1,712 matches
-
acest lucru, arătând că doctrinele CIAM-ului creează mase sculpturale separate una de alta prin Întinse suprafețe pustii - o inversare a raporturilor figură-fond existente În orașele mai vechi. Date fiind obiceiurile noastre În materie de percepție, aceste suprafețe din orașul modernist ne apar nu ca spații publice primitoare, ci ca zone goale, nedelimitate, ce trebuie evitate. S-ar putea spune, pe drept cuvânt, că efectul planului a fost eliminarea tuturor locațiilor neautorizate, unde ar putea avea loc Întâlniri neoficiale și unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
un oraș, neplanificat și contrastând cu ordinea austeră din centru. Critica urbanismului extrem-modernist Cartea lui Jane Jacobs, The Death and Life of Great American Cities, a fost scrisă În 1961 și Îndreptată Împotriva unui puternic val de urbanism funcțional și modernist. Nu era prima critică de acest fel, Însă a fost, după părerea mea, cea mai atent construită și mai fundamentată intelectual. Fiind cea mai amplă contestare a doctrinelor urbanistice contemporane, ea a stârnit o dezbatere ale cărei ecouri răsună și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
să devină un colhoz. „Pătratele au fost desenate direct pe hartă, fără a se ține seama de sate, așezări, râuri, dealuri, mlaștini sau alte caracteristici demografice și topografice ale teritoriului”. Din punct de vedere semiotic, nu putem Înțelege această viziune modernistă asupra agriculturii ca pe un fragment ideologic izolat. Ea a fost Întotdeauna percepută ca o negare a lumii rurale existente. Colhozul era menit să Înlocuiască mir-ul sau satul, mașinile - plugurile trase de cai și munca manuală, muncitorii proletari - țăranii
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
arată primitiv (neregulat, dispersat, complicat, nemecanizat). În calitatea lor de elită tehnică și politică deținătoare a monopolului asupra educației moderne, foloseau această estetică vizuală a progresului pentru a-și defini propria misiune istorică și pentru a-și consolida statutul. Credința modernistă Își servea propriile interese și În alte privințe. Însăși ideea unui plan național, care să fie elaborat În capitală și care apoi să reorganizeze periferia, după chipul său, În unități cvasi-militare supuse unui singur comandament, era profund centralizatoare. Fiecare unitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
la rolul de simple cifre. Pe lângă faptul că Îi impresionează pe privitori, asemenea demonstrații pot, cel puțin pe termen scurt, să constituie o auto-hipnoză liniștitoare, ce ajută la Întărirea scopului moral și a Încrederii În sine a elitelor. Estetica vizuală modernistă ce anima proiectul satelor planificate este curios de statică. Ea seamănă cu o pictură terminată, la care nu se mai pot aduce Îmbunătățiri. Construcția sa este rodul unor legi științifice și tehnice, iar premisa implicită susține că, o dată realizată forma
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
la scara mai largă a birocrațiilor. Tot așa cum obiectivele complexe, a căror realizare este greu de evaluat, pot fi Înlocuite de statistici noționale inconsistente - numărul de sate formate sau de acri arați -, lor le pot lua locul micromedii de ordine modernistă. Fiind „inima” statului și sediul conducătorilor acestuia, centrul simbolic al națiunilor (noi) și locul unde vin adesea străini importanți, capitalele au cele mai mari șanse să beneficieze de o mare atenție și să fie tratate ca adevărate parcuri tematice ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
agricolă au moștenit o serie de ipoteze neverificate cu privire la selecționarea culturilor și la pregătirea terenului, ipoteze care au dat rezultate proaste atunci când au fost aplicate În contexte diferite. În al doilea rând, ținând cont de competența Întruchipată de planificarea agricolă modernistă, proiectele concrete au fost Întotdeauna Înclinate să Întărească puterea și statutul funcționarilor oficiali și organelor de stat pe care aceștia le controlau. Cel de-al treilea element acționează, În schimb, la un nivel mai profund: tocmai Îngustimea ciclopică și sistematică
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cazuri În ciuda subvențiilor generoase și a sprijinului administrativ consistent. Deși fiecare eșec a avut propriile specificități, nivelul de abstracțiune al majorității proiectelor a fost fatal. Credința importată și abstracțiunea au prevalat, după cum vom vedea, asupra atenției acordate contextului local. Credința modernistă și practicile locale Putem analiza contrastul dintre credința importată și contextul local juxtapunând câteva principii de bază ale catehismului agriculturii extrem-moderniste cu practicile locale ce păreau să le Încalce. După cum vom vedea, În ciuda așteptărilor contemporanilor, acestea din urmă s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
