566 matches
-
norii/ Să nu-mi pară reci/ Sicrie fără sațiu/ Umflându-se să-ncapă/ Întreaga omenire/ În pulberea de apă,/ inconsistent și acru/ Dospindu-se-n văzduh./ Tu treci prin ceață:/ Clar și-nalt, un duh/ Ordonator de sensuri,/ Scoțând din moarte lume/ Ce tremură uimite/ Pe când ușori le-ndrumi/ Ținându-le de umeri/ Să nu le fie frică;/ Tu treci prin ceață/.../ Tu treci, iubire,/ Și eu știu că treci...". (Tu treci) În poemul Din principiu, chiar și interiorul, văzut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a eroului devine Elena cea timpuriu pierdută, "sufletul lumii, stăpâna veciniciei". În muzica astrelor, intonată, straniu, chiar de femeia în alb, eroul își uită promisiunea inițială, aceea de a n-o atinge, și, întocmai precum Orfeu, nerăbdător să atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu există nici un Hermes care să-i întoarcă umbra în Hades, necunoscuta se face nevăzută, iar boierul, nemaisusținut de vraja sa, se prăbușește din înalt, într-un climax al terifiantului, descris în epitete antifrastice: "în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
bărbați rămași la conac (Pașchevici, Nazarie și Panaitescu). Nici unul dintre ei nu are curajul să-și mărturisească deschis frica, însă fiecare caută, instinctiv, compania celorlalți. În sfârșit, capitolul subsecvent narează o nouă incursiune a Christinei în dormitorul lui Egor; prezența moartei este identificabilă grație amprentei olfactive indelebile: "O putea vedea întreagă pe Christina și nici o tresărire a feței sale de ceară nu-i scăpa. Mirosul de violete se răspândise acum în toată odaia". Scena erotică subsecventă, de voyeurism consumat în penumbră
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Press, 2002. 37-44. Popa, Mircea. Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu. București: Ed. Minerva, 1982. Protopopescu, Al. Romanul psihologic românesc. Postfață de Vasile Andru. Pitești: Ed. Paralela 45, 2002. Proză fantastică franceză. 3 vol. (Elixirul de viață lungă, Mâna fermecată, Moarta îndrăgostită). Antologie, prefață și prezentări de Irina Mavrodin. București: Ed. Minerva, 1982. Punter, David. The Literature of Terror: A History of Gothic Fictions from 1765 to the Present Day. London: Longmans, 1980. Radcliffe, Ann. "On the Supernatural in Poetry". David
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
câteva din tablourile sale, pictorul specializându-se în portret. În romanul Domnișoara Christina (1936) al lui Mircea Eliade un personaj, pictor, îi atribuie lui G.D. Mirea portretul defunctei fiice de boier, un portret daimonizat eminescian, vivificat de prezența inefabil-malefică a moartei. Scriitorul îl considera pe pictor potrivit să transmită senzualitatea morbidă cu care-și înzestra personajul. IV.2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor În "Cronica artistică, A XII-a expozițiune a Societăței "Tinerimea Artistică"" din Ilustrațiunea Română, T.A
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din poveste) (1923), Strigoii și Luceafărul (1924). În general, ilustrațiile sunt însoțite de câteva versuri, precum în "Strigoii". Un tânăr stă la capul unei frumoase moarte așezate pe un pat, la celălalt capăt al patului se află strigoii: Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă / Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ / Căzuți în cap sunt ochii, un zâmbet trist și sfânt / Pe buzele-i lipite ce vinete îi sunt. / Iar fața ei frumoasă ca varul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și figuri memorabile ca Mariuca Dringeanu divina țață, femeile din casa Arnotenilor adevărații Arnoteni și Pena Corcodușa complet decăzută din glorioasa apropiere de prințul Serghie "bătrînă și veștezită, cu capul dezbrobodit și numai zdrențe toată, cu un picior desculț [...]. Beată moartă, vărsase pe ea și o trecuse neputința..." Mateiu aduce din veacul romantic acea "atracție specială pentru excepțiile morale. Pe el îl interesează tocmai acea umanitate care iese din clarificații, și arta lui e a artificialității somptuoase" (Ov. S. Crohmălniceanu) orientări
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
