430 matches
-
Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge dosurile celor celebri. ― Ben! chicotesc eu, încântată că prietenia noastră a ajuns la acest nivel de tachinare ușoară. N-o să mă uiți, nu-i așa? ― Dar tu ești Jemima Jones cea inferioară, de la mizerabilul Kilburn Herald. Trebuie să te uit, nu știu pe nimeni care să vină de atât de jos, cum e Kilburn Herald! Ben vorbește pe un ton fițos, dar se oprește când vede o umbră de îndoială pe fața mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de profesori genuini și serafici în gândirea lor, dar tâmpiți sadea în acțiuni, sunt gata să le ridice monumente acestor lipitori ordinare, acestor păduchi infecți, prăsiți cu zecile de mii pe corpul și așa bolnav al unei patrii secătuite, acestor mizerabili care în majoritatea lor au fost niște pierde vară, niște bețivani în perioada socialistă. De fapt nu revoluționarii aceștia de tinichea sunt de vină ci noi ăștia care nu scuturăm de pe noi păduchii care s-au tot înmulțit an de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întregul stat Alabama, de la Mobile, portul sudic, până la Huntsville, aproape de granița cu Tennessee. Homer stătea cu privirea pironită pe indicatorul vitezometrului ce oscila nervos în jurul a 950 km/oră, dar gândurile lui gravitau aiurea, la viața-i de până atunci, mizerabil de agitată, la viața și mai câinească pe care avea s-o îndure acolo, la Houndsville, cum răsbotezase zeflemitor numele orașului spre care gonea. Și, deși gândurile îi erau sumbre, prin mintea lui Homer nu trecu nici o presimțire a teribilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
făcut o frică nemaivăzută și abia m-am putut stăpâni a nu mă spânzura de orice mi-ar fi ieșit în cale. Sacoul ei era de fapt o bucată de carton tare ca piatra, însă atât de grosier și de mizerabil lucrat, încât am realizat instantaneu că fusese cumpărat de la cel mai odios magazin de îmbrăcăminte din Jackson City. Produsele acestui magazin erau vestite pentru aceea că aduceau în atât de mică măsură cu hainele, încât puteau fi considerate orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
va mai avea el de trăit. „Mizeria materială este imaginară, și-a zis, iar dacă te simți nefericit pentru că ești sărac, asta vine din faptul că porți În tine o mizerie și mai mare. Ar fi posibilă o lume a mizerabililor, o lume a mizeriei totale? Dar cu ce mă Înalță pe mine asemenea gânduri? Vremea vârstei mele ar fi să mă Îndrăgostesc, nu să condamn. Numai că ăștia se Îndrăgostesc Între ei, așa se perpetuează specia nației române.“ „Trezește-te
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Dar el nu s-a mai Întors să o privească, și nici nu putea să o privească, fiindcă nici nu vedea bine pe unde merge, din cauza lacrimilor care Îl podidiseră. Trecătorii strigau ceva către el, ceva pe care numai unui mizerabil i-o spui În față, dacă poți. — Ajută-mă, Vasile! Ajută-mă! se auzea din ce În ce mai stins glasul ei, hohotul ei de plâns. Vasile Însă fugea, fugea parcă ducându-și frica În spinare, care se făcea din ce În ce mai grea, mai apăsătoare. 6
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Îi inspirase elucubrațiile pe care le auzise, și era mândră, simțea că el o iertase, deși lucrurile ar fi trebuit să stea invers, ea să-l fi iertat pentru mârlănia de a o fi lăsat căzută În noroi, ca un mizerabil, ca toți ceilalți. — Mi se pare că băiatul ăsta scrie bine, a spart tăcerea bătrânul Tronaru. Dar nu trebuia, Vasile, să fii vulgar cu biata Violeta și să o urci cu curul pe faianță. Ha! Ha! Ha! Îți reproșez, deci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
romantic pe umeri, negru - și respira băiatul ăsta Încredere și atașament, te-ai fi gândit mai degrabă la un viitor diplomat, și nu la un banal individ care ar fi terminat Filologia frustrat, ca să ajungă profesor de română sau cine știe ce mizerabil de ziarist; În plus, ai fi pariat convins că fetele Îi cad la picioare... Îl privea și nu reușea să-și clarifice sentimentele, care Îl tulburau: pe de o parte admirația În fața aparenței, În fața operei de artă pe care o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el, să Îl lovească ori să Îl manipuleze, cum Înțelegea el În clipa aceea că Îl manipulează și Cristian, și Căreală, și Rogoz, și naiba mai știe cine. Înțelegea În același timp că nu se va putea sustrage jocului acela mizerabil, că nu va cunoaște decât șansa duplicității, a scepticului resemnat - și cu ochii Închiși Încerca să refuze gândul ăsta otrăvit. Va trebui să fie curat ca porumbeii și viclean ca un șarpe, dacă va fi În stare, dacă nu... Dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de ani, Newton și Galilei, Kant ori Darwin, geniile în știință", o dată la o mie de ani, încît nu știm zău daca de la Adam până la Papa Leo IX au existat de toți o duzină. Încolo suntem cu toți niște bieți mizerabili cărora acești regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generații înainte. Daca avem talent, adecă câteva centigrame de creieri mai mult decât simia communis, [î]l putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
