996 matches
-
la slujbă. Capul familiei era Costel Ursan. Dar numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea și nu se făcea era coana Zitta. Câmpulungean din moși-strămoși, Costel Ursan era un bărbat înalt, roșcovan, molcom, blând și bun ca pâinea lui Dumnezeu, tăcut și supus, care scotea o vorbă o dată la două ceasuri. Și pe care nu știu să-l fi văzut cineva vreodată mânios sau înjurând. El mai avea un frate în Câmpulung Est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
poftea "domnu inginer șef", ca "lichide", din când în când la masă: o țuică de prună sau o afinată și câteva sticle de vin natural de la depozitul din târg. Văzând că Bițu era, ca și el, un om blând și molcom, care pleca, ca și el, de cele mai multe ori împreună, dimineața și venea abia spre seară, Costel Ursan a început, cu de la sine putere, ca unul care se scula mai de cu noapte, să curețe și să văcsuiască pantofii domnului inginer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să văcsuiască pantofii domnului inginer odată cu propriile-i încălțăminte. Bițu l-a surprins într-o dimineață, când venea din baie și-i aducea și pantofii săi făcuți lună. A încercat să-l mustre și l-a certat cu vorba lui molcomă, din care Costel Ursan a înțeles că poate continua. Ca urmare Bițu a sfârșit prin a-l lăsa în voie și a-l trata, duminica și la sărbători, când luau masa împreună, cu câte-o țuică și, în final și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nivelul metodologic", George Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-i reușește, că de data asta lucrează cu cap, astfel o să se obișnuiască să-și comande armatele și să-și pună dușmanii cu botul pe labe, gîndind înaintea lor, cînd o să fie cazul. Ura sentimentul ăla de bunăstare, de fericire molcomă, pe care i-l inspira familia asta ce-l adoptase atît de repede. Și ordinea, curățenia din casă, amintirile lor vesele, regulile impuse pînă și modului de-a mînca, întrebările lor despre familia lui, despre care trebuia să mintă, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ZIAR UNGURESC La București a început a apărea o dată pe săptămână și un ziar unguresc, "Bukuresti Hirado" (Vestitoriul Bucureștean). Nu știm ce va fi conținând, căci nu ni s-au trimis, presupunem însă că tonul său va fi mult mai molcom decât acela al ziarelor ungurești din Ungaria și Transilvania, cari, dacă ar putea, i-ar soarbe pe români într-o lingură de apă. Cel puțin până acuma nu ne aducem aminte ca ziar unguresc să fi rostit un cuvânt de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în frunte s-au pus în mișcare spre piața Beilicului, trecând în procesie prin stradele de căpetenie ale orașului. Ajunsă în piață, în mijlocul căreia se înălța în cunună de laur bustul de marmură al martirului, clericii începură cu citirea acelor molcome și tânguioase versete bisericești, scrise în dulcea limbă a trecutului, pline de sfințenie și pace sufletească, prin care se cere de la stăpânul lumii repaosul de veci, vecinica amintire și orânduirea sufletului martir în corturile drepților. După săvârșirea serviciului divin, primarul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zări un scafandru . Totul fusese atât de neașteptat, încât Codrin se gândi imediat la Robinson Crusoe . Își aruncă iarăși privirea către desișul copacilor , imaginându-și insule în care iubirea era curată , departe de orașe suprapopulate . Briza mării aducea valuri fine , molcome printre pietrele plajei . Nimic nu se întâmpla , totul părea în așteptare . Avea deja certitudinea că cineva se uita de undeva la el , apoi s-a întors la locul unde-și lăsase hainele, trăgând ușor cu coada ochiului. Se așeză întins
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mută și eforturi imense de a mă face totuși observat. Era singurul mod în care, în dispoziția mea amoroasă înfierbântată și pitorească, eram în stare să mă imaginez. Dar, la fel cum prima adiere de ciumă este pornită de fâlfâiala molcomă a steagurilor și frumusețea unui port - o scenă de pace stabilă și preocupată - aș fi putut totuși, în ciuda aerului cuminte pe care îl aveam în acele circumstanțe normale, să-mi transmit gândurile pe calea aerului - pe plajă, pe peluza încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încontinuu vite în drum; drumul nu avea marcaj de noapte și făcea curbe prostești. Animalele se ridicau imense în fața noastră din spatele acestui adăpost vag, și uneori dădeam nas în nas cu călăreți și lăsam în urma noastră zgomotul potcoavelor și șfichiul molcom al frâielor. Într-un orășel de dincolo de Valles ne-am oprit să ne petrecem ce mai rămăsese din noapte, și asta pentru că am insistat eu. Aerul era tăios, stelele înțepătoare, cocoșii se auzeau în depărtare, iar elementul veșnic neadormit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi zis în sinea mea că dădea dovadă de o durere imensă acceptându-l pe vultur în spinarea sa. Bătrânul Bizcocho, așa se numea calul ăsta; era greu să îl faci să meargă la altceva decât un fel de trap molcom, deși mai avea în el destulă vână cât să tragă un galop-două. L-am dus întâi pe un teren viran, ca să exersăm. Afară din oraș, după cimitir și oasele sale care zăceau accidental pe pământ, cu efluviile grele ale florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
