493 matches
-
tăcere, este un fenomen de latență, iar nu unul pe deplin conștientizat. Dimpotrivă, revenind în viața literară, el a încercat o sincronizare cu postmodernismul din lume și din Țară, temându-se, probabil, să nu pară un tradiționalist desuet sau un modernist pe cale de învechire. Sufletul basarabean, adânc împlântat în tradiție, i-a jucat, însă, festa, căci, fără voia lui, a înfăptuit o profundă sinteză între modernitate și tradiție, ceea ce l-a propulsat în plină postmodernitate. Cu alte cuvinte, el a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și de a o aplică la probleme sau situații contemporane, atât în chestiuni nutriționiste, cât și în cazul unui act de nesupunere civil]. Pentru acest lucru, el își va atrage critici atât din rândul tradiționaliștilor, cât și din cel al moderniștilor. Gandhi a purtat o lupt] naționalist] împotriva suveranit]ții britanice în India, ceea ce a determinat o serie de mișc]ri anticolonialiste în toat] lumea. Atât calea prin care a reușit aceast] fapt] eroic], cât și modul în care este legat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre care cel mai cunoscut a fost Ernest Gellner, susțin că națiunile și sentimentele naționale sunt fenomene recente, apărute și afirmate, În general, În ultimele două sute de ani. Dacă În această privință există un dezacord fundamental, care Îi opune pe moderniști „perenialiștilor” (respectiv cei care consideră că națiunile sunt realități mult mai vechi, datând cel puțin din epoca medievală, dacă nu chiar din Antichitate) În ceea ce privește noțiunea de „ideologie naționalistă”, majoritatea autorilor sunt de acord că avem de-a face cu un
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
higienei. Atât Marcel Janco, cât și G-M. Cantacuzino după el vorbesc în epocă despre necesitatea higienei și a luminii, ambele cu putință de pilotat la scară societală prin intermediul arhitecturii și a urbanismului edilitar - or, nu alta este și credința moderniștilor occidentali. Iată, pe scurt și inevitabil sumar, explicația celor trei fețe diferite, cu zone de contaminare reciprocă în zona de contact, a arhitecturii românești interbelice. Arhitecții români ai vremii, mai cu seamă cei a căror carieră demarase înainte de primul război
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi, bordate de îndelungi block-haus-uri, apar în anii treizeci ca din pământ și dau seama mai degrabă despre un mod de viață al boemei aristocrației tinere decât despre vreun "proiect total, politico-estetic
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Borda (1733-1799) a dezvoltat această regulă de vot plecând de la o situație reală: prezența preferințelor ciclice în cadrul alegerilor din interiorul Academiei Franceze de Științe. Împreună cu marchizul de Condorcet, Borda a inițiat celebra dezbatere din interiorul Academiei Franceze de Științe între moderniști (susținătorii lui Condorcet) și apărătorii puterii absolute (Borda), privind modul în care diferite reguli de vot pot da câștigători diferiți. Răspunsul lui J.C. Borda la problema preferințelor ciclice este formulat în lucrarea sa Mémoire sur les élections au scrutin prezentată
Un experiment privind regulile de vot la alegerile locale din Chişinău – Republica Moldova. In: Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
a obiectului, pentru a fi ferit de privirile profane. Da, corect științific (doar până la un punct), în ce privește "prezervarea" informației care explică acel text. Din nefericire, atât viziunea contextualistă a specialiștilor consacrați (din ce în ce mai puțini, de altfel), cât și cea superficială a "moderniștilor" asupra trecutului culturii scrise, atât dezinteresul teoretic, al unora, cât și "relaxarea" științifică, în perspectiva dialogului, a celorlalți, riscă să piardă din discursul critic chiar obiectul în sine. Canonizarea (pe alocuri, auto-canonizarea) unora dintre vocile majore ale istoriei literaturii române
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
profesorul Mazilu în ultimele sale cărți: istoricul literaturii, pedant, erudit și foarte decis în planurile sale, cel din primele lucrări despre renașterea românească sau barocul local de talie europeană, și-a (auto)dislocat statutul de "instanță auctorială omniscientă" (în limbajul "moderniștilor") și a instituit alte reguli ale jocului. De fapt, abia de aici, de la primele cărți de (falsă) imagologie, publicate la Polirom în jurul anului 2000, a început cu adevărat jocul. Istoria literaturii s-a dovedit a-și fi epuizat resursele. De
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reflectată pe ciobul oglinzii sparte. O nouă istorie literară a textului medieval românesc poate fi scrisă, tocmai prin dublarea acribiei filologilor pe care îi avem cu spiritul ludic și curios al teoreticienilor. Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu l-ar fi amuzat să știe că, în ciuda aparențelor și a disimulărilor din ultimele sale patru cărți, o școală de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
