434 matches
-
îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată, ca de obicei, înainte de culcare, nici măcar „noapte bună” nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general în floarea vârstei. Înfățișarea lui era atât de blajină și binevoitoare - cu o piele atât de palidă și carnea așa de moale - încât cine-l vedea s-ar fi putut îndoi că trecuse prin toate situații limită și că purtase bătălii în care își însuflețise trupele fără nimic mai mult decât expresia ochilor. — Cine e? Naomasa? Intră, intră. Închizând Analectele, Ieyasu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței cu cealaltă. Le sărutase pe amândouă și le spusese cât le iubește. Dintr-odată, fu frapat, ca de o lovitură încasată drept în moalele capului, de discrepanța accentuată dintre imaginile grotești care îi ocupaseră mintea pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei domestice pe care o avea acum în față. Abia reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se întâmpla chiar mie, cu singura diferență că eu nu eram Maro. - Da’ tu cine mă-ta te crezi, Luca Dinulescu? a căzut următoarea întrebare a tinerei și îmi dau cuvântul că aproape imediat am simțit o durere cumplită în moalele capului, ca și cum cineva m-ar fi lovit extrem de puternic în acel loc folosindu-se de un obiect deosebit de dur și paralizându-mă complet. - Te crezi deștept? a continuat ea, hotărâtă să termine cu mine. Îm? Zi! Ei bine, nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ăsta bătrânu’ să facă ceva pentru fi-su, și am auzit-o venind spre camera mea, dar după doi pași a stat locului, și atunci repede am acoperit soldatul și armura cu cartea de mate, și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așeză pe un scaun, și cu privirea în jos, rușinoasă, se hotărî să vorbească: - Tată, eu am fost însărcinată și am avortat! spuse Frusina, printre lacrimi. Gheorghe rămase ca o stană de piatră, parcă îl trăsnise cineva cu ceva în moalele capului. - Te rog să mă ierți că nu ți-am spus, mi-a fost rușine și teamă, spuse Frusina hohotind în plâns și se duse să-l îmbrățișeze pe tatăl ei, punând capul pe umarul lui. Gheorghe se înmuie de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
au moarte. Șifonierele sunt gândacii de bucătărie ai culturii noastre, zice. Și, fără să-și încetinească pasul, trece vârful de oțel al cheii de-a lungul feței lustruite a unui cabinet de nuc. Sunetul este înabușit, ca atunci când tai ceva moale cu ceva ascuțit. Cicatricea este adâncă și scoate la iveală de sub furnir lemnul de pin brut și ieftin. Se oprește în fața unui șifonier cu uși de oglindă fațetată. — Gândiți-vă la toate generațiile de femei care s-au privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
beregatei. Mafalda îl trase îngrijorată și supărată de mânecă, fiindcă își dăduse frâu slobod la gură, când ar fi trebuit s-o facă pe niznaiul în privința fostului lider comunist, dar era prea târziu. Nando, lovit ca de o măciucă în moalele capului, rămase mai întâi fără grai, apoi revolta legitimă făcu să-i urce tot sângele la cap. Spiritul său justițiar se trezise din adormire. Bineînțeles, puteam să-mi închipui!... se revoltă el. Capisco bene alora! Molto benissimo!... O bandă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
milă de el. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, aminti Fersen Întrerupînd-o brutal pe fiica Yvonnei. - Acuzați-mă de moartea lui, dacă tot am ajuns aici! - Loïc s-a sinucis, Gwen, spuse Încetișor Marie. Vestea o lovi parcă În moalele capului. Trăsăturile chipului i se scobiră, umerii i se gîrboviră, ochii i se Închiseră. O imagine Îmbătrînită ca acelea retușate pe computer. TÎnăra polițistă avu sub ochi o scurtă imagine a ceea ce avea să fie Gwen peste zece sau cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la această iluzie și care au acceptat să nu fie nimic altceva decât aceasta, acești oameni nu se mai raportează la natură ca la o parte din ei înșiși, ca la frig și la cald, ca la dur și la moale, ca la dăunător și ca la binefăcător, ca la o mâncare și ca la o băutură, ca la o lume a vieții sau ca la natura corpropriată. O consideră încă și mai puțin ca ceea ce este ea, ca ceva ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel mult În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui roșu, cu gâtul prins Într-o minervă moale. Îi mai lipsește coroana de spini. Deși nu avea obiceiul, de data asta ceru iertare Celui-de-sus pentru blasfemie. Oricum, la o adică, ea nu s-ar mulțumi să-l spele doar. Devoțiunea ei suna mai degrabă ca un avertisment sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zise în limba atlantă: - Bătrân. Eu sunt bătrân. Trei veacuri și... Marele Preot făcu un pas îndărăt. - Ei știu limba noastră, Auta? întrebă Tefnaht căutând să-și ascundă îngrijorarea. Auta îi cercetă ochii și se gândi o clipă, apoi răspunse, moale: - Nu, stăpâne... numai câteva vorbe. Limba noastră li se pare prea grea. Străinul îl privi pe Auta și spuse ceva în limba lui cerească. - Ce spune? întrebă repede Tefnaht. - Mă întreabă dacă tot nu credeți că are trei sute patruzeci de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vară), Iubire, Iz Cravata roșie pe cămașa albă Imagine a ta în oglindă Deodorantul tău este proaspăt Și tu ești aproape./ Cerul e aici, aproape, într-un colț de paradis, Pe el