New York, 1964, pp. 204, 220, 225, 149. Figura 18. Planul elaborat de Lucio Costa, reprodus În Lawrence Vale, Architecture, Power, and National Identity, Yale University Press, New Haven, 1992, p. 118. Figurile 19-26. Fotografii de James Holston. Din Holston, The Modernist City: An Anthropological Critique of Brasilia, University of Chicago Press, Chicago, 1989, pp. 100, 102,132, 313. Figura 23. Fotografie de Abril Imagens/Carlos Fenerich. Îi mulțumesc lui James Holston. Figura 27. Ravi Kalia, Chandigarh: In Search of an Identity
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În special micuța capelă Notre Dame du Haut de la Ronchamp este considerată o realizare strălucită, iar primele case pe care le-a construit la La Chaux-de-Fonds extrem de admirate pentru detaliile decorative la care, mai târziu, a renunțat. James Holston, The Modernist City: An Anthropological Critique of Brasília, Chicago University Press, Chicago, 1989. Brazilia are multiple experiențe În ceea ce privește planurile ambițioase - eșuate lamentabil - de cucerire a interiorului țării. Autostrada transamazoniană a fost deschisă cu mare pompă (și responsabilitate ecologică) În 1972, Însă, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Politică, 1965, pp. 211 și 214). Vezi David Harvey, The Condition of Post-Modernity: An Enquiry into the Origins of Cultural Change, Basil Blackwell, Oxford, 1989, p. 126. Harvey Îi consideră pe Lenin, Ford, Le Corbusier, Ebenenezer Howard și Robert Moses moderniști. Desigur, În realitate nu există nici o soluție eficientă din punct de vedere rațional la nici o problemă de acest gen care nu ține cont de subiectivitatea umană. Viabilitatea unui proiect de producție eficient depinde de reacția pozitivă a forței de muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
the Arts of Resistance: Hidden Transcripts, Yale University Press, New Haven, 1990, pp. 45-69. Zygmunt Bauman, În Modernity and the Holocaust, Oxford University Press, Oxford, 1989, emite aceeași părere cu privire la „metafora grădinii”, pe care o vede ca fiind caracteristică gândirii moderniste În general și politicilor rasiale naziste În particular. Această ideea este explicată excepțional de bine, atât empiric, cât și analitic, În Sally Falk Moore, Social Facts and Fabrications, mai ales În capitolul 6. În legătură cu acest subiect, vezi clasicul articol În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Sitú, Cântarea lui Walmiki ș.a., sunt câteva izbânzi ale acestui prețuitor al formei frumoase și limpezi (Arta versurilor clare). Amețit de miresme, încercat, ca și D. Anghel, de nevroze, tânjind de „dorul vecinic de mister”, el se supune ritualului poemelor moderniste, dar într-un chip exterior, fără să aibă o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
cei vechi, cum ar fi Platon (vezi recitirea Pharmakon-ului de către Derrida și căutarea diferanței pentru justificarea manifestatului haosmic al diferenței) machiindu-și astfel paranoia "nihilismului dus până la capăt, cu eliminarea identicului (Dumnezeu)" (op. cit., p. 62). Declarând un adevărat război avangardei moderniste, fundată pe tradiție și renovatoare a tradiției (vezi, de pildă relația dintre tradiție și modernitate la Picasso, Joyce, Ezra Pound sau Brâncuși), postmodernismul a proclamat ca logică a ființării lepădarea de Dumnezeu și de orice tradiție, adică demitizarea totală, lichidarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cu toate acestea, putem, însă, consemna o tentativă de situare în post-istorism, ceea ce aruncă deja o altfel de lumină asupra câmpului de luptă ideologică. Para-modernismul nu pretinde o depășire a modernismului, ci se ocupă de "efectele" acestuia. Așadar, o perspectivă modernistă pură, rigidă, asupra unui conglomerat dinamic. O traducere în digital a unei structuri analogice complexe, aparținând unei geometrii fractale, în care perspectiva este îngreunată chiar de poziționare. Situarea în modernitate presupune a nu putea percepe modernitatea și a vedea postmodernitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de valori transmoderniste poate fi salutată. Mai tânărul meu coleg Ion Popescu-Brădiceni s-a gândit la sintetizarea unei table de "legi ale transmodernismului", între care el a găsit 25. Și transmoderniștii vestici ne oferă o tablă de distincții între valorile moderniste/ postmoderniste și cele transmoderniste" (p. 184-185). Este, firesc, o capcana de genul celei în care a picat în 1978 Ihab Hassan, trasând cele 11 caracteristici postmoderne și pe care a conștientizat-o abia în 2002, când le-a redus la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția asupra conceperii "in vitro" a unui mutant modernist pur, a optzecismului, similară nașterii copilului cu coadă de porc, în fascinanta alegorie a modernului din satul Macondo: Gabriel García Márquez Un veac de singurătate. Nașterea mutantului postmodernist român, din incestul materialismului marxist-leninist, de factură totalitară, cu stângismul cultural american
