cu capul înainte, că nu-i animal! Suntem într-o casă de creștini!"... Pălăriosul șef și-a pierdut toată bruma de răbdare: "Ascultă, cucoană, te trezești la Mitropolie, aici?"... Mama insistă. Pălărioșii cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poți plictisi în ținutul umbrelor, culmilor și soarelui. Iar clima, continentală excesivă, i se potrivește de minune. Simpatie, înțelepciune, Iași. Iașii sunt un oraș extraordinar. Însă ceea ce este mai românesc: Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Golia, Biserica Bărboi, Trei ierarhi, Mitropolia, și ceea ce este mai select, mai de paradă: Palatul Culturii, Grădina Botanică, centrul civic, centrul nou, Bulevardul Independenței, Fundația, se remarcă atât de bine cât de natural sunt Iașii între occident (de unde au luat eleganță, maniere, stiluri arhitecturale noi-vezi Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în viața societății, de altfel o constantă a ceea ce a reprezentat ca personalitate. În 1928, Calinic I. Popp Șerboianu este pomenit din nou de către Tudor Arghezi. Este vorba despre faptul că arhimandritul, împreună cu alt arhimandrit, Dionisie Lungu, fuseseră trimiși de mitropolie la poliție, arestați și apoi expediați la Mânăstirea Căldărușani. Vina lor era, conform lui Arghezi, că prin gazeta lor bisericească săptămânală, Glasul Monahilor, se luptau "împotriva unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
doi. Arghezi arăta că această gazetă era inofensivă, fiind "vândută în tren și tramvaie", dar avea meritul că mai critica, fondat, neregulile din mânăstiri și din mediul preoțesc. Însă alt element îi părea de neînțeles lui Arghezi, și anume îndepărtarea Mitropoliei de mediul pe care îl reprezenta, situația care îi prilejuia un șir de ironii amare: "Mitropolia a părăsit cu desăvârșire drumul care duce la suflet și în nestare de a se înțelege, nu cu publicul, cu totul înstrăinat de biserică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]