1,042 matches
-
despre politica internațional) în anii 1970, Hoffmann anunț) dep)șirea lumii bipolare, declar) c) o lume format) din cinci puteri principale este pe cale s) apar), si argumenteaz) c) o astfel de lume ar putea conduce ea ins)și c)tre moderația și stabilitatea care au existat înainte și dup) Revoluția Francez). Ins) el caracterizase în prealabil și lumea bipolar) ca fiind destul de moderat), dar și stabil) (6 martie 1972, p. 33; 7 martie 1972, p. 39; cf. 1968, pp. 343-364). Schimb
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mici poate fi întotdeauna destr)maț de acțiunile unuia precum Hilter, sau de reacțiile unuia precum Chamberlain. De vreme ce acest lucru este adev)rât, s-ar putea p)rea c) ne afl)m în poziția inconfortabil) de a ne baza pe moderația, curajul și bunul simț al celor care dețin poziții de putere. Date fiind capriciile omenești și impredictibilitatea reacției indivizilor fâț) de evenimente, am putea avea sentimentul c) singurul mijloc care ne mai st) la îndemân) este s) ne cufund)m
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a făcut decât să amplifice suspiciunile occidentale față de „derapajul“ polonez. În 1938 însă, nici Franța și nici Marea Britanie nu erau dispuse să renunțe la Polonia, așa încât singura lor reacție față de ultimatumul polonez în cauză s-a rezumat la îndemnuri la moderație și exprimarea speranței că acțiunea politică a Varșoviei nu va duce la amenințări mai grave și nu va servi unor scopuri agresive 21. În 1938 s-a modificat substanțial și politica britanică față de România. Astfel, în perioada mai-iunie 1938, asistăm
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au ca urmare „emancipația”, „dezrobirea” tuturor oamenilor de sub apăsarea condițiilor naturale sau a unor relații sociale nedrepte, bazate pe privilegii. De aici, nevoia de dreptate, de echitate socială, de cultură și democrație. Sub influența ideilor revoluționare din Franța, temperate de moderația ideologilor germani studiați în perioada berlineză, K. a fost adeptul evoluționismului social, al reformelor „blânde și graduale”. În condițiile apartenenței la o națiune asuprită, lipsită de independență și de posibilitatea unei organizări sociale adecvate, crezul lui K. va cuprinde emanciparea
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
în paginile revistei „Criterion”. În articolul Despre orfani, C. Noica susține că în epocile de criză se constată întoarcerea la modelele tradiționale autentice, dar „conservatorismul” acesta nu trebuie confundat cu „reacționarismul”. Autorul crede că imobilismul conservator este doar aparent, deoarece moderației și chibzuinței i se alătură curajul, entuziasmul, energia și cutezanța generației tinere: „E atâta vitalitate și forță într-un suflet tânăr, încât oricum l-ai oprima, el revine la una și aceeași expresie.” Într-un alt articol intitulat Prejudecata cărții
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
scriitorul face o listă de auctoritates, Augustin e pomenit doar ca episcop de Hippona și nu ca maestru de doctrină creștină și, cu atât mai puțin, pentru polemica sa antipelagiană. Cassian este un scriitor rafinat și folosește atunci când scrie, cu moderație, mijloacele retorice specifice limbii latine pe care o învățase la maturitate. Nu întâlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, cum se întâmplă, de exemplu, cu istoricul Ammianus Marcellinus. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
subordonate Efesului. S-a păstrat un singur fragment (ceva mai puțin de două pagini tipărite) în care Hipațiu îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu moderație acolo unde nu mai există pericolul idolatriei pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg reprezentate în Biserică, și susținută printre alții și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. În greacă, limba originalelor, au rămas doar 5 și 7, celelalte s-au păstrat doar în traducere siriană. Sunt scrieri adresate unor călugări, străbătute de o spiritualitate simplă și de moderație în asceză. Numerele 4 și 8 tratează teme cristologice; nr. 3 critică obiceiul de a întârzia botezul până la moarte. Cine e autorul, sau cine sunt autorii acestor tratate? J. Lebon, într-un studiu publicat postum prin grija lui A. van
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
redactori să scoată gazeta, chiar și în pierdere, se anunță suspendarea apariției periodicului. Denumirea și articolul-program lăsau să se înțeleagă că redactorii se adresau tuturor celor ce vorbesc românește în patrie, „cât și în țările vecine”. Articolele păstrează o anume moderație în ton și chiar în atitudine în comparație cu jurnalul lui I. Heliade- Rădulescu. La R. colaborează cu versuri Gr. Alexandrescu (Vulpea, calul și lupul, Câinele soldatului și Fericirea), iar Șt. Stoica publică trei nuvele, probabil traduceri, și un articol politic. Alte