simply the last pain. Ambrose Bierce Aici jocul ecoului reiese din formula dialogată Întrebare/ Răspuns pe care îl instaurează cele două epigrafe: Dar cine cunoaște oare destinul oaselor sale, cine știe de cîte ori va fi îngropat? Ceea ce voi numiți moarte, nu e decît ultima suferință. În plus, comentariul textului apare în cele două citate: Bătrînul gringo este povestea unui bătrîn, fost ziarist și scriitor care vine să moară în Mexic, în 1914, în toiul revoluției. O notă a autorului, din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a fost bănuit, el a negat uciderea unui rentier și a servitoarei sale, lîngă Saint-Chamond, și cea a doamnelor Marcon, la Saint-Etienne, pe 27 iulie 1891; el a mărturisit profanarea semnificativă a unui mormînt pentru a încerca să fure bijuteriile moartei. Aventurile unui grup de bandiți numiți la vremea respectivă de către presă "bandiții tragici", mai cunoscut astăzi sub numele de "Banda lui Bonnot", ilustrează mai multe aspecte ale terorismului și prefigurează acțiunile similare contemporane. La originea acestora se află cinci tineri
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
era, domn’ procuror. Poi, ne lăsați? Foc să ardă, să curgă carnea de pe el. Satul scotea la lumină ceea ce până atunci nu a avut curaj să vadă. Era prea târziu însă. Procurorii au venit, au constatat, s-au uitat la moartă și au plecat. Dacă s-au dus să-l caute sau să stea acasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nimeni nu știe, și pe nimeni nu interesa. Oamenii spre seară au coborât spre casele lor, împrăștiinduse pe uliți
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să faci, Dumnezeu să o ierte... Lumea însă a vorbit, dar nu a venit la înmormântare. Nici cei ce o plângeau, nici cei ce îi erau neam. Polixenia s-a trezit după o vreme cu două bătrâne care au spălat moarta după datină, au strâns de prin casă și au lăsat-o. Popa a trimis dascălul să-i citească sâlpii, iar la groapă au dus-o pe drumul cel mai scurt. Până și crucea cea dreaptă au uitat să o poarte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ca pậraiele. Intr-un tậrziu, vizibil afectată, am conștientizat că Yon era îmbrăcat tot în negru, că un “noian” la fel de negru îi stăpậnea sufletul obligat prea devreme parcă să împlinească datini nedorite.Un lucru îmi devenise clar: o invidiam pe moartă și mi-aș fi schimbat imediat destinul cu al ei. Prețul integral al vieții, cum bine zicea Eliade, îl dă numai moartea. Adieri dulci de amurg de vară se scuturau printre plopii din curtea bisericii, cărora începuse să le tremure
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
o parte din el se întregea în mine... Începusem să-l iubesc cu o pasiune arzătoare, primitivă parcă, cu spaima morții în suflet. Mi se părea că nimeni nu l-a iubit vreodată cum îl iubeam eu acum, că însăși moarta n-a înțeles vreodată cật îi e de drag și de necesar vieții ei...Altfel, cum să pleci de lậngă un asemenea om? Începusem să-l strig prin somn:Yoane! Yoane ! Și îi simțeam absența cu o precizie astrologică, parcă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că femeia aceea moartă mă privea cu indiscreție de acolo, de sus, din tabloul acela obișnuit al nunților tărănești, zicậndu-mi: “Cậtă vreme există dragoste, nu voi uita acele nopți!” Și cật era el de viu, și cật era ea de moartă, nu știu. Un lucru știu sigur că mie îmi venea sănnebunesc, să țip, să strig, să urlu de durere. Ce înspăimậntător lucru să știi că, orice s-ar întậmpla, și după moarte, o femeie continuă să trăiască! O simțeam pretutindeni
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
un silogism prea simplu pentru el... Era deja prea tậrziu! N-am încercat să mă explic în vreun fel sau altul, pentru că orice argumente mi se păreau de prisos... Cum să-i spui unui om normal la cap că o moartă nu te lăsa să-l iubești? Cu siguranță ar fi crezut că sunt nebună..., dar eu eram nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
