1,324 matches
-
-și da seama, Gabi le conduse acasă, promițând ca a doua zi să le scoată undeva, bineînțeles secondate de Ionuț. Fusese o vară fierbinte, cu zile frumoase și minunate, iar toamna și-a făcut apariția cu zile scurte și deseori mohorâte. Zilele calde s-au dus, dar soarele încă mai zâmbea printre perdeaua de nori, îmbiindu-te să te bucura de frumusețea și culoarea acestui anotimp plin de mister. Marea de verdeață se îngălbenise, iar vântul tomnatic își făcea treaba cu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
în inima curată a tânărului Hans. Pentru el, începuse o altă perioadă a vieții. De abia își mai amintea de sine de dinainte de a-i cunoaște pe Julia și pe părinții ei. Acum, deși portul Amsterdam era pe mai departe mohorât, cu vreme de ploaie în fiecare zi, în ochii și-n inima lui era o lumină nouă, puternică, zi de zi. Toată munca lui pe cheiuri părea acum o joacă, o binecuvântare. Fredona vesel un cântecel și era cel mai
LUMEA NOUĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379900_a_381229]
-
urcă-ncet spre tâmplă, singurul loc unde mai sălășluiești în mine. Cu răbdarea șarpelui înfometat mă înghite, iar trupul meu nemișcat alunecă în tunelul de smoală. Am obosit să visez într-un cub de gheață. Mâine, îmbrăcată cu pielea șarpelui mohorât, voi ieși la drumul mare în asfințit să-mi culc pe pământ visul orb. (Pictură: Vincent Van Gogh -Starry Night) Referință Bibliografică: Noaptea / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor
NOAPTEA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381971_a_383300]
-
de drept la Yale, unde era și Carol studentă. Prima întâlnire a lui Carol cu Sidney a fost în cafeneaua din fața Universității. Era plină de studenți zgomotoși și veseli, iar lui Carol îi plăcea ambianța de acolo. În acea marți mohorâtă se simțea puțin nervoasă - își dorea ca prietena din copilărie a lui Daniel s-o placă. Deși era o brunetă frumoasă, cu ochi verzi, inteligenți și cu o minte luminată, Carol n-avea întotdeauna încredere în ea. După primele cinci
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
cu petalele cochet ondulate. Lângă ele o altă tufă de crizanteme albe, iar ceva mai încolo delicate cele grena și cele roz au înflorit toate deodată spre desfătarea privirii, pe când cele galben verzui păreau niște pete de lumină în ziua mohorâtă și umedă din mijlocul lunii noiembrie. Oh, mirosul de crizanteme...E ca o promisiune, o asigurare că frumusețea și iubirea nu pot să aibă niciodată sfârșit. Tea s-a grăbit să ajungă la casa părinților deși era duminică, ziua mult
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi sângerează rana Și-n lutul ce mă ține prizonieră arar mai fulgeră câte-o idee ce mai păstrează încă-n ea
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 8-14) În diferite variante Colindul îL prezintă pe Iisus ca pe-L Bătrân sau ca pe un Împărat împodobit cu astre, ca semn al slavei și măreției Sale cosmice: „În veșmânt mohorât,/ Lung mi-i, largul în pământ./ Pe la poale-i polijit,/ Pe la margini mărgărit,/ Jur, prejur de mânecele/ Lucesc stele mărunțele;/ Între doi umeri ai Lui,/ Lucesc doi luceferi,/ Dar în față și din dos,/ Dar din față ce-mi luciară
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese parcă stăpânire pe sufletele tuturor, dar mai ales al copiilor, care își mai doreau să se bucure de soare și vreme bună. Ionuț era cel ... Citește mai mult Săptămâna începu cu ploaie măruntă și rece, și o ținu așa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese parcă stăpânire pe sufletele tuturor, dar mai ales al copiilor, care își mai doreau să se bucure de soare și vreme bună. Ionuț era cel ... VI. D E S T I N E! - EP. 34 -, de Luchy Lucia , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
se-aud sus la " Pădure ", În urma lor răsar mereu poeți, Să poarte mai departe nemurirea Trecutului, spre alte și-alte vieți. Îl văd placid plimbându-se pe stradă, Stând de taifas la un pahar cu vin, Într-o tavernă mică, mohorâtă, Cu cei prea plini de-amaruri, ger și chin. Pașii lui blânzi se-aud mereu în Reghin, Iar cei de-aici îl simt, îl vor iubi, El însuși, Demiurgul poeziei, Se va întoarce sigur într-o zi. Stau singur contemplând
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
florile înghețate ultimul fulg de nea rătăcit prin aripa deschisă peste inima singurătății și eu întins pe pământ cu pieptul săpat adânc în rădăcini primesc binecuvântarea 5 a câta oară natura se primenește de păcate ploaia măruntă o curăță rece mohorât omul se ascunde sub umbrelă sub tălpi pământul umed îi adună păcatele care se scurg de pe trupul greoi primenit continuă mereu previzibil 6 cu capul în nori desenând cu ochii deschiși visele pe cer aruncă la picoare viața- monedă cu
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
avem chiaburi! Să faci bine să te supui, că de nu, meri la pârnaie! Adusărăm cu noi niște hârtii, să le semnezi! spuse Mitică și dădu să pună un dosar pe masă. - Ba n-oi semna nimic! se oțărî Niculaie mohorât. Eu nu-s chiabur, am șepte prunci, pădurea o țân păntru ei! Statu` ce mi-o dat mie? Nimic! I-oi vinde-o, dacă îmi plătește bine, da` pă dejaba nu! - Da` cine te-o pus să-ți faci atâția
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
decât cadavre. Corpul uman este animat doar de sentimentul fericirii necontrolate care îi pătrunde fiecare fibră.... XII. PLOUA BACOVIAN..., de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
