867 matches
-
că era în pantaloni scurți și maiou de alergat, ambele îmbibate de transpirație. Ea dormea încă, în timp ce el își făcuse deja tura de alergare în parcul Rock Creek. Haide! strigă el din baie. Mi-am lăsat liberă ziua asta ca să mobilăm apartamentul. Crate și Barrel; Bed Bath & Beyond; și, la urmă, Macy’s. Am un întreg plan. Nu toată ziua, murmură Maggie, știind că nu putea s-o audă. Avea o programare de dimineață, un interval de timp rezervat clienților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar fi imaginat-o niciodată. Conacul lui Levy nu-l pregătise pentru interioare ca cel de pe Constantinopole Street, sau ca acesta. Apartamentul domnișoarei Trixie era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ulterioare au contestat rezultatele studiului OMS, după ce o comisie ONU a negat corectitudinea acesteia. Capitolul 91 Frank Burnet intră în birourile moderne și imaculate ale capitalistului Jack Watson puțin după prânz. Totul era la fel ca la vizitele sale anterioare. Mobilă Mies, artă modernă - un portret de Warhol al lui Alexandru cel Mare, o sculptură balon Koons, o pictură Tansey cu alpiniști, chiar în spatele biroului lui Watson. Telefoanele cu sonorul redus, covoarele bej ... și toate acele femei uluitoare, mișcându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Porfiri fluturând din gene. Doctorul se uită cu insistență în ochii lui Virginski. ă Îți voi aduce un scaun. Este mai bine pentru dumneata să stai jos. Trase un taburet lângă ei. Mă tem că Laboratorul de Patologie nu este mobilat pentru comfort. Porfiri îl luă pe doctorul Pervoiedov deoparte. ă Crezi că este pregătit pentru asta? ă Ar avea vreo importanță pentru dumneata, Porfiri Petrovici, dacă aș spune nu? ă Desigur. Atunci voi amâna identificarea. ă Scuză-mă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
soțul, am plecat doar cu două valize. Nu i-am cerut nici un ban. Proprietara imobilului În care m-am dus să locuiesc, o doamnă minunată, a fost mișcată de povestea mea. Ghici ce a făcut, spre uimirea mea? Mi-a mobilat garsoniera cu diverse lucruri de pe la ceilalți chiriași. Totul - covor, canapea, postere, casetofon, veioză, masă, scaune... nimeni n-ar fi făcut așa ceva În Europa. Cred că nici mulți oameni de-aici, din State, n-ar fi făcut asta. Ce poveste! Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
părut copilăros de logică. Toți își lăsaseră cândva trecutul la arhivă, după care, cu timpul, profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea aproape nudă se cațără Într-un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier, printr-o mlaștină plină de năluci, printr-o galerie flancată de sculpturi În mărime naturală ale ucigașilor În serie (“Majoritatea provin din Midwest“, Îi explică Maggie). Wakefield urmărește traseul de blitzuri și tutu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți. — Nu sînt impresioniști! mormăie Sherrill, evitînd un roboțel-chelner care părea chitit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din alt punct de vedere. Mergeam mult în baruri, aveam niște prietene studente (râde) și niște prieteni tot așa, din facultate, și-mi plăcea să mă-mbrac frumos, cum v-am spus, căutam s-o ajut pe bunica mea, să mobilez casa. Aveam un apartament cu două camere. Ce era nevoie: scaun, scaun - luam un set de scaune, sau masă, sau o carpetă, lenjerie... ce prindeam. Aveam mereu bani la mine și, când mergeam în oraș și vedeam ceva frumos, luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la domeniu, am aflat că posedam o casă, la margine de pădure, pe malul râului. În plus, era pusă la punct, căci se mutase acolo Vibana, împreună cu fiul ei Ansoald. Avea o sală și încă alte trei odăi. Mici și mobilate cu strictul necesar; era mai bine așa, m-a asigurat sclava mea, deoarece căldura de la cămin s-ar fi păstrat mai bine pe timp de iarnă. Dacă-mi amintesc bine, în a șaptea zi după întoarcerea mea l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vraf de manuale care amenințau să se răstoarne. Deci asta era casa În care trăia Emma. Și totuși nu se vedea nici un obiect care să-i aparțină, sau care să dezvăluie ceva despre ea. Poate crescuse Într-o cameră identică, mobilată cu același prost-gust și cu aceeași zgârcenie, dormind Într-un pat pliant și făcându-și temele pe măsuța din camera de zi. Și Încercase să scape de asta, dar nu reușise. Sau poate că da. — Unde e Valentina, mamă? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Boulevard, într-un apartament ale cărui ferestre dădeau spre Calea Victoriei. Zogru mai fusese în această clădire, iar acum se simțea răscolit de amintiri. A intrat ascuns într-o cameristă, apoi s-a instalat lejer în sângele lui Josh. Camera era mobilată cu obiecte subțiri și dantelate, din lemn alb și catifea verde. Pe ferestrele mari se vedeau strada și scările de la Cercul Militar. În colțul camerei stătea neclintit și speriat un general rus, cu uniformă din primul război mondial. Zogru i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ceilalți, o sursă de suferință și de nefericire. Prin urmare, trebuia să-și distrugă trupul. O pendulă de lemn cu aspect masiv depăna cu zgomot secundele; mama ei o avea de la bunică-sa, când se măritase o avea deja, era mobila cea mai veche din casă. Adăugă puțin zahăr. Atitudinea ei era departe de a fi o acceptare, viața i se părea o glumă proastă, o glumă inacceptabilă; dar, inacceptabilă sau nu, asta era. În câteva săptămâni de boală, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mine. În mod regulat. Să știi că e genul de lucruri la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă și spațioasă într-o seră imensă de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino puțin ! Bate în fereastră și, când mă uit, văd un bărbat în pantaloni de golf traversând peluza bine îngrijită. E bronzat și arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ascunse. El era pe moarte, fără Îndoială, Însă nimic nu trebuia să sugereze o atmosferă de boală. Simțea nevoia - dorea cu aprindere - să vorbească. Am ieșit din cameră, lăsându‑i pe cei doi prieteni În dormitorul pe care Ravelstein Îl mobilase pentru un om de statura lui. Aproape imediat i‑am auzit râzând În gura mare - Își povesteau unul celuilalt cele mai bune (cele mai deocheate, mai murdare) anecdote pe care le auziseră În ultima vreme. Atmosfera solemnă de „ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unul singur) cursurile pe care le predasem Împreună cu Ravelstein. Ni se oferea, mie și lui Rosamund, o locuință confortabilă În zona golfului. Mutarea urma să fie organizată de ea, n‑aveam nici o grijă. Cum apartamentul din Back Bay era complet mobilat, Îl puteam subînchiria pe al nostru din Midwest. Dar am fi avut posibilitatea să ne Întoarcem oricând dacă Bostonul nu ne‑ar fi convenit. Și n‑ar mai fi trebuit să ne tremure inima când ne uitam, peste spațiul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe canapea cu mâinile în poală, privindu-mă cum mă așez în fața ei. Fără taclale, fără amabilități. Era o tactică bună; făcea să-mi vină și mai greu să abordez subiecte problematice. Am câștigat timp privind în jur. Camera era mobilată atât de neutru, încât nu dezvăluia nimic despre persoana care locuia acolo, lipsindu-i un colorit anume sau o încercare de stil personal care să dea indicii privind gusturile lui Hazel. S-ar fi zis că păstrase ce rămăsese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
locului, iar acest sfat nu se potrivea în aceste circumstanțe, mai existau și alte posibilități. De exemplu, petele de igrasie sau crăpăturile erau ușor de camuflat cu tablouri sau piese de mobilier. Asta atâta vreme cât cei care vindeau nu scoseseră toată mobila ca să facă locul să pară mai mare. Hugo s-a uitat la ceas. Mai avea zece minute până la ora la care potențialii cumpărători trebuiau să sosească; timp destul ca să intre în casă și să mai aranjeze una-alta. Înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îl măcina. - Frusino, degeaba mergi la biserică, te închini și te rogi la toți sfinții, nu vezi că nu te aude niciunul ca să rămâi însărcinată?! Casa a fost terminată la sfârșitul verii. Se mutaseră în ea și reușiseră să o mobileze, să o pună la punct, cumpărând cele necesare de la oraș cu banii Frusinei pe care îi strânsese de-a lungul timpului, din salariu. Se gândi să facă și o sfeștanie, să le meargă bine în casă nouă. Cu această ocazie
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să stau de vorbă cu el dar timpul nu este trecut! Ce ai de gând să faci? - Deocamdată vreau să mă liniștesc și apoi să bag divorț. Nu avem copii să sufere. Nu vreau nimic din casa pe care am mobilat-o din banii mei. Orice lucru mi-ar aduce aminte de perioada întunecată din viața mea. Am tot ce-mi trebuie la tatăl meu. - Am înțeles! Dacă ai nevoie de ceva să-mi spui, știi că te pot ajuta, tu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
este un fel cultură de ciuperci care trăiește În strânsă simbioză cu gazda sa, ființa sa biologică. Este extraordinar cum pot eu, ca ființă biologică, să con viețuiesc cu asemenea specie care trăiește În adâncul meu, funcționând după legi paralele, mobilându-mi etajul metaforic, complicându-mi Întregul metabolism fiziologic și mental. odată ce ai apucat să vezi, să respiri, să exiști prin poezie, odată ce ai prins gustul Ăsta, Întocmai cum o jivină care a gustat din carnea dulce de om se va
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
este un fel cultură de ciuperci care trăiește în strânsă simbioză cu gazda sa, ființa sa biologică. Este extraordinar cum pot eu, ca ființă biologică, să con viețuiesc cu asemenea specie care trăiește în adâncul meu, funcționând după legi paralele, mobilându-mi etajul metaforic, complicându-mi întregul metabolism fiziologic și mental. Odată ce ai apucat să vezi, să respiri, să exiști prin poezie, odată ce ai prins gustul ăsta, întocmai cum o jivină care a gustat din carnea dulce de om se va
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
reviste, de ziare și flaiere publicitare, de note și desene, de abțibilduri și cărți de vizită, de teancuri de manuscrise și de scrisori, pe scurt, de zeci, sute, mii de obiecte mai mult sau mai puțin utile, dar care vă mobilează prezentul într-o dezordine naturală perfectă. Cred că sunteți, structural vorbind, un om-vraiște. Deseori cuvintele vechi, pe care le uităm sau le abandonăm cu dispreț în debaralele limbii, sunt pline de farmec și de conotații subtile. Pentru mine cuvîntul vraiște
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Pascalopol le arătă o odaie cu mobilă veche de nuc, care, spunea el, aparținuse G. Călinescu mamei sale și rămânea mereu nelocuită. O cameră spre un capăt al coridorului fu destinată lui Felix, alta, la capătul opus, Otiliei. Amândouă erau mobilate cam în același chip, sumbru, masiv și cu o solemnitate rustică, pe care o accentuau grinzile de lemn. Cei trei se întoarseră în sală. Otilia, care o luase înainte, deschisese dulapul cu puști și pusese mâna pe cea mai plină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aici. La o fată deoameni așezați se dă trusou, nu așa. - Am făcut și noi ce-am putut, în grabă, maică, zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]