s-o uiți!... Trebuie s-o uiți!... Altfel, te vei duce curậnd după ea!... De dincolo de zidul durerii însă, ochii lui mă chemau tainic prin noaptea adậncă. Mă hotărậsem în disperarea și în nebunia dorului de Yon să mă substitui moartei. Reținusem din fragmentele discuțiilor noastre destul de controversate că ora la care își face apariția moarta este una de după miezul nopții, undeva la cậteva ceasuri înainte de răsărit. Teama că s-ar putea să-l pierd pe Yon îmi dădea fiori. Disperată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dincolo de zidul durerii însă, ochii lui mă chemau tainic prin noaptea adậncă. Mă hotărậsem în disperarea și în nebunia dorului de Yon să mă substitui moartei. Reținusem din fragmentele discuțiilor noastre destul de controversate că ora la care își face apariția moarta este una de după miezul nopții, undeva la cậteva ceasuri înainte de răsărit. Teama că s-ar putea să-l pierd pe Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. {EminescuOpIV 450} Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon Pustiu de mări și stepe Și a lui farmec monoton M-a-nvins făr-a-l pricepe. {EminescuOpIV 451} MUȘAT ȘI URSITORILE Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și lui ursit-am tot o viață bună "Și măsurată pe un pic de vreme, "Să aibă ziua soare, noaptea lună! Căci de ar fi încoronat de steme "Sau pe pământul gol de și-ar așterne Tot viață și tot moarte-o să se cheme. "Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, ne-nțeleapto! "Tu-i ceri durerea unei vieți eterne. {EminescuOpIV 454} " Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o! "Plinită e dorința ta nebună. "Și ziua neagră peste
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în pământ, când lași ceva în inimile celor de deasupra. Unde s-au ascuns, oare, cauzele pentru care merită să mori? Uităm de moarte, pentru că venim pe rând, dar plecăm pe sărite. Nimeni nu trebuie să se considere abandonat de ... moarte. De învins moartea, nu poate fi vorba. Doar să o sfidăm puțin. De multe ori, jurnalul literar nu este decât o bârfă de dincolo de mormânt. Frica de moarte a izvodit interesul pentru longevitate. O dată cu trecerea anilor, sunt tot mai puțin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
niște probleme mai mari ca ale mele, căsătorită fiind, cu copil și fără nici o perspectivă dej divorț, care și-a găsit rezolvarea problemelor ei în vin, foarte mult vin, puțină apă și deloc mâncare. Așa am cunoscut-o eu. Beată moartă într-o discotecă, la sfârșitul programului, în genunchi, căutîndu-și pantofii ascunși de niște golani din Constanța, care abia așteptau s-o ia cu japca, i-am vorbit în germana mea aproximativă, dar ferm și tare, ca să nu se prindă brazilienii
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
douăzeci și șapte de ani: aceștia sunt anii vieții Sarei. 2. Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, și Avraam a venit să jelească pe Sara și s-o plîngă. 3. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, și a vorbit astfel fiilor lui Het: 4. "Eu sunt străin și venetic printre voi, dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea." 5. Fiii lui Het
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
s-o plîngă. 3. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, și a vorbit astfel fiilor lui Het: 4. "Eu sunt străin și venetic printre voi, dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea." 5. Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6. "Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ți moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea." 5. Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6. "Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ți moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ți îngropi moarta în mormîntul lui." 7. Avraam s-a sculat și s-a aruncat cu fața la pămînt înaintea norodului țării, adică înaintea fiilor lui Het
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Het au răspuns astfel lui Avraam: 6. "Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ți moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ți îngropi moarta în mormîntul lui." 7. Avraam s-a sculat și s-a aruncat cu fața la pămînt înaintea norodului țării, adică înaintea fiilor lui Het. 8. Și le-a vorbit astfel: Dacă găsiți cu cale să-mi îngrop moarta și s-o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]