558 matches
-
Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o înfrângere umilitoare. Salvat de Honda, se întorsese, în cele din urmă, în tabără. Prin urmare, acum Nobuo simțea că-și pierduse dreptul de a mai scoate vreo vorbă. Astfel, discordia mocnită devenise punctul slab al armatei aliate. Mai mult decât atât, principalul susținător al acelei mari bătălii fusese Nobuo, nu Ieyasu. Nobuo îi vorbise lui Ieyasu despre cauza datoriei, iar seniorul din Mikawa se ridicase în ajutorul lui. Prin urmare, punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
obligațiilor reprezentantului C.T.C. În cadrul Quadrantului. Și la puțin timp, moartea acelui ilustru necunoscut funcționar confederat care se dovedise a fi predecesorul său. Un zumzăit slab, atrase atenția tuturor. Pe locul rămas liber începu să capete forme un foc care ardea mocnit. Era ciudat că niciodată nu se întâmplase ca toți interlocutorii lui să aibă forme umane. El unul, nu-și prea bătea capul cu așa ceva având doar câteva ipostaze, în care apărea. Nu prea folosise forma actuală, dar niciodată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coborât, îngroșat, negru. O plimbare până la librărie. Joi, excursie la castel, lectură, plimbare pe la vile, prin oraș, prin parc, pe la poștă. Duminica la munte are ceva ascuns, batjocoritor parcă, se smiorcăie, alintată. Orele se târăsc, într-un soi de provocare mocnită, ostilă. Poți să-ți faci valiza încet, fără grabă, ca într-o zi oarecare. Habar n-ai de unde încotro pleci, nu știi ce oră ce tren ce localitate, te lași, conform pactului, în voia neantului. Tolea Voinov va petrece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele ușii, unuruit, încă unul. După câteva clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cineva, dacă mă urmărește cineva, doar știți că trăim cu reflexul ăsta, al supravegherii, și pe bună dreptate. Știu eu... poate mai eram sub efectul emoției de sâmbătă seara. Am auzit, când eram deja pe scări, shelălăitul. Lătratul acela gros, mocnit, plin de invective sugrumate. Eram gata să mă întorc, poate aveți nevoie de ajutor, gata să vă apăr. Deși vă descurcați admirabil, am observat, cunoașteți perfect exemplarul. După atâta conviețuire, nici nu e de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ești ocupată cu musafirii, presupun. — N-ai decât să presupui ce vrei. Nu sunt obligată să-ți spun nimic, nu? A scos un hohot de râs straniu, ascuțit - un râs atât de înăcrit, de trimfător, atât de plin de imbolduri mocnite, contradictorii, încât aproape că n-am știut cum să îl interpretez. Râsul fostei soții eliberate, poate. Hohotul de pe urmă. Nu, sigur că nu. Ești liberă să faci cum vrei. Eu nu te rog decât să-mi dai niște informații. — Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar face bine să treacă În viitorul buget și plata pentru câteva seturi noi de balamale. M-am uitat la Lesley. Era tot sprijinită de pervaz, iar țigara ce-i servise drept pretext pentru a se apropia de Derek ardea mocnit, uitată printre degetele ei. Pe chip avea o expresie de mulțumire de sine, ca o pisică ce tocmai a mâncat smântâna, dar care Încă n-a observat dobermanul apropiindu-se din unghiul mort, salivând plin de nerăbdare. 5 Câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prea obosiți. Da’ mîine putem să-l facem bine de tot. — E minunat, Nickie. Întinde-te și relaxează-te, ca să simți ce bine e. — E super să-ți faci tabăra aici. Și nici nu se vede. O să facem doar focuri mocnite. Dacă facem un foc se vede de pe dealuri? — S-ar putea. Noaptea vezi de departe un foc. Da’ o să-ntind o pătură și așa n-o să se vadă. — Nickie, n-ar fi fost frumos să venim aici de plăcere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați și niște mititei, se răspândește progresiv, prolifică, un alt fel de fumigație, o amprentă olfactivă condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puțin și se apropie singur. ― Ce-i, Matei? Ce te doare? zise arendașul prietenos ca totdeauna. Țăranul trecu pe sub botul calului de partea cealaltă, lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe seama sufragetelor... Neurastenia, desigur, face ca numai închipuindu-și un lucru să-l și simtă real în fiecare fibră a trupului său, slăbit și irascibil. Altminteri cum să-și explice asemenea ieșire în care deodată iar a țâșnit furia lui mocnită, în ciuda hotărârii temperate de mai înainte ? — Nu m-aș mira deloc, draga mea, să te văd într-o zi și sufragetă... Pentru că societățile tale îți ocupă prea mult timp de la o vreme... Dar nu au trecut, iată, nici cinci minute