se văd stelele difuzând, Iar sub el, pe moalele pământ, Acoperit de frunze, vezi arzând, În flăcări incolore, arome inodore. Lângă mine stă culcată o adiere, Iar sub mine e prinsă o tăcere, Pe când pe pielea-mi descoperită Jocuri electrice înlemnesc plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un colț al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hârjonit. Eu m-am pornit. El s-a pornit... Și El, de supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele capului... Capitolul 11 ZIUA A ȘAPTEA: "SĂ NU FOLOSEȘTI, ÎN CHIP NEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU: YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA)!" - "Curg zilele spre cimitir", aruncă ea, cu precizie, pe fundul fiecărei cești, c-un cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă asta e croitură căpătată la cîrciumă! se oțărîse și bunicul, căutând să prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse trăsnetul, dând pe gâtlej țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a pus În mișcare. Îmi amintesc canicula Îngrozitoare, asfaltul care se desprindea de pe drum și se lipea de sandalele noastre precum căcărezele de iepure. Și-mi mai amintesc cum a strigat Annette și muzica și sentimentul că ceva nespus de moale se rupea În timp ce roata se Învârtea. Familia Jones locuia la două uși mai jos de noi. Carol Jones era singura mamă cu serviciu pe care o știam. A Început lucrând la un bar pentru o sumă derizorie și curând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
arcate splendid, Pe ele lune lin ardeau... și-n umbra Cea clar obscură-a stâlpilor de nea Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. Frumosu-i păr de aur desfăcut Cădea pân-la călcâie, haina-i albă Udă părea de moale - strălucită Cuprindea membrii ei dulci și svelți, Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur, Gura-i o roză surâzând deschisă, Ochii-i albaștri luminau ca stele, Iar pe-a ei umeri albi abia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulci și moi covoare, Unde mii flori mirosul lor esal-; Sub a perdelei umbră scutitoare, Ce de trădarea mândrului cristal Al marilor oglinzi te scapă sigur, Când vrei s-observi cum grupe se configur. Deci după o perdea! Pe-o moale sofă 50A lene șade-un înger de copil. În păru-i negru-o roșie garofă, În ochi albaștri plutitori ș-agil Și haina de-albă, strălucită stofă Cuprinde-un mijloc mlădiet-gentil, Ce lin se-ndoaie parc-ar sta să culce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
desmierdări cum n-am spus nimănuie. {EminescuOpIV 239} CĂRȚILE Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, Prieten blând al sufletului meu; Isvorul plin al cânturilor tale Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud ești tu, ș-atît de moale, Furtună-i azi și linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe. De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine 10Te-aș fi iubit atât - cât te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit-o? Doar că lumea nu-l mai vedea pe Sebas Leclerc ca pe un persan. În treizeci de ani de străinătățuri devenise elastic ca o felină, care calcă doar pe moalele tălpilor, ca să poată vâna. Dar Omar cum părea? Despre el ce credeau sufletele străine ale femeilor care îi luaseră locul ei, la perete, când dormeau amândoi în pat? Era a suta, a mia oară când se întreba asta și, deodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
izbi și peste urechi. Nu mai auzea pungașul. Vru să se ridice. Urla cât putea: 242 - Să nu mai dai! Să nu mai dai! O să vă omor pe toți, auziți yoi? Cu mma asta... Sergentul u trânti un pumn în moalele capului. Căzu iar pe ladă. - Dă cărbunii! ceru șeful. Apucă ligheanul și-l așeză sub picioarele hoțului. Doi O1 țineau de genunchi și al treilea îi apăsa tălpile pe cărbunii aprinși. Se smuci cât putu. Pielea sfârâi încinsă. - Caii! strigau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally, neștiind ce să cred. Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și mirosi cafeaua din care băuse Violet. —Atunci care e problema? Parcă a lovit-o soarele în moalele capului. —„If then true lovers have been crossed/ it stands - it stands 1...“ Violet se opri. Îmi pare tare rău! zise ea, într-adevăr, pierdută. Aproape că mă simt de parcă aș avea inșo... insolație. Mă cam clatin. Nu înțeleg ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
galbene includ diversele e-uri, și i-uri, d-ul crem, y-ul auriu strălucitor și u, a cărui valoare alfabetică nu o pot exprima decât prin „alămiu cu un luciu măsliniu“. În grupul maro, sunt: nuanța bogată, cauciucată a moalelui g, aceea, mai palidă, a lui j și aceea de șireturi bej a lui h. În sfârșit, printre cele roșii, b are nuanța denumită de pictori „siena“ arsă, m este un pliseu de flanel roz, iar astăzi am găsit echivalentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din care adeseori credea că s-a născut, căci de ea erau legate primele lui amintiri, Îi oferea pești, languste, raci și broaște-țestoase cu care să se Îndestuleze, Îl răcorea În amiezele caniculare În care soarele te lovea drept În moalele capului, Îi trimitea nori de furtună care să-i umple cu apă dulce rezervoarele, ba din cînd În cînd Îl mai și răsfăța cu vreun cadou neașteptat, venit din alte lumi și de pe alte pămînturi. Și, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]