posibilitatea de a greși, din anii de început ai „epocii de aur“. Va trebui să treacă mai mult timp până când instituțiile statului se vor reabilită în ochii oamenilor ... Citește mai mult De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor.Intregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei.Dar oricum se vor chema vremurile pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
în dalbă lumină, Dăruiți-le ca brațe de flori, Departe de a vieții vină, Sclipească ca și roua-n zori. S-aducă numai bucurie, Să ne unească om cu om, Privirea curată ne fie, Înfloriți, frumoși ca un pom. Dimineți mohorâte Dimineți mohorâte de toamnă, Frunze veștede și flori, Clipa, vrerea o răstoarnă Și aduce numai nori. Încătușată-n lutul vieții, Cu aripile ne-nălțate-n zbor, Doar gândul sfărâmă pereții, Lumina împrăștie un nor. Mă încălzește în visare, Fug pe-alei și-
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]
-
Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai înalt turn al palatului, cu nespălații tăi, v-ați oploșit prin cotloanele turnului și trageți
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
alături de alți numeroși pictori mai puțin cunoscuți. Deosebite mi s-au părut și operele artiștilor spanioli, El Greco fiind de departe cel mai reprezentativ, Velázquez, Murillio, Ribeira, Goya ( maeștri în abordarea subiectelor religioase ). Sala picturii engleze mi s-a părut cam mohorâtă, asemeni climei din Regat și a temperamentului tipic britanic, scorțos. Exponatele africane, asiatice, sudamericane, realizate din lut, piatră sau lemn și reprezentând zeități specifice ( cel mai adesea curioase și specifice ) contrastează neplăcut cu restul. Arta orientală restabilește echilibrul, piatra aceea
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
stea pisoiul acesta alb, mic și ud până în creier. Nu-l pot ajuta și-l țin în brațe. Miroase a pisică murată în apă urâtă și mocirloasă, dar nu mi-e greu, în jur toate sunt așa. Locul a devenit mohorât, poate și satul și chiar țara. Străbat întinderi oglindă de lac și-mi fac calcule de asanare. Mă înfund în mlaștinile adhoc și înțeleg ce înseamnă să fii prins în nisipurile mișcătoare. În palmă îmi stă o mostră de adunătură
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
și-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul Umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
după famfarele de altădată, mititeii electorali, fasolea cu sau fără ciolan, ori sarmalele autohtone de post sau nu, din anii de glorie ai regimului pesedist... O dată străbătut centrul orașului în pas de defilare cu scop strict patriotic, descurajată de aspectul mohorît și lipsit de orice festivism, m-am gândit să intru într-o biserică să fac o rugăciune, dacă tot am ieșit în târg. Nu am găsit nici una deschisă. Când eram gata, gata să păcătuesc cârcotind, m-am luminat deodată. Păi
CUM MI-AM PETRECUT ZIUA NAȚIONALĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371947_a_373276]
-
fecalei: o umbra fără schelet, o inima ca un cur, fără șira spinării” - pag 63 DESPRE POPULATIA ROMANIEI, CONCETATENII SAI : “ 23 de milioane de omuleți patibulari” - pag 53. “Un popor cu substanță tarata. Oriunde te uiți, vezi fete patibulare, ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare” - pag 34. “Romanii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turma: după grămada, la semnul fierului roșu” - pag. 64 DESPRE LIMBA ROMANA : “Româna este o limba în care trebuie să
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
din 30 decembrie 2014. Ce urât e-n astă dimineață, Totu-i învăluit într-o deasă ceață, Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea într-un val de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
în ... Citește mai mult Ce urât e-n astă dimineață,Totu-i învăluit într-o deasă ceață,Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet,Exprimându-și durerea într-un val de urlet.Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit,Copacii triști și mohorâți de peste dealuriSe lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi.O nouă răsuflare rece iarna-și trimite,Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute,Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți,Implorând milă răsăriturilor calde și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Rodica Elenă Lupu: Bine ați venit, maestre! Dan Iordăchescu: Bine v-am găsit! R.E.L: Deși este o vreme tare mohorâtă, maestrul Dan Iordăchescu a promis și nu a uitat întâlnirea noastră. Ce mai face maestrul Dan Iordăchescu? D.I: Face foarte bine! Mă bucur că ne-am întâlnit două suflete, două minți și amintiri. R.E.L: În primul rând vreau
DE VORBA CU DAN IORDACHESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344949_a_346278]
-
străinătatea cu păcatele ei și să revenim printre oițele noastre abătute de mult de la cărarea normală. Cum să nu te crucești când, în plină vară, după ce luni, marți, miercuri și joi a fost soare dogoritor, iar vineri cerul era întunecat, mohorât, gata să plângă și începuse chiar să lăcrimeze, iar cei de la Administrarea Domeniului Public, descarcă dintr-o mașină mare un furtun lung și-l întind printre trandafiri? Oare ce-o fi făcând cu el? Florile zăceau leșinate de patru zile
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]