11,461 matches
-
case la distanță unele de altele pentru a-și asigura suprafețe de pământ Întinse În jurul caselor, teritoriul fiind organizat cu mult mai târziu. În Principatele Române, pe timpul domnitorilor Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, au existat primele preocupări pentru delimitarea moșiilor, scop În care s-au Înființat așa zisele „comisii obștești”, care hotărau punctele(liniile de hotar pe care le marcau pe arbori și pe pietre(semne de hotar vizibile. Demarcarea liniei de hotar se făcea cu funia de-a lungul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
hotărau punctele(liniile de hotar pe care le marcau pe arbori și pe pietre(semne de hotar vizibile. Demarcarea liniei de hotar se făcea cu funia de-a lungul pământului, iar În dreptul civil era prevăzută ca modalitate de delimitare a moșiilor acțiunea de hotărnicie. Apariția cadastrului În Europa este consecutivă apariției planșetei topografice, care, mai târziu, a servit la evidența bunurilor imobiliare ce se Întabulau În anumite registre, denumite tabulare și serveau la dovedirea dreptului de proprietate. Importanța deosebită ce se
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
țara. De apariția unor lucrări ca : Condica lui Alexandru Ipsilanti, Codul lui Calimach și legea lui Caragea sunt legate toate evidențele privind bunurile imobiliare. Pe baza acestor legi civile a apărut „procedura hotărniciilor”, prin care se măsurau pământurile, În vederea delimitării moșiilor, identificându-se la fața locului averea fiecărui proprietar. 2. Noțiunea de hotar, scurt comentariu Hotarul este linia trasată pe un teren și marcată prin borne , În cazul statelor vecine sau prin șanțuri, drumuri, stâlpi, copaci, fâșie foarte Îngustă de pământ
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Înconjura. Pentru colegii mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea, am cunoscut o persoană de o rară noblețe sufletească, un caracter fără egal. Era șeful O.J.T. (organizația județeană de turism), așa se numea atunci și mai apoi directorul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mea, care era bolnavă și nu putea munci la câmp, făcea ce putea pe lângă casă. Eu eram un copil care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ai mai mare încredere în securist decât în directori de felul prietenului nostru", îi zice prietena, uitându-se cu subînțeles la Zinzin, făcând aluzie la bărbatul ei, "ăștia", adică cei de felul bărbatului ei, "se poartă ca niște vătafi pe moșia boierului plecat să-și prade averea la ruletă". Alex i-a trimis o felicitare de sărbători plină de tandrețe. Șase propoziții. "Îți doresc un concert la Scala din Milano". Ce-și putea dori mai mult? "Să faci ceea ce îți place
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Oricum s-ar fi ajuns la acest nume, este bine știut că locul a fost binecuvântat de Dumnezeu - a apreciat Puicu ță. Altfel cum ar fi ajuns ca aici să-și facă conac boierul Ioniță Bașotă, care - slavă Domnului - avea moșie căreia nu-i mai știa hotarele... El a zidit și biserica în care ne închinăm și care are niște clopote cu un glas ce te unge la inimă... Înaintea bisericii acesteia se afla o alta, din lemn, care se poate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe linie bărbătească a lui Ioniță o fost Anastasie Bașotă, om binecuvântat de Dumnezeu, care a ajuns și hatman al Moldovei! Întâi și întâi, cam prin 1838, o făcut o școală primară în limba românească, pentru copiii oamenilor săraci de pe moșia lui. Să vezi tu cum acolo mâncau copilașii, acolo dormeau, iar pe deasupra îi și îmbrăca cu hăinuțe noi și frumoase. Și unde o făcut el o trebușoară ca asta? - a vrut să știe Puicuță. Într-o chilie a bisericii zidită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-său. Acum să nu credeți voi că lucrurile se sfârșesc aici. Când boierul Anastasie Bașotă o ajuns la bătrânețe, cam prin 1879, o înființat o școală mare care s-o chemat Institutul Academic Anastasie Bașotă, unde învățau feciorii