România literară”, „Viața românească”, „Tineretul liber. Supliment literar-artistic”, „Paradigma”, „Poesis”, „Familia”, „Vatra”, „Unu”, „Semne”, „Princeps Edit”, „Tomis”, „Antares”, „Nouvelle Europa” (Luxemburg), „Contrapunct”, „Litere, arte & idei”, „Cronica”, la Radio România ș.a. Poet provenit din întâlnirea mai multor influențe, V. e un modernist întârziat, cu elanuri defensiv-paseiste în zona sentimentului, resimțite ca „lucruri de rușine” și contraatacate prin acidularea tonului. Critica a crezut că vede aici o poezie barocă, tensionată între „existențialism” și „estetism” (Gheorghe Grigurcu), dar se mai poate observa că această
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
la un nivel mediu (tipul R - realistul), alții la un nivel ridicat (tipul M - maximalistul). Fiecare dintre aceste cinci stiluri eficace poate devia în alte cinci stiluri ineficiente: T’ - tehnocratul (autocratul); P’ - paternalistul (demagogul); G’ - birocratul; R’ - oportunistul; M’ - utopistul (modernistul) (vezi figura 20): Fig. 20 Pentru a diagnostica aceste stiluri de conducere, autorul a procedat astfel: cu ajutorul diverselor tehnici (interviuri, anchete, chestionare, analize biografice etc.) au fost culese nenumărate descrieri ale comportamentelor conducătorilor în timpul vieții lor profesionale; aceste comportamente au
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o analiză mai atentă. Cioran, Însă, maestru al paradoxurilor de orice tip, a cucerit probabil mințile franceze nu numai printr-o limbă literară iscusit dezgropată din straturile clasice ale literaturii de pe malurile Senei (Într-un moment când Céline și alți „moderniști” „stricau” - de fapt, Îmbogățeau - limba literară cu cea orală și, mai ales, cu argoul!Ă, dar, cred eu, mai ales, a surprins și apoi a sedus, a uimit dezabuzatul lector francez, față cu textul unui „metec” venit de pe undeva din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a eliberării individului și societății de legile impersonale ale rațiunii (a se vedea prin aceasta și incapacitatea de explicare a unui firesc regim tranzitoriu, la amploarea amintită, prin intermediul raționalului modernist) dă naștere unui hibrid extramodern în aparență, cu raportare la structura deja anchilozată, aproape intrată in rigor mortis, a unui "mecanism" uzat și nefuncțional): postmodernitate, geo-modernitate, hiper-modernitate, para-modernitate etc. N-am întâlnit încă trimiteri la orto-modernitate, meta-modernitate sau cis-modernitate, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind negați de reprezentanții multor curente literare simboliști (Ion Minulescu, Elena Farago, Ștefan Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care, la rândul lor, au fost ironizați de cohorta postmoderniștilor în frunte cu M. Cărtărescu. În mod firesc, și pe aceștia îi așteaptă, inevitabil, aceeași soartă, fiindcă pe moșia literară lucrată de ei, răsar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În fine, dacă o excepție confirmă regula, atunci aceasta se numește Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești... Oricum, cu Arcadie Suceveanu, multe disocieri care ocupă deseori capul de afiș al disputelor literare se dovedesc futile. Șaptezecist? Optzecist? Modernist? Postmodernist? Mărul îndrăgostit de vierme (Augusta, 1999) este dovada sigură a faptului că Arcadie Suceveanu mânuiește cu aceeași siguranță și dezinvoltură metafora cu substrat metafizic și ironia, biografismul de suprafață și scenariul solemn, paradoxul avangardist și scepticismul care ascunde lipsa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Doi ani mai târziu, când s-a întors, a păstrat tăcerea asupra acelorași chestiuni. Lecția învățată între timp este că mulți arabi, când li se dă libertatea să aleagă, nu aleg așa cum am face-o noi. În loc să se pronunțe în favoarea moderniștilor înclinați spre Occident, ei tind să îi prefere pe extremiștii care urăsc Occidentul. Astfel, aceeași administrație care a pretins că era o eroare istorică să îi sprijini, în vederea stabilității, pe liderii arabi nealeși s-a întors acum spre liderii arabi
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
necredincioși. Această tendință este încă neuniformă și rămâne departe de un consens. Unii lideri vorbesc cu fermitate de modernizare; alții merg pe coji de ouă. Diferența dintre acum și, să spunem, 2004 este sentimentul că există o direcție. Reformiștii și moderniștii se uită în jurul lor și încep să vadă cât de mulți sunt din fiecare. Tendința este globală, înglobându-i pe musulmanii de pe fiecare continent, Indonezia, națiunea cu cea mai mare majoritate musulmană din lume, fiind deosebit de vocală. S-a stabilit