n-avem încredere într-un guvern autocratic, nu ne prezintă nici o garanție în sfințenia cuvântului iscălit. Petru cel Mare Cantemir Alex. II Carol I ["NU SUFERIM EPITROPIA NIMĂRUI"] 2257 [1] Face rău Austria că instigă cabale în contra noastră printr-un mizerabil ca Grădișteanu. Face * semicredibil Caricaturi. Nu crede în nimic. Femeile. Femeia lui (? ) agent provocator plătit de Rusia. Catolicismul ne împinge spre Rusia. Dobitocii de unguri Dunărea n-o dăm până ce nu va exista deplină armonie de interese între noi și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trimis spaniol, ambas[ador] estraordinar Tornielli șade [în]tr-o al[t]ă odaie. Hoyos de asemenea * - D-le conte, ce calitate are d. Bauer? - Trimis extraordinar, ambasador spaniol să meargă. - Daca este trimis în adevăr *, să meargă în suita * regelui. - Mizerabil *. - Tornielli merge la București. - D-le, nu-nțelege greșit. - D-l Bauer pentru ce-i într-o odaie alături. E ambasador? - E militar și *** spaniol. - Cum * vine regele. Tornielli 4 [... ] Trece regele la sfârșit. Pleacă regele. Cum am rămas eu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
genunchi, unui dobitoc, precum ăsta! Nici nu trebuie. Atunci, dacă-i așa, de ce am plătit, eu, cât am făcut parte din tagma viilor, cotizație pentru sănătate, iar, după pensionare, d’aia, cumîi zice, tot un fel de cotizație, pe care, mizerabilii, mi-o opreau direct din pensie?! Nam plătit, noi, cei de-aici; n-ați plătit, și încă plătiți, și voi, cei de-acolo, dacă... Telefonul s-a întrerupt. Alo?!, alo?!, Alo! A, stai așa, că era să-mi treacă, iarăși
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce-l doare, eu mai știam cîte ceva, aveam oamenii mei, vagabonzi, dar asta e, cu ei se fac marile revoluții, ca în Mizerabilii, îmi pare rău, dar tot era mai bine decît să fii izolat între zidurile astea, n-aveam de ales, trebuia să-mi văd de slujbele mele care se prelungeau pînă după miezul nopții, dacă i-ai fi putut observa cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
formidabilă în acest sens a planetei, solul arid, absența apei și lipsa unor tradiții culturale înaintate ne-au făcut să ne canalizăm pe informații. — Parcă am auzit de institutul ăsta, spuse Felix. Dar de ce nu mai lucrezi acolo? Eram plătit mizerabil și-n plus de asta ce interceptam nu merita osteneala. Nici nu știți câte prostii se lansează în cosmos! Eu răspundeam de planeta Venus. Ei bine, la ăștia din 4 213 mesaje pe oră, câte transmiteau, 3 904 erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pentru că ea „nu avea energia necesară”. Și nici măcar tragedie nu era viața mea. Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Daly o făcuse În ultima clipă. Epistola aceasta era Însă mai mult menită să Îi aducă lui Însuși satisfacție și ușurare, decât să Îi provoace lui Daly remușcarea sau măcar jena. Individul era, după cum Îi declară lui Elizabeth Robinson, un mizerabil. Amiciția lui cu tânăra aceasta evoluase constant În ultimul an sau doi. O ajutase cu sfaturi privind piesele lui Ibsen, Dumas fiul sau ale altor autori străini pe care ea și partenera ei se gândeau să le monteze, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
niciodată un Crăciun atât de plăcut În egoismul lui, În vidul vesel lăsat de fuga socială aproape universală către țară“. Spre sfârșitul lungii epistole, relata și prăbușirea montării cu Calea doamnei Jasper, afirmând că fusese ușurat să rupă relațiile cu mizerabilul, cu Daly. „Cu toate acestea, a fost pentru mine motiv de profund dezgust și dezamăgire“ - recunoscu el - „o risipă de răbdare și muncă laborioasă, sacrificiul unor câștiguri pe care contam În mod serios. Dar à la guerre comme à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putem să continuăm ca acum, o implorase el în timpul ultimei lor conversații pe această temă. Doar ne simțim bine. Nu, Michael, șuierase Julia înainte să-l părăsească pentru ultima dată. Tu te simți bine. Eu mă simt al dracului de mizerabil. În continuare, Julia petrecuse șase luni, fără precedent, în care fusese singură. Era hotărâtă să nu mai repete schema aia în care ea irosea un timp prețios din cauza bărbatului care nu avea să-și părăsească niciodată nevasta. Dar întrebarea arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare Și ea să-mi spue rece: "Monsieur, ce ai mai scris? ". La glasu-i chiar ironic, să fiu în paradis, Să fiu prea, prea ferice, de-a vrea să cate numa Pe acest mizerabil, ce o privește-acuma. Da, da!, să fiu ferice de-un zâmbet, de-un cuvânt, Căci zâmbetul mai mult e ca viața-mi pe pământ. {EminescuOpIV 288} Să simți cum că natura își bate joc de noi: Ici-colo cîte-un geniu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ani nu au schimbat ceva. Să rămână astfel În pagină, semn al prieteniei noastre, mereu aceeași În noi, fără goluri și nori! N-am fost Întotdeauna la fel de fericit ca tine, coloană puternică printre ruinele mele. Șaptesprezece ani! Știi cum numește mizerabilul de Tacit - nesuferit mie, pentru că are Întotdeauna dreptate - acest lung răstimp despre care ar fi poate mai bine să nu spun nimic, dacă, În tristețea trăită, n-aș fi avut măcar această bucurie, dragul meu Daly, de a putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
porților templului pentru toată lumea. Nu! strigă Brummell izbind cu pumnul În masă, nu, nu toate picioarele sunt chemate să poarte În același fel o cizmă sau un pantalon... Nu, milords. Oare nu există oameni care șchioapătă, care sunt sluți sau mizerabili pentru toată viața? Și nu ar trebui să prefacem În axiomă acea cugetare pe care am rostit-o de mii de ori de-a lungul vieții: XII Nimic nu seamănă mai puțin cu omul decât un om! Prin urmare, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]