poncho-ul de cauciuc, pentru că tare mai tânjeam după companie. Thea mă rugase să îi cumpăr niște hârtie fotografică, așa că aveam un motiv să ies până în oraș. În timp ce mergeam cu pas rapid pe scenele late, terasate, din piatră, în ploaia molcomă, am văzut un porc cu picioare lungi și păr creț care zăcea întins în noroiul roșiatic al șanțului și o găină care-l ciugulea de păduchi. Iar gramofonul cânta la localul lui Hilario printr-un megafon, Tres cosas haz en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Arthur începea imediat să vorbească despre bani și slujbe. De îndată ce se ivea schimba invariabil subiectul către asta. Era o anume slujbă pe care îl tot îmboldea s-o ia. Dar el spunea: „E o farsă!“ Și apoi începea să râdă molcom, în maniera lui posacă, iar pielea i se încrețea în jurul ochilor: Da, da’ banii nu-s o farsă. Oh, te rog, Mimi. Nu fii absurdă. Nici n-ar trebui să muncești cine știe ce. Cu toate astea, el reușea să facă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spuneam... sau poate așteaptă pe cineva... dar cine putea să vină de dincolo de mare, când ai noștri se întorseseră deja acasă?! Nu vorbea niciodată. Nu povestea pe unde fusese, ce văzuse. Dacă îi adresai cuvânt, răspundea încet, măsurat, cu glas molcom și adânc, ca marea când e liniștită... apoi tăcea iarăși. Nu avea nimic, decât bruma de haine de pe el și barca, veche ca și el, dar care, nu știu cum se făcea, nu lua niciodată apă: noi ziceam c-o fi vrăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ridică privirea din hîrtia ce i-a fost înmînată, privește spre tînărul din fața sa, aruncă apoi ochii spre pavilionul administrativ, după femeia cu care a stat de vorbă, îi urmărește un timp mersul, privește din nou spre tînăr și surîde molcom, cu un aer trist: Tov Vlădeanu, un bătrîn ca mine are și-acasă... Lăsați, Don Șef! Dumneavoastră bătrîn?! rîde tînărul, să împrăștie zîmbetul trist. Oricum, murmură Don Șef nu tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai șăgalnic, încurajat de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în ochii lui Mihai, apoi, după un timp destul de lung, șase-șapte secunde, înfrîntă de privirea calmă a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-a spart un sac... Se retrage doi pași, pînă lîngă o masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot servi? îl întreabă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde femeia oftînd, mușcîndu-și buzele, să-și stăpînească lacrimile. Iulian se face că nu observă, așază mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru piesa mea..." Înainte de-a ajunge la teatru, Mihai intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa încât se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a aerului umed venind dinspre fluviu, pentru că niciodată nu-și dorise mai mult. Și zilele continuau să treacă mai departe, leneșe, nevăzute, și acum după război ca și înainte, fără să-ți dai seama dacă ai fi fost în mijlocul acelor molcome sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
piezișe, spălate în uitări ori din realitățile de acum, cu timpul relevanță, cum ai asculta povești spuse în jurul unui ospăț cu harbuji tăiați pe iarbă în plin soarele verii. Și așa aveau să se succeadă generații, în bătaia fierbinte sau molcomă a soarelui - aici și aiurea - ori în deschiderea iernilor geroase, până aveau să se nască alte generații din sânul cărora unii vor pune la îndoială până și stivele de împușcați ori gazați și gropile comune ale războiului abia terminat, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un podium, la capătul din fața noastră a sălii restaurantului, orchestră cu cântăreți eleganți, în smoking, executa melodii pe care nu le ascultam nici el nici eu; eram adâncit în lumea pe care mi-o readucea vorbirea lui când precipitată, când molcomă, stinghereala îi era evidentă mai ales în reluarea după tăceri scurte a frazelor, o anume ridicare a umerilor înlocuind scuze, justificări inutile ale acțiunilor povestite, stinghereală străină lui, pe care nu i-o cunoscusem în vremea când îi fusesem chiriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]