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
ritm epuizant, "ca un tractor" (cum afirmă undeva cu autoironică mândrie). Respinge, în bloc, literatura contemporană (modernismul, textualismul etc.), pe motiv că este "ne-suferită": "Noi nu avem o literatură de trecere între marii realiști dintre cele două războaie și moderniștii noștri inhermetizați. Într-o lume hipersătulă de proză, pot apărea și experiențe, dar în lumea noastră (în care umblă pe străzi urlând adevărurile nebăgate în seamă) excesul de stil e sinonim cu excesul de prudență, mitocoseală, ploieștism"17. Consideră apoi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte direcții (anticipând astfel postmodernismul optzecist). Prin urmare, pe următoarea spirală a evoluției poeziei române, așa cum generația albatrosistă (cu destinul ei frânt) se opusese discursului modernist, tot astfel generația '80 se detașează polemic față de neomodernismul anilor '60. Corpusul de texte este bine selectat, amplele resurse teoretice sunt adecvat utilizate, structura cărții probează o gândire critică matură a autoarei. Citind serioasa cercetare a Cristinei Ciobanu, finalizată în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
far as the topics tackled and the 'recommended' sources of inspiration are concerned, this truly is a decade of transition. In this respect one can notice the vacillations, the hesitations of some of the poets who made their debut with modernist poems, some even influenced by the avant-garde, only to be converted to the poetry of social inspiration, praising the class struggle. The poetry of the fifth century which actually left an imprint in the history of Romanian literature mostly pertains
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lăsându-le în urmă, subiectivitatea se poate înstrăina și separa de crimă și de Holocaust. Criticul Edmund Wilson adoptă același punct de vedere în Castelul lui Axel apărut în anul 1931. Acesta l-a pedepsit aspru pe Elliot, pe lângă alți moderniști esteticieni, pentru promovarea "unei păreri despre poezie, conform căreia poezia este văzută ca o esență estetică pură și rară, fără a fi legată de valorile umane concrete de care numai tehnica prozei este apropiată, dintr-un motiv inexplicabil" (119). Pretenția
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atât, este evident că "stilul gazetăresc" era lipsit de "valoare", așa cum arată prefixul latin "de". Această idee despre jurnalismul incapabil să devină o formă de artă transcendentă, ar putea fi o modalitate bună de a descoperi motivul pentru care Hemingway, modernistul estetic, pe de o parte, și pe de altă parte, jurnalistul literar, decide, în spiritul modernistului estetic, să înlocuiască titlul jurnalismului literar narativ realizat pentru The New Republic și inclus în colecția sa de nuvele, din Italia, 1927 în Ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
idee despre jurnalismul incapabil să devină o formă de artă transcendentă, ar putea fi o modalitate bună de a descoperi motivul pentru care Hemingway, modernistul estetic, pe de o parte, și pe de altă parte, jurnalistul literar, decide, în spiritul modernistului estetic, să înlocuiască titlul jurnalismului literar narativ realizat pentru The New Republic și inclus în colecția sa de nuvele, din Italia, 1927 în Ce îți spune țara?. Cu excepția titlului care s-a schimbat, textele sunt identice. Totuși, printr-o îndemânare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a îmbina caracterul subiectiv cu ceea ce în mod obișnuit a fost caracterul obiectiv. Acest lucru nu poate duce decât la o confirmare a subiectivității, a cărei limite trebuie să reflecte incertitudinea - toate acestea fiind exprimate prin incertitudinea limbii. Totuși, încercarea moderniștilor literari de a pune în valoare esența estetică este doar o parte din motivul pentru care jurnalismul literar a fost respins în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Teoreticienii jurnalismului și academiei de comunicare de masă s-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al XX-lea materializării conceptului de obiectivitate pe seama subiectivității, cât și excluderii lumii nedefinite și experimentale. Phyllis Frus a fost foarte atent și la acest aspect și a spus: "Jurnalismul are același scop - obiectivitatea, care corespunde scopurilor estetice promovate de moderniști" (Politică și poetică, 92). Imediat după Primul Război Mondial, acensiunea utilizării termenului de obiectivitate jurnalistică poate fi caracterizată drept o reînviere a cadrului critic privilegiat. Începând cu anii '20 ai secolului al XX-lea, conceptul care stătea la baza subiectelor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]