1,365 matches
-
din București, secția sculptură, unde îi are ca maeștri pe Corneliu Medrea și Ion Jalea. În paralel, audiază la Universitate cursurile ținute de Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu ș.a. În 1949 este expropriat din comuna natală, ca nepot de moșier, și primește domiciliu obligatoriu la Alba Iulia. Neputând găsi un loc de muncă, pleacă la București, unde se angajează mai întâi ca dulgher, apoi ca instructor-normator pe diverse șantiere (1949-1954), redactor și stilizator la Editura Consiliului Central al Sindicatelor (1954-1958
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
MIHĂESCU-NIGRIM, Nicolae (21.III.1871, Gura Sărății, j. Buzău - 11.XI.1951, București), poet, prozator, epigramist și traducător. Este fiul Stanei (n. Ilie Cârnat) și al lui Grigore Mihăescu, moșier. Poeta Alexandrina Mihăescu a fost sora lui. Urmează primii ani de școală în comuna natală, după care se mută la București, unde a absolvit liceul și Facultatea de Litere și Filosofie. În 1895 colabora la „Intim”, debutul său fiind legat
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
Gheghe fierarul, Gheorghe Buliga, „rotarul”, „tâmplarul”, „grăjdarii”, tineri și mai vârstnici combatanți reveniți de pe front, foști membri ai celulelor de partid, acum secretari de județeană, voluntari la Salva-Vișeu, ingineri, directori ș.a.m.d. Personajele negative, schematice, sunt Lela vechilul, colonelul moșier Vindieru, Alfred Schlechter, neamțul odios azvârlit fără milă în prăpastie de Gheorghe Buliga, Domițian Cojoc, fost ofițer de jandarmi ajuns pontator, dar și Șoriciu, activist de partid provenit dintr-un țăran sărăcit din propria-i nechibzuință și bucuros acum, la
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
, Alexandru (5.IV.1885, Tecuci - 18.IV.1971, București), prozator și publicist. Bunicul pe linie paternă, venit din Macedonia, ajunsese mic moșier în Tutova, însă murind prematur, copiii lui vor fi crescuți de o rudă apropiată, Lascăr Moldovanu. În amintirea acestuia, viitorul scriitor adaugă numelui său de familie - Lascarov sau Lascaroff - pe cel de Moldovanu. Tatăl, Alexandru (Alecu) Lascaroff, fusese coleg pe la
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
corosiv. În 1878, an în care R.-R. colabora la „Timpul”, Mihail Kogălniceanu îl cheamă în Departamentul Afacerilor Străine, ca traducător de limbă germană. Peste câțiva ani, căsătorit cu fiica unui arendaș, începe să ducă o viață mai retrasă, de moșier. Răscoala din 1907, în timpul căreia casa îi este mistuită de pârjol, îl înspăimântă și îl zdruncină, determinându-l să se refugieze la Iași. Nu peste multă vreme moare, în urma unui atac de cord. Între anii 1868 și 1872, iscălind Moise
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
, Al.[exandru] (20.X.1895, București - 27.II.1990, București), memorialist și editor. Este fiul Zoei (n. Cornescu) și al lui Petre Rosetti Bălănescu, avocat și moșier. Elenei C. Cornescu, bunica sa după mamă, i-a închinat Ion Heliade-Rădulescu poezia Zburătorul. Urmează la București cursurile Liceului „Gh. Lazăr” (1906-1914) și Facultatea de Litere și Filosofie (1914-1916), unde îi are profesori pe Ovid Densusianu, I.-A. Candrea, I.
