730 matches
-
timp, avusese surpriza să vadă că fracul nu-l mai încape. Trebuise să împrumute de la unchiul lui, în ultimul moment, unul care-i era cam scurt, iar cămașa de corp a lui Păvălucă, cea de zile mari, era mâncată de molii, noroc că nu se vedea. În ce-l privește pe redactorul-prim nu se simțea la larg în perechea de pantofi păstrată numai pentru ocazii cu totul speciale, de parcă i-ar fi crescut între timp picioarele. Toader, feciorul cel binedispus, sări
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
obișnuiesc să se plângă de viața lor, când privești doar lucrurile negative, știri agresive doar de asta vei avea parte și în continuare. Nu întâmplător tristețea este considerată un păcat de sfinții părinți. Sfântul Ioan Casian folosește următoarea comparație: "ca molia pentru veșminte și cariul pentru lemn, așa este vătămătoare tristețea pentru inima omului". Altfel spus, tristețea mănâncă inima omului. Nu se poate să existe om care să nu fi simțit cum i se topește inima din cauza durerii provocate de tristețe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și Mamonei» (Mt 6, 24). De aceea, Isus mai spune: Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici moliile nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură» (Mt 6,19-20). Încrederea în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
sluji lui Dumnezeu și Mamonei» (Mt 6, 24). De aceea, Isus mai spune: Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici moliile nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură» (Mt 6,19-20). Încrederea în Dumnezeu și ... Se referă la faptul că nu trebuie să fim preocupați fără un motiv adevărat: «Nu vă îngrijorați pentru
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă. În timp ce ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să râd deoarece avea ceva de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. ― Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu aceasta bănuială. Cea mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat de odihna nopții ca un gospodar, așa cum se considera? Fac apel la Biblie, care spune: „Nu adunați comori pe pământ unde moliile le strică și hoții le fură”. A rămas un nume cu pecetea necinstei pe frunte și praf și pulbere s-a ales din escapadele lui nocturne... Și acum, a treia poveste adevărată spusă de tata, poveste ce s-a derulat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
senilă din sala mea de gimnastică. — Dă-i înainte tot așa. Gândește-te numai la tine ca întotdeauna. Dacă tatăl tău ar putea să te vadă acum... Pleoapele acvamarine ale doamnei Levy se ridicară exprimând oroarea. Un filfizon mâncat de molii, în căutare de senzații tari! — Tari? — Ia mai tăceți o dată din gură, îi ocărî domnișoara Trixie. Trebuie să spun că a fost o zi blestemată cea în care m-ați adus aici. Era mult mai bine acolo cu Gomez. Plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fiu liberă, să fiu eu Însămi și tot rahatul ăsta... Dacă aș fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Întâmple și cu el chestia asta. E prea important pentru mine, Întâlnirile și sexul sunt o altă poveste, una atât de Încurcată... — Magie! a exclamat Asya. Cine are nevoie de magie? Poveștile lui Layla și Majnun, Yusuf și Zulaykha, Molia și Lumânarea sau Privighetoarea și Trandafirul... Feluri de a iubi de la distanță, de a face dragoste fără măcar să atingi - Amor platonicus! Scara dragostei pe care fiecare trebuie să urce tot mai sus, Îmbătându-și propriul Eu și pe al Celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
puternic încât crezu pentru o clipă ce i se va face rău. ă Ce-i asta? Ceva în aer? o întrebă el pe Katia. Ea îl privi neutru. ă Afumăm saltelele. Marfa Denisovna s-a plâns că sunt mâncate de molii. ă Le afumați? și ce folosiți? ă Chiar ați venit până aici să vorbim despre metode de fumigației? ă Nu. Am venit să discut cu Anna Alexandrovna. ă Foarte bine. O să o anunț că sunteți aici. § Porfiri Petrovici admira curba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar instalarea primului cuptor trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft sau în cufăr, le putem lăsa pradă prafului și moliilor, abandona în întunericul pivnițelor, putem să nu ne uităm la ele și să nu le atingem de ani de zile, dar lor nu le pasă, așteaptă în tăcere, închise în sine pentru ca nimic dinăuntru să nu se piardă, momentul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă. În timp ce ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să râd deoarece avea ceva de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. — Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu această bănuială. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