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea" în 2005, prin care Theodor Codreanu încearcă să ofere o soluție pentru depășirea impasului ontologic și epistemologic modernist și postmodernist în raport cu transcendența. De fapt, firul ideilor sale urmează aici, ca și în celelalte cărți ale sale, calea unei Tradiții consacrate (majuscula trimite la o arheitate, nu la un calificativ de excepție) în continuarea gândirii "arheului" lui Eminescu, "arhetipului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
firesc, către vârfurile criticii postbelice dintr-o dorință firească de a-și legitima propria interpretare prin negarea analizelor precedente. Defectul major al hermeneuticii lui Mincu, spre exemplu, ar fi acela că "nu-l desprinde decisiv pe Barbu de poezia pură modernistă." (p. 149). Codreanu respinge conceptul de "poezie pură" și pledează pentru o înțelegere integratoare, recte transdisciplinară și transmodernă: "Mărturia aceasta spulberă în cele patru vânturi atribuirea lui Ion Barbu a conceptului modern de poezie pură, pentru care Marin Mincu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scrisoare semnată de Barbu: "Mă face emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e filologic, iar al meu canonic." Prima prejudecată pe care Codreanu trebuie să o demonteze este ceea ce Barbu numea "legenda că am fost ori că sunt modernist". Printr-o argumentație laborioasă, criticul demonstrează caracterul antimodern al gândirii barbiene. Odată scoasă de sub tutela restrictiv-nedreaptă a modernismului, creația sa poetică se deschide către interpretări adecvate. Una dintre acestea este "calea fenomenologică", sintagmă preluată de la Iosif Cheie-Pantea, ale cărui sugestii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de început, pseudonimul Sabin Vasia. Publică peste treizeci de cărți de poezie, proză, critică, teatru și peste cincisprezece volume de traduceri, ediții, antologii etc. Versurile lui P. sunt alcătuite dintr-un amestec, adeseori subtil, de ludic și gravitate, de libertate modernistă și de constrângere la tiparul tradițional, exprimând o concepție panteistă, uneori în tonalitate whitmaniană, totdeauna vitalistă și umanitaristă. Începând cu poeme de avangardă cuminți, ca în Alfabet (1939), sau cu poezii foclorizante, ca în Leroi-ler (1941), va trece după 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
mai explicit) general generic genial haotic ideal informal instinctiv ironic (la modul ironic și parodic) ironic (la modul parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic (la modul parodic, ironic sau metatextual) personal pozitiv (la modul pozitiv și obiectiv) practic prietenesc propriu (la modul cel mai propriu) riguros
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
se retrage, în ultima perioadă fiind cooptat în redacție Vasile Spiridonică. F. este o publicație eclectică; în articolul-program, N. Cantonieru afirmă intenția de a păstra echidistanța atât față de modernism, cât și față de tradiționalism, dar materialele inserate indică mai accentuate tendințe moderniste. În paginile revistei se publică versuri, proză, eseuri, cronici literare, traduceri. Rubricile obișnuite se intitulează „Cronică”, „Revista revistelor”, „Note”. Semnează Geo Bogza, M. Blecher, Al. Călinescu, Traian Chelariu, N. Cantonieru, Mircea Streinul, Vasile Spiridonică, Ion Sofia Manolescu, Ovid Caledoniu, Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287092_a_288421]
-
poezii, semnate Pan, la „Versuri și proză” (Iași, 1915) și în gazetărie, la „Arena” (1918). La sfârșitul primului război se stabilește în București, unde frecventează un an „Universitatea liberă”. Captivat de efervescența artistică a avangardei, B.-F. a semnat texte moderniste în revistele „75 H. P.”, „Punct”, „Puntea de fildeș”, „Integral” (1925-1928) - din a cărei redacție a făcut parte, alături de M. H. Maxy (director), Ion Călugăru, Ilarie Voronca -, „Contimporanul”, „unu”. Influențat de principiile avangardei privind revelația realului și a vieții moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
în fața alesei inimii la debutul turnirului? Apoi, să ne amintim că, pentru Bachelard, aerul are și un caracter purificator, după cum ar fi de relevat că, dorința de perfecționare spirituală, Fred Vasilescu o are cu asupră de măsură: frecventează expozițiile pictorilor moderniști, este avid de lectură și acceptă chiar teribila (pentru statul său) provocare a autorului de a deveni scriitor. Cine ne împiedică să vedem în amorul-pasiune un pandant țesut în inconștient între persona romancierului și Anima lui? Prin d-na T.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]