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
astfel, pentru Festinger, coeziunea reprezintă rezultanta tuturor forțelor care acționează ca membrii să rămână în grup. Pentru Dominique Oberle și Jean-Léon Beauvois, coeziunea se definește prin intermediul a două dintre modalitățile sale de apariție: compromisul, văzut drept un acord găsit datorită moderației, fiecare parte făcând concesii, și consensul, privit drept rezultat al unei dezbateri în care pozițiile au fost expuse și discutate, regula rămânând aceea de a ajunge la un acord (De Visscher, Neculau, coord., 2001, p. 214). Mai coezive sunt: - grupurile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
șaptea, unde scriitorul oferă o listă de auctoritates, Augustin e pomenit doar ca episcop de Hippona, iar nu ca maestru de doctrină creștină, și cu atît mai puțin, pentru polemica sa antipelagiană. Cassian este un scriitor rafinat și folosește cu moderație mijloacele retorice în limba latină pe care o învățase la maturitate. Nu întîlnim însă la el acea latină artificioasă, nu naturală ci învățată, ca în cazul lui Ammianus Marcellinus, de exemplu. Narațiunea simplă și agreabilă și prospețimea expresiei fac din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Din ele s-a păstrat un singur fragment (ceva mai mult de două pagini tipărite) în care Ipatie îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu moderație acolo unde nu mai există pericolul idolatriei, pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg reprezentate în Biserică și susținute, printre alții, și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atribuit și lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. în greacă, limba originară, au rămas doar nr. 5 și 7, celelalte păstrîndu-se doar în traducere siriacă. Sînt scrieri adresate unor călugări, străbătute de o spiritualitate simplă și de moderația în asceză. Nr. 4 și 8 tratează teme cristologice; nr. 3 critică obiceiul de a întîrzia botezul pînă în momentul morții. Cine e autorul, sau cine sînt autorii acestor tratate? J. Lebon, într-un studiu publicat postum prin grija lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
București, 2003. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Cronici literare”, RL, 1971, 18; Virgil Ardeleanu, „Cronici literare”, F, 1971, 12; Constantin, Prozatori-critici, 84-87; Cristea, Un an, 289-291; Ungheanu, Arhipelag, 379-381; Iorgulescu, Scriitori, 345-348; George Arion, Lectură adecvată, FLC, 1979, 1; Dana Dumitriu, Moderația partizană, RL, 1979, 6; Voicu Bugariu, Viziune critică unitară, LCF, 1979, 44; Grigurcu, Critici, 367-372; Martin, Paranteze, 163-165; Mircea Iorgulescu, „Jurnal de lectură”, RL, 1983, 50; Grigurcu, Între critici, 236-241; Corina Popescu, „Interviuri din tranziție”, RITL, 1997, 1-2; Popa, Ist.
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
unui alegorism cu orientare existențial-filosofică. Abordarea e echilibrată și argumentată, aparent „tradițională”, în fond de o modernitate neostentativă, cumpănit eclectică, fără dogmatism metodologic ori aserviri față de grile hermeneutice exclusiviste, iar interpretările și comentariile sunt prezidate de o viziune ideologizată cu moderație. Stilul eseurilor lui S. se distinge prin fluență și claritate, eleganță sobră, dar și printr-o discretă vibrație afectivă, mărturie a atașamentului față de subiectul tratat. Destinată nu atât specialiștilor în literatură italiană, cât publicului doritor de o informare autorizată, Amiaza
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
de ce Dumnezeu le‑a impus frica de alți oameni (humanum timorem) - căci ei n‑o mai cunoșteau pe aceea față de Dumnezeu - pentru ca, supuși unei autorități omenești și constrânși de legi omenești, să ajungă la un anumit grad de dreptate și moderație unii față de alții, temându‑se de sabia așezată la vedere în fața ochilor lor” (V, 24, 2‑3). În consecință, oamenii politici, magistrații (magistratus) nu vor avea de ce să se teamă de Judecata de Apoi, câtă vreme vor lua hotărâri drepte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