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
are convingerea că va pleda mai bine în favoarea răsculaților înfățișând lucrurile cu un realism aspru, uneori însă de-a dreptul halucinant, lăsând să se vadă originile exploziei sociale, multiplele ei motivări individuale, cum ia naștere și crește ura oamenilor împotriva moșierilor, arendașilor și autorităților complice cu ei. Dat fiind și caracterul subiectului, talentul autorului de a surprinde și urmări sufletul mulțimii apare aici cu o pregnanță fără precedent. Niciodată în literatura română nu a fost înfățișat un spectacol mai cutremurător al
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
un subiect bine închegat. Prin feciorul învățătorului din Ion, Titu Herdelea, care trece, ca și R., munții, spre a-și realiza visurile publicistico-literare, e transmis ecoul „chestiunii țărănești” în diferite medii bucureștene. Invitat de un prieten al rudelor sale regățene, moșierul Grigore Iuga, să îi facă o vizită la conac, Titu Herdelea descoperă satele flămânzite. Trăiește îndată răscoala de aproape, fiindcă pârjolul cuprinde și satele din zona unde se află latifundiile amfitrionului, ale Nadinei, soția sa, și ale tatălui acestuia, bătrânul
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
de dăruire. Personajul e redus în finalul cărții la numitorul comun, pregătit pentru existența ștearsă și poltronă ce i se rezervă și pe care o va surprinde mai târziu romanul Gorila. Pe fundalul dezastrului social sfârșește și căsnicia nefericită a moșierului Grigore Iuga, ca și proiectele lui reformiste. Înzestrarea specială de romancier a lui R. iese la iveală și în arta de a dirija și comprima, după nevoile compoziției, timpul. Momente din preajma izbucnirii mâniei țărănești acoperă porțiuni întinse de narațiune, ca și cum
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
unele teatre. Dacă Gheorghe (difuzată la radio) vrea să îi lămurească pe unii de binefacerile cooperativizării agriculturii, drama Prăbușirea (jucată la Teatrul Armatei în 1954-1955) caută cu dinadinsul să pună în contrast vechiul, ilustrat de figura odioasă a unui mare moșier, și noul, întruchipat de tineri comuniști. O melodramă, Sărutul în fața oglinzii, ia în dezbatere o temă socială. Nu lipsite de vioiciune, comediile recurg la șarja pe care o provoacă stâlcelile de rostire și încurcăturile de situații (farsa Nepotul din Giurgiu
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
argumenta că timpul Îi aparține În mod exclusiv lui Dumnezeu, care Îl distribuie gratuit În regatul sau temporal. Timpul este un dar pe care Dumnezeu Îl oferă, astfel Încât oamenii să se poată pregăti pentru salvarea viitoare. Uzurpând timpul, comercianții, bancherii, moșierii și antreprenorii uzurpau autoritatea lui Dumnezeu. Rezumând poziția oficială a Vaticanului, Thomas Chobham argumenta că pretinzând interes, „cămătarul nu vinde nimic care Îi aparține celui care se Împrumută. El vinde numai timp care Îi aparține lui Dumnezeu. Prin urmare, el
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Însăilări (1914; Premiul Academiei Române), Gura iadului (1915), Clacă și robot (1916) ș.a. Nuvela titulară a culegerii Pădurarul Stoichiță (1957) ilustrează tipic incapacitatea prozatorului de a conferi o armătură durabilă unei materii remarcabile. Scenele în care, întorși de la un proces nedrept, moșierul și arendașul sunt atacați și sfâșiați de lupi, iar pădurarul, om de bine, scapă, dar cu mințile rătăcite, rămânând să plătească pentru două crime de care nu e vinovat, au tensiune, însă aceasta e subminată de arta rudimentară a narației
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
incidente biografice. Exponent este, în cele din urmă, Isaia Scurtu, student la Litere și Filosofie și ucenic în ale gazetăriei. Din analiza lucidă a propriilor trăiri (probabil, în mare proporție, cu suport autobiografic) - cadrul familial, dragostea infantilă pentru soția unui moșier și deputat, experiența „dezrădăcinării” și, paralel, a „standardizării” în școală etc. - , ca și din acelea ale prietenilor, protagonistul formulează un aspru rechizitoriu la adresa establishment-ului de după primul război mondial. Nutrind credința că pentru el și pentru congenerii săi țelul este
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
calificarea culturii românești contemporane drept „formă fără fond” și combaterea ei violentă în numele „adevărului”, care nu ar fi însemnat altceva decât reîntoarcerea la tradiție. Ca purtător al acesteia era considerat poporul, prin care se înțelegea exclusiv populația mediului rural. Burghezia, moșierii și intelectualitatea erau socotite „pături suprapuse”, desprinse de popor și acționând contrar intereselor lui. Prin articolele teoretice ale lui T. Maiorescu și A.D. Xenopol, prin criticile vehemente ale lui Maiorescu și prin filipicele lui Eminescu, J. a reușit să imprime
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Armaș (1923) și Din păcat în păcat („Adevărul literar și artistic”, 1924-1925). Fabula acestora este plasată începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, perioadă pe care scriitorul însuși o trăise, de unde și încercarea de a realiza tablouri de epocă. Politicieni, moșieri, mic-burghezi, negustori, artiști, ca și întruniri literare sau evenimente istorice - toate sunt convocate în tentativa de a reconstitui un răstimp agitat din formarea României moderne. Alături de personaje fictive, sunt prezente personalități precum Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu ș.a. S. face acum