sătenilor de pe moșia lui. Când un flăcău termina această școală, putea merge să învețe la oricare universitate de peste hotarele țării... Uite așa, au ajuns oameni mari pentru țara asta, plecând de aici de pe băncile acestei școli a lui Bașotă... Măi Pâcule, te pomenești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dacia” care făcea legătura Ismailului cu țara. La acea vreme, Ismailul era un orașport cam de mărimea Hușului; avea străzile pietruite; fugare amintiri plăcute renasc imaginea tramvaiului cu cai, cu care mă plimbam deseori. Mama pleca deseori la Iași, la moșii. Provenea dintr-o familie bogată, era și fiica vitregă a generalului Ernest Baliff, mareșal al palatului în timpul regelui Ferdinand. Acest Baliff, după cum veți vedea, v-a avea un rol foarte important asupra familiei mele și în special asupra carierei tatălui
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
foarte În vârstă, dar pe chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care pe ea n-o interesase, de vreme ce nu părăsise Încăpătoarea noastră casă, de la vârsta de douăzeci de ani și slujea acum, cea de-a treia generație. Moșiile bunicilor dispăruseră Înghițite de furia comunistă, dar casa, nici azi nu-mi explic cum, nu ne fusese luată. Prima zi de școală a fost un supliciu. Abia așteptam să revin În camera mea și nu puteam concepe că, de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar lucrurile astea au deja prea puțină importanță. Consemnez în această filă de istorie că însăși Patria, adică tovarășa Stănescu, mi-a luat apărarea și i-a explicat nefericitei că eu nu am făcut nimic altceva decât să-mi apăr moșia și nevoile și neamul. Tovarășa Stănescu, mama noastră a tuturor, a susținut întotdeauna cu strășnicie că un asupritor nu poate avea altă soartă decât să stea închis tot restul zilei într-o bucătărie. Dreptatea a fost făcută. Iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ziua lui de naștere, asigurând destulă mâncare și băutură pentru zeci de mii de oaspeți. A fost o scenă scoasă parcă dintr-un roman de Gabriel Garcia Márquez, în care oligarhul latino-american le îngăduie pentru un scurt răstimp peonilor de pe moșie să fie părtași la viața de huzur. Președintele l-a condamnat pe primar pentru faptul că se comportase «ca un senior medieval ... care i-a chemat pe săraci de ziua lui ca să le arunce niște firimituri», dar dacă nu era
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au demolat biserici ca mănăstirea Văcărești sau Sf. Vineri din București, nu s-au ridicat pentru a-l proteja pe un pastor ... ungur, fie el și disident. Întocmai cum în «Răscoala» lui Liviu Rebreanu incidentul declanșator al răscoalei țăranilor de pe moșia boierului Miron Iuga îl constituise palma dată de șoferul latifundiarului unui copil din sat care sărise în fața automobilului, gata de a fi călcat, tot astfel evacuarea lui Láslo Tökés a fost scânteia care, în atmosfera supraîncărcată de nemulțumire, a declanșat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
era o zi deosebită de celelalte: cu o seară înainte sosise domnul Kauderer împreună cu fiul său și avea să plece astăzi, luându-mă pe mine în locul acestuia. Era prima oară când plecam de-acasă: aveam să petrec tot sezonul pe moșia domnului Kauderer, în provincia Petkwo, până la culesul secarei, ca să învăț funcționarea noilor mașini de asanat, importate din Belgia, în vreme ce Ponko, cel mai tânăr dintre Kauderer, avea să rămână la noi, să învețe tehnica altoirii scorușului. Mirosurile și zgomotele obișnuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care le aveam în lucru, întregi tiraje de trimis la topit, volume deja trimise spre distribuție de retras din librării... — N-am înțeles ceva: de care roman vorbiți acum? Cel cu gara, sau cel cu băiatul care pleacă de la moșie? Sau... — Aveți răbdare. Ceea ce v-am povestit nu e încă nimic, între timp, firește, nu mai aveam nici o încredere în domnul ăsta, și voiam să ne lămurim, să confruntăm traducerea cu originalul. Ce descoperim? Nu