641 matches
-
ai nevoie. Decît nimic, sînt bune și astea, se gîndește Regizorașul, coborînd pas cu pas treptele companiei, ieșind la lumina soarelui pe platoul pătrat din mijlocul unității. Ai naibii comuniști, își spune luînd-o la picior spre postul lui Santinelă, care moțăie în picioare. Parcă a trecut o veșnicie, dom’ Regizor, se dezmorțește, își întinde oasele, cît o fi ceasul? Vai ce pacoste, își spune, vîrîndu-și adînc mîinile în buzunare, simțind grenadele la locul lor. Ascultă, Santinelă, începe să prindă puțin curaj
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cînd merita să tocești ca să iei o notă bună, să te zbați pentru o anumită specializare. Acum tot sistemul de învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se așezase la biroul său și de plictiseală începuse să frunzărească volumul. Tabla de materii era tipărită lăbărțat, cu spații mari între capitole. Marxism-leninismul despre: producția materială, teoria claselor și a luptei de clasă, revoluție, război și pace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu? 7 Chiar după Clayallee, la marginea Dahlemului, se afla imensa poartă din fier forjat de la reședința lui Six. Am rămas o vreme În mașină și am supravegheat șoseaua. De câteva ori, am Închis ochii și m-am pomenit că moțăi. Fusese o noapte lungă. După ce am tras un pui de somn, m-am dat jos și am deschis poarta. Apoi am mers Încetișor cu spatele Înapoi În mașină, am cotit pe drumul privat și am rulat pe o pantă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chip să te scoli din pat.” „Promit că mă scol repede.” „Eh, dacă aș avea atâția bani câte promisiuni nu ți-ai respectat tu, n-ar trebui să mai așteptăm zece ani până să devenim milionari. În plus, ai să moțăi peste tot, în mașină pe drum și în sala de așteptare, la aeroport. Ai să fii prea somnoros ca să-ți iei rămas-bun cum trebuie și mai târziu, în avion, o să-ți pară rău.” Era greu să te înțelegi cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a hotărât și m-a tras val-vârtej după el, printr-o intrare întunecoasă, înăuntru în bar. Deci așa arăta un bar din America: întunecos de-ți băgai degetele în ochi, plin de fum și de oameni obosiți, care păreau să moțăie. Trei din aceia ședeau pe scaune înalte lângă tejgheaua barmanului, iar doi erau de-a binelea toropiți, încât se sprijineau în coate de ea, ca să nu alunece la pământ. Toni mi-a spus: „Nu sufli nici o vorba acasă, ai priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în America nu e mai bine decât acasă, aici nebuni, acolo nebuni, doar că aici toți umblau înarmați. Decât să ne deprindem cu asta, ar fi mai bine să ne întoarcem acasă. Vorbea așa mult timp iar eu începeam să moțăi, fiindcă oricum nu mă pricepeam să-i răspund. Pentru că tata vorbea mai curând cu el însuși, pe mine mă fura somnul. „Teodorescule, tu de fapt ai economisit ceva bani în Italia?” „Da.” „Cât?” „Trei sute de dolari.” „În fine, uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
al roților de tren În tunel te Îndeamnă la somn și exact În clipa În care Neil Armstrong coboară din modul pe solul lunar, adormi, și clipa aceea urmărită de milioane de oameni ție nu-ți dezvirginează retina căci dormi, moțăi, ești plecat din lume, și tresari, dar americanii sunt deja pe lună, se vântură pe acolo cu steagul ăla care pare a fi făcut din fier și pierzi momentul istoric și vorbele acelea minunate, un pas Înainte, doi pași Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lupului” bătrân Înainte de a sări la beregata călătorului mergând undeva, departe. Amintirile lui de când era un biet pui de lup. Ceva confuz, un amestec de mirosuri calde și schelălăituri. Călătorul nu doarme. I se Întâmplă mereu când merge undeva, departe. Moțăie cu ochii Închiși. Se gândește: „Nu s-a născut omul care să păcălească un lup bătrân ca mine”. Călătorul ești tu. Tu, pe coridor, rezemat de bara ferestrei, fumezi. Îți privești, indiferent, chipul reflectat care se amestecă și taie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
treptele de marmură albă. Târgul abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai zâmbi abia, abia prin barba stufoasă, iar unchiul Iordache nu-i acordă nici o atenție; vorbeau șoptit cu sfințiile lor patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altfel, i-a luat Dumnezeu mințile de cum s-a însurat cu nepoată mea Maria, fata răposatului Șerban, frate-meu. Credea că împăratul de la Viena și cu soacră-sa or să-l facă domn în Țara Românească. Vise... Mitropolitul nu mai moțăia, deschisese ochii mari a mirare, marele spătar Mihai ridicase capul surprins și el să audă vorbindu-se așa despre Șerban Vodă și neamul lui. — Ar fi mai multe de spus, interveni vodă, sculându se brusc din jilț. Încercă să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau gust poezia plecării, de multe ori. Depinde de gară, depinde de tren, depinde de locul În care mergi și de ce mergi. Am stat prin gări, nu exagerez, cam 20% din viață : fără folos! Dar nu le puteam evita. Am moțăit În gări În care, teoretic, n-aveam ce căuta - Dej, Tecuci, Caransebeș, Barboși ș.a. Calamburizînd, a la gare, comme a la gare! Cornel Udrea, mare specialist În dialoguri, Îmi zice vara asta, la Cluj, cînd eram la o pizza : „ Despre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cât mai mulți ochi acolo sus. Am înțeles. Marius pășește pe hol cu senzația că pierde câte puțin din puterea trupului suprasolicitat la fiecare expirație. Dar dacă se așează jos, sigur va adormi instantaneu. La vederea lui, soldații ce moțăie întinși pe podeaua mozaicată se ridică în picioare dar el le face semn că nu este nevoie. Într-un brusc puseu febril, o sudoare fierbinte