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
scrierile sale nu se încadrează întru totul curentului. Cartea care a determinat subsumarea sa la sămănătorism a fost romanul Două neamuri (1906). Aici se ilustrează într-adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din epocă s-ar datora exclusiv moșierilor, arendașilor și cârciumarilor străini, îndeosebi greci și evrei, pripășiți în lumea satelor. Cum sugerează și titlul, confruntarea are loc între „două neamuri”, boierul român de viță veche Ilarie Măcieș și arendașul grec Iani Livaridi, care ajunge să îl ruineze pe
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
și bine surprinsă este atmosfera din nuvela Pe Mărgineanca (1912). Logofătul Mărgărit, aparent un bărbat dârz, onest, este în fond viclean, în stare chiar de crimă pentru a parveni. După ce se căsătorește cu sora administratorului Müller, o seduce pe nevasta moșierului Arțăreanu, cu care plănuiește să se însoare, după ce aceasta își va ucide soțul. Dar, cuprinsă de spaimă și remușcare, femeia se sinucide. În alte schițe și nuvele S.-A. înfățișează sugestiv bălțile Dunării și peisajul arid al Bărăganului, dezastrele naturale
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
SÂRBU, Ioan (15.I.1830, Ignăței, j. Orhei - 10.IV.1868, Mășcăuți, j. Chișinău), poet și traducător. Era fiul Smarandei (n. Tomovici), originară din Iași, și al lui Gheorghe Sârbu, moșier și căpitan „de margine”. Urmează cursurile gimnaziului la Chișinău, absolvind în 1848. Om de țară, dezinteresat de funcțiile administrative - lucrase, în 1849, într-o cancelarie judecătorească, în 1850 fiind numit traducător titular, iar în 1851 era registrator de colegiu -, el
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
, Traian (1.I.1896, Iași - 1.XII.1987, București), prozator. Este fiul Margaretei (n. Manu) și al lui Dimitrie Ulea, moșier. A urmat, în orașul natal, doi ani Școala Militară, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept, dar a întrerupt-o, fiind mobilizat pe frontul primului război mondial. Ulterior rămâne ofițer de cavalerie activ; totodată își încheie studiile în 1921
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
rapidă, iscusiți în a trage sfori și a obține profituri exorbitante, experți în a se implica, oricând se ivește ocazia, în afaceri oneroase, încasatori de sinecure, comisioane. Tipic în acest sens e prefectul Leonte Haleală (Pe Dunăre), care, neagreând, ca moșier, construirea de silozuri și diguri, organizează unei delegații olandeze venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
dovedește că posedă al treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile anecdoticului se consumă și epica altor compuneri, fără raport cu arhaicul. Un moșier grec, înșelat de consoartă, spulberă presupunerea că nu ar fi tatăl celor cinci fete care îi poartă numele, descălțându-le în public spre a se vedea că toate au, ca el, șase degete la piciorul drept (Proba). Un avocat se
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
făcea o selecție social-politică a candidaților, situație care s-a schimbat mult în anii următori. Astfel încât, deși n-am avut nici o problemă la admitere, ulterior am avut parte de multă suspiciune, fiind fiu de inginer și având rude apropiate printre moșierii din județul Iași. Vin cu această precizare pentru că felul de a privi evenimentele ce au urmat depinde de experiența personală a fiecăruia. Cineva care a îndurat ani grei de temniță tinde în mod firesc să nege orice progres în perioada
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
durat până prin 1992 (când au luat o turnură mai mult sindicală) și s-au stins cu adevărat abia în 1996, aceștia lansau permanent zvonuri privind averile lui Coposu, Câmpeanu și Rațiu, aventurile erotice ale Doinei Cornea și Anei Blandiana, venirea moșierilor, a regelui și a „boierilor” (ce puneau botnițe țăranilor ca în romanul Desculț de Zaharia Stancu), pericolul maghiar, originile tulburi și intențiile antiromânești ale foștilor exilați, vânzătorii de țară ș.a.m.d. Vechile spaime activate timp de decenii de propagandă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost scoase afară și li s-a dat foc. A.N.: Ce cărți erau? N.I.: Cărțile aparțineau bibliotecii proprietarului. Cărțile de medicină fuseseră transportate la Alba Iulia, o dată cu plecarea personalului. A.N.: Proprietarul ce era? N.I.: Proprietar era un mare moșier pe nume Albini. Nimeni nu ne-a putut da nici o informație despre el. A.N.: Cărțile ce profil aveau? N.I.: Nu știu. Spitalul ocupase numai jumătate din clădire, așa că nu am avut acces în cealaltă jumătate. Atunci am vrut să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
PILLAT, Ion (31.III.1891, București - 17.IV.1945, București), poet, traducător și eseist. Este fiul Mariei (n. Brătianu) și al lui Ion N. Pillat, senator, moșier de veche origine răzeșească. După școala primară și primele trei clase ale cursului gimnazial, făcute la Pitești în particular, urmează clasa a IV-a la Liceul „Sf. Sava” din București (1905), înscriindu-se în același an la Liceul „Henri IV
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]