era nici măcar Bazakbal, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de indieni. — Pe atunci, în acest salon erau mese de joc, povestește Dona Jazmina. La ora asta începeau partidele și durau chiar și toată noaptea. Unii și-au pierdut moșii întregi. Don Anastasio Zamora se stabilise aici pentru jocul de cărți, nu pentru altceva. Câștiga întotdeauna, și printre noi s-a răspândit zvonul că trișa. — Dar n-a câștigat niciodată nici o moșie, mă simt dator să precizez. — Tatăl tău era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chiar și toată noaptea. Unii și-au pierdut moșii întregi. Don Anastasio Zamora se stabilise aici pentru jocul de cărți, nu pentru altceva. Câștiga întotdeauna, și printre noi s-a răspândit zvonul că trișa. — Dar n-a câștigat niciodată nici o moșie, mă simt dator să precizez. — Tatăl tău era un om care ce câștiga în timpul nopții pierduse deja în zori. Și apoi, cu toate încurcăturile lui cu femeile, nu era greu să toace puținul care-i rămânea. — A avut încurcături cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui Cozariuc. Se cocoțase pe gard să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia fără să-și pună prea multe întrebări. Din generozitatea, dacă nu risipa, lui Șerban Pangratty, încercînd să fie ceva mai mult decît era cu adevărat, își făcuse o moșie, iar acum, cînd el reușise să-l scoată din Vladia pe prinț, se vedea că domnișoara K.F. era ceva mult mai mult decît atît. Cine știe, poate că nu doar dorise ca prințul să plece din Vladia, poate chiar contribuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sîntem săraci lipiți și nici n-avem unde și cu ce să-l ținem. Ba se mai întoarce prin odaie și ne sparge și bruma de lucrușoare pe care le aveam!" Vorbea ca un mahalagiu sau ca un vătaf de moșie, amestecătura avea rostul ei, probabil nu-și dădea prea bine seama cu cine discută, oricum, dacă se găsea acolo, în casa lui, însemna că insul avea un rost pe lume și de aceea catadicsise să-i intre în voie. Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se gîndea să schimbe moara cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se mai punea la cale în Bufetul Parlamentului, ori în casele boierești din Cîmpineanu, ori la moșie, între două petreceri cu lăutari; dormea liniștit în primul rînd pentru că știa și, în al doilea rînd, pentru că tot ce știa nu era mare lucru, nu însemna un capăt de țară. Cum s-ar zice, se schimba morarul, dar moara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Șoi-măreștii au dat și căpitan și steaguri, și cu toate acestea, m-am milostivit eu șam pus cuvânt să uite toate”... Împăcăciunea pe care o propune oamenilor ca răsplată pentru toate ostenelile sale este robie curată, pentru că el cere toată moșia răzeșilor ca să-și ,,întregească” ce-i al său. La întrebarea: ,,Și noi ce facem?”, boierul răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este un roman istoric, deoarece se inspiră din istoria Moldovei și un roman social, deoarece conflictul principal este axat pe o importantă problemă socială, și anume: lupta dintre răzeșii care își apără pământurile și boierimea care încearcă să-și extindă moșiile. În același timp, romanul lui Sadoveanu are și puternice elemente psihologice, concretizate în lupta care se dă în sufletul lui Tudor Șoimaru între datoria sa față de neam și dragostea pentru Magda Orheianu. În parte, ,,Neamul Șoimăreștilor poate fi considerat și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ea a devenit stăpâna noastră, floarea cea mai frumoasă din buchetul de limbi romanice. De aceea, noi avem datoria sfântă de a o păstra și îmbogăți mereu, de a adăuga noi nestemate, șiragul de piatră rară revărsat din moși-strămoși pe moșia noastră. Ce fericit este poporul care știe să-și preamărească limba prin cântec și vers, întru veșnicia sa! Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Laudă limbii române Sufletul meu cu oglinzi fermecate în lumina cărora mă văd născându-mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]