temă centrală de reflecție în mediile creștine. Această atitudine este derivată - lucru foarte straniu de altfel - din „dualismul” de inspirație ioanică al lui Hipolit, despre care am vorbit deja. Contrar opiniei curente, dualismul, ca atitudine existențială și politică, nutrește respect, moderație și toleranță față de celălalt. Prin însuși faptul că lumea a fost creată în cooperare, prin două principii complementare, orice dualist gândește naturaliter în termeni corelativi, în consonanță cu modelul „includerii” și nu al excluderii celuilalt. Viziunea metafizică proprie lui Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asumat lovinescian (de altfel, criticul va îngriji în 2003 o ediție a „revizuirilor” criticului de la „Sburătorul”.) Fără a produce mari mutații, dar și fără a-și propune cu dinadinsul aceasta („revizuirea nu trebuie să aibă ca efect o modernizare forțată. Moderația și firescul interpretării sunt greu de cucerit”, afirmă criticul în textul depre Ion Creangă), eseurile aduc în scenă perspective incitante și polemice, care redeschid dosarele unor „cazuri” prăfuite de clișee. Sunt prinși în sumar atât scriitori de prim-plan ai
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
primii autori români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale lumii ficționale
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
III, p. 332): „Nu există aliment care să nu poată deveni medicament, sub o formă sau alta. Apa, firimiturile de pâine, ouăle, gelatina și osmazome (supă cafenie) sunt astfel folosite. Și constatăm, de asemenea, că alimentele consumate impropriu sau fără moderație pot deveni otrăvitoare; de exemplu, făina și zahărul, la persoanele afectate de diabet; pâinea și cartofii, pentru scrofuloși; carnea, În cazurile de febră, și atâtea altele. Încă o dată, pe măsură ce civilizația a progresat, mai multe medicamente și otrăvuri s-au descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe parcursul deceniilor, caracteristica poeziei scrise de Ș. e un lirism în care intră intimitate sobră, confidențe cuminți, melancolie discretă și, mai ales, contemplație interiorizantă. O figurație rurală, în covârșitoare proporție, devine suportul unei sensibilități ușor maladive. Factura versurilor, libere cu moderație, când albe, când rimate, fluente în permanență, la modul minor, adesea elegiace, produce o tonalitate vag simbolistă: „Puțin dacă în toamnă ar mai tăcea salcâmii / Și plopii s-ar opri din foșnetul știut / Și păsările albe de-a pururi migratoare
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
Alexandrescu (însemnări despre Constantin Virgil Gheorghiu, Ceasul de rugăciune, Ovidiu Papadima, Creatorii și lumea lor, articolele Schiller și Eminescu, Misiunea istorică a tinerilor scriitori basarabeni), C. Săteanu (și sub pseudonimul Arald), Al. Alexianu, Olga Caba ( Eternul Don Quijotte, Ceva despre moderație), George Oprescu ș.a. Unor evenimente culturale li se acordă o atenție deosebită : Expoziția Cărții, alegerea noului președinte al Societății Scriitorilor Români ș.a. Din 1940 orientarea prolegionară a publicației devine evidentă. Sporadic sunt prezente „Cronica dramatică”, semnată de Al. Raicu, Dan
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
că exagerez, nu oferă o mostră de iconoclastie lingvistică, ci o paletă variată de modalități poetice, un imaginar bogat; tonalitatea, domoală, este egală și se recunoaște în ea o voce postmodernă: detașată față de ea însăși și față de actul poetic, cu moderație ludică și ironică, mai totdeauna ambiguă. Dacă tehnica - recompunerea imaginii realului din fragmente disparate - nu aduce noutăți în planul structurii, poemele se disting prin naturalețe, prin firescul lor. Surprinde trecerea dintr-un registru în altul, de la jocurile de limbaj la
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
partidul conservator, din care am onoare de a face parte și eu” . Dar maniera În care Boerescu definea, În același discurs, conservatorismului, era la fel de ambiguă: „În țara noastră au fost În adevăr trei partide: extrema stângă, dreapta și centru și moderații liberali. Aceste trei partide s-au aflat multă vreme În luptă; de multe ori unite una cu alta contra celeilalte; Însă cu timpul s-a observat că cine câștigă din toate aceste lupte era numai extrema stângă, diviziunea Între dreapta
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
grave (a unui cancer de exemplu). Ambele situații de negare a stării de boală sunt puternic generatoare de stres psihic. În general, negarea bolii denotă o mare fragilitate psihică, motiv pentru care se impune abordarea situației cu mult tact și moderație spre a evita o reacție catastrofică din partea bolnavului (chiar sinucidere) în cazul în care acesta este pus brutal în fața realității și perspectivelor bolii de care suferă (Jeammet Ph. et al., 1993, cit. în I. B. Iamandescu, 1997). Balint (citat de
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]