țâșnește din toți porii ca apa dintr-un robinet. Transpirația se prelinge pe frunte, spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liniștit la mulțimea care și-a reluat agitația. Ultimii ascultători ajunși pe ring nu mai pufnesc a dezaprobare și nici nu mai clatină din cap, își văd de ale lor, l-au uitat, iar Kjus a rămas tot pe scaun, moțăind. Dimineața vor veni părinții, îl vor trezi și-l vor băga în elicopter ca să se întoarcă la Dråffen și să-și reia cu toții viața obișnuită. Acest gând face ca somnul lui Kjus să fie unul agitat, bogat în vise urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am retras spre locurile noastre, văzând totuși în căutătura lui multă omenie, ba chiar și un zâmbet vag în colțul gurii. Curând au fost puse în mișcare frânele și când se vedeau deja luminile orașului Bârlad, mulți din tinerii încorporați moțăiau din cauza băuturii și a căldurii din vagon. Caporalul Olteanu a venit, și pentru că ne uitam amândoi rugător la el, ne-a făcut un semn abia vizibil. Atunci eu și Rică am luat-o agale spre capătul vagonului; chiar caporalul Olteanu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
somnul acela de vreo două ore m-a refăcut, de parcă atunci începusem pescuitul. - Și n-ai căzut în nas? Sau în apă? m-a întrebat Gică râzând. - Iaca nu. N-am făcut ca tine, știi tu, acolo, la Prut, când moțăiai pe scăunel, te luptai cu somnul și făceai plecăciuni până la pământ de parcă te aflai în pelerinaj la Mecca, în timpul rugăciunilor. Ai căzut apoi în nas, cum spui tu și, huștiuliuc, te-ai dus în Prut. Baia rece te-a trezit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-am explicat că eram în vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliotecarul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu tratată ca o persoană matură, care merită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm într-o cameră caldă, nu prea mare, în care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine în întâmpinarea noastră, cu chipul încrețit într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fel. Mare parte din comunitate, inclusiv copiii care trec de doisprezece ani, e cufundată în droguri și alcool. — Binefacerile omului alb, se băgă în vorbă un tip care stătea pe partea cealaltă a intervalului dintre scaune și care părea să moțăie cu ziarul pe cap până în clipa precedentă. Tipul, căruia nu i s-ar putea ghici cu ușurință vârsta, putând avea la fel de bine treizeci și cinci sau cincizeci de ani, blond spălăcit cu ochi cenușii, e genul de individ flegmatic și alifios, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ei pe chipul fiicei nou-născute și teroarea unui proaspăt tătic care calcula costul educației pentru tripleți. La etajele de deasupra secției de obstetrică, În camere fără flori, stăteau femei În convalescență după histerectomii și mastectomii. Adolescente cu chisturi ovariene sparte moțăiau sub influența morfinei. Asta a fost În jurul meu de la Început: greutatea suferinței feminine, cu justificarea ei biblică și acțiunile ei de anihilare. Pe sora care m-a spălat o chema Rosalee. Era o femeie drăguță, cu fața alungită, din munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decis să-și desfășoare trupele de parașutiști În partea de est, denumind această decizie „o comoditate operațională“. Marți dimineața devreme, trupele Înaintau deja pentru a Înăbuși revolta. Nu mai era nimeni treaz ca să vadă cum trece tancul huruind. Bunicii mei moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii erau tăcuți. Îmi amintesc că mă uitasem la chipul fratelui, meu care ieșea din sacul de dormit. Pe Învelișul de flanelă vânătorii trăgeau cu pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că voi rămâne În urmă, pe dinafară. Se Înâmplă cândva În iarna din clasa a șasea, la ora de matematică. Domnișoara Grotowski, profesoara noastră tinerică, scrie o ecuație pe tablă. În spatele ei, În băncile de lemn, elevii Îi urmăresc calculele, moțăie sau Își trag șuturi de la spate. O zi cenușie de iarnă În Michigan. Iarba de afară avea culoarea cositorului. Deasupra capetelor, lămpile de neon Încearcă să Împrăștie Întunecimea anotimpului. O poză a marelui matematician Ramanujan (despre care noi, fetele, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate româncele atât de frumoase și slabe?“. Toată lumea râse. Apoi cei trei Își luară rămas-bun de la Huan Lee Pong și de la soțul ei, se Întoarseră la dubița argintie Închiriată și plecară să-i Întâlnească pe cei din familia Rothschild. Kitty moțăia În mașină. Charlie conducea În tăcere și Kitty Își dădea seama că Desert Rose devenea din nou neliniștită, pentru că se tot frământa În scaun. Se gândi că probabil prietena ei Își spărgea capul căutând un Început de conversație care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
baltă de sânge și a murit. A scris și-n ziar. Luni. În Informația Bucureștiului, la rubrica „Aflăm de la Miliția Capitalei“. Era după-amiaza, tata plecase pe unul din șantierele lui (poate se întorcea peste o săptămână, poate peste două), mama moțăia, Matei nu se născuse, eu îmi construisem o colibă sub birou, cu pături, am aprins o lumânare (nu pentru omul care ronțăise semințe de bostan, ci pentru că-n colibă era întuneric) și mi-am dat seama că n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe stradă, când citeam sau dormeam, odată mi-a curs în cada de baie, când moțăiam, așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut apa roșie, am țipat ca din gură de șarpe. Umblam cu tampoane în nara stângă cu săptămânile, purtam în buzunar un medicament dederist, un fel de burete care se topea și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]