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu știa ce-i aia activist de partid. Dar Dogaru s-a mulțumit să-i arunce o privire pe sub sprâncene. A spus în cele din urmă, scrâșnit: Ce te privește pe tine! Și a adăugat îndată după aceea cu ură mocnită: îl verifică pe taică-tu să vadă dacă nu-i exploatator! Era ceva neobișnuit ca un elev nou să fie atât de țâfnos. La doi pași de grup, Damian zâmbea malițios. Ochii căprui i se îngustau, puțin oblici, dar în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atent la buzele lui, am observat că erau date cu ruj. Nu foarte îngroșat. C-un pic de îngăduință, puteai să admiți că erau buzele unui tip care se înfierbânta repede. Sau era tot timpul înfierbântat. Mă rog, să zicem mocnit. Și totuși era ruj, fără putință de tăgadă. Bineînțeles, homo amândoi. Când mi-am dat seama că Anatol ăla, cu înfățișarea lui mai mult decât ciudată, era un vechi cunoscut de-al lui Ion Schipor, cu greu m-am abținut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ce faceți? N-o mai bateți pe Roxana! Mâine o să regretați! Doamnă Ștef!"... A fost singura dată în viață când am văzut-o pe mama atât de activă în apărarea semenului. Altfel, viața ei s-a scurs între amărăciune, revoltă mocnită, apatie și puține bucurii. Și totuși era atașată de viață într-un fel mistic, cred că ăsta-i cuvântul potrivit, fără să fi fost vreodată în ceea ce îndeobște unii numesc miezul ei. Câtuși de puțin. Câteodată eram revoltat de izolarea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
râdea fără voce, privind amuzat în jos, în spațiul dintre noi, atent să nu se împiedice de scânduri. Dar altminteri nici el nu se întrecuse în dezvăluiri din trecut. Atât doar că viața lui nu se scursese nici în revoltă mocnită, nici în apatie și, poate, nici în puține bucurii. Ieșeam dimineața pe balconul însorit al locuinței mele din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai are niciun loc liber. Alexandra Puține reuniuni ținute la serviciu cu diverse ocazii, de obicei zile onomastice, se dovediseră cu adevărat reușite de-a lungul anilor. Colegii fie se cunoșteau de-acum prea bine între ei și ascundeau adversități mocnite, fie se cunoșteau prea puțin fiindcă pur și simplu nu-i interesa să se cunoască, fie se forma câte un grup ceva mai gălăgios și destul de restrâns al așa-zisei elite care domina reuniunea, astfel că distracția în rândul celor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce obiecta dacă le aduceam pe Mihaela, drept noră. Acceptarea acestui gând îmi pricinui o destindere, o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ori. Căutam să mă angajez în tot soiul de preocupări, nu pentru a-mi prelungi existența, ci numai să scap de hărțuiala gândurilor. Nu era cu putință. Abia acum, îmi dădeam lucid seama de gravitatea "faptei". Otrava ei, care lucra mocnit încă de aseară, reușise în fine să-mi cuprindă toată ființa. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil să concep așa ceva. Cum să-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în brațele altcuiva, ― ea, pe care o consideram
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aceeași imaginație. Mi-e greu s-o mărturisesc, de teamă să nu spun cine știe ce cuvinte grosolane: mi se pare că în acea vreme am simțit nevoia unei iubiri. Obscen, nu-i așa? Eram, în orice caz, năpădit de o suferința mocnită, de un fel de senzație de privațiune, care m-a făcut mai disponibil și mi-a îngăduit, atât din nevoie, cât și din curiozitate, să mă leg mai mult de câteva femei. Fiindcă simțeam nevoia să iubesc și să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de noi! Și de cei care ți-au pus arma și muniția în mână. Au sosit, mai apoi, alte autoturisme. Cu civili și militari: cu polițai și cu jandarmi. Moș Promoroacă sta, în genuchi, îmbrățișându-și odrasla moartă, și plângea, mocnit, ca un foc în paie ude. Și i se cutremura, trupul, de parcă l apucaseră frigurile. Apoi, cineva l-a îndepărtat, ușor, și s-a pornit ancheta. Tatăl spunea, cui îl asculta și cui nu, că, decedatul, fusese un băiat bun
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Mai târziu s-a răspândit, tot la negru, zvonul, că, proprietarul ar fi fost primarul municipiului, în prezent, deputat în parlament. Zilele, lunile treceau; construcția avansa; nemulțumirile se acumulau. Nu ieșeau,însă, la suprafață. Erau asemenea unui foc ce arde mocnit, dar, tot mai amenințător. Totul pornea de la bani. Înțelegerea fusese făcută într-un fel, dar, felul în care se derulau, toate, dovedea că starea de fapte este cu totul alta. Echipa își încasa, zisul salar, din două în două săptămâni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu iscusință prin tot palatul, Îl aștepta de aseară. O deschise, o mirosi, gustă, whisky-ul Îl arse pînă În rărunchi și Îndată parcă Începu să i se răspîndească prin tot corpul. Încălzindu-i picioarele. Mai bău o Înghițitură, foc mocnit și deodată simți că prindea noi puteri și picioarele-i sînt mai sprintene, acum căldura se urca la stomac, prindea iar putere. O furie care-o să-l țină... Bobby se Întoarse În dormitorul lui cu sticla. Și toate tavanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]