După ce simțise că-și dă duhul în fața porții templului Senshō-ji, asasinul a reușit să se întoarcă la hotel, cu ajutorul lui Gaston. Constatând că are temperatură mare, s-a băgat în pat. Căldura, ploaia și drumul lung îl epuizaseră complet. O molie a pătruns în cameră printre jaluzele și a început să se învârtă în jurul lămpii. Gaston s-a ridicat, a prins-o și i-a dat drumul pe fereastră. Atrasă de lumină, molia zbură înapoi, lăsând să-i cadă o pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ploaia și drumul lung îl epuizaseră complet. O molie a pătruns în cameră printre jaluzele și a început să se învârtă în jurul lămpii. Gaston s-a ridicat, a prins-o și i-a dat drumul pe fereastră. Atrasă de lumină, molia zbură înapoi, lăsând să-i cadă o pulbere fină de pe aripi. — Omoar-o! De ce n-o omori? urlă Endō furios. Când l-a văzut pe Gaston luând-o de aripi fără s-o strivească, l-a cuprins o furie fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unde, înainta ca într-un fel de marș, și patru dintre ei duceau un scaun pe care e purtat papa. Ne-am dat într-o parte și, în timp ce treceau pe lângă noi, am observat că era o veche și roasă de molii lectică de stejar, decorată cu dungi de fildeș sculptat. Papa Onoriu ne aștepta înconjurat de cardinali și de episcopi în odăjdii somptuoase. Nu era bătrân, cum mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Americană, lângă Hersfeld, la 12 aprilie 1945. Mă aflam pe o motocicletă, neînarmat. Deși aveam dreptul la uniformă, o uniformă albastră cu auriu, nu o purtam. Eram în haine civile; un costum din serge albastru și o haină mâncată de molii cu guler de blană. S-a întâmplat ca doar cu două zile înainte Armata a Treia să invadeze Ohrdruf-ul, primul lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un bar, cu cortegiul de flamuri și patul auriu și două fantome: un bărbat și o femeie. Ce reprezenta alegoria, nu pot spune. Dar mai pot oferi niște indicii. Bărbatul fantomă arăta îngrozitor de bătrân, lihnit de foame și ros de molii. Femeia fantomă arăta suficient de tânără pentru a-i fi fiică, prosperă, exuberantă și dată dracului. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ClNCI RĂSPUNSUL LA COMUNISM... În drum spre jalnica mea mansardă cu șobolani, Resi și cu mine am pierdut vremea, am căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
În șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se Întâlnea cu mine, pentru că știa cât Îmi place. Puloverul maro era bătrân și Înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era impregnat de mirosul bine-cunoscut de Ureche-În-fum-de- -țigară. Am lungit mânecile Puloverului și le-am cuprins În pumni, apoi am intrat În Urechea Stângă. El m-a strigat o vreme, dar eu am tăcut chitic, de teamă să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În șifonier, dar pe care nu vrei să-l arunci imediat. El În schimb mă apărase la vreme rea, Îmi dăduse speranță și Încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea Într-un colț, mân- cat de molii și abandonat. Cât despre visele mele ipocrite de a-l salva - uitasem de ele, În graba mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc În oglindă. Eram o impostoare. Adina Dabija 168
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se întâlnea cu mine, pentru că știa cât îmi place. Puloverul maro era bătrân și înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era impregnat de mirosul bine-cunoscut de Ureche-în-fum-de-țigară. Am lungit mânecile Puloverului și le-am cuprins în pumni, apoi am intrat în Urechea Stângă. El m-a strigat o vreme, dar eu am tăcut chitic, de teamă să nu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
degeaba în șifonier, dar pe care nu vrei să-l arunci imediat. El în schimb mă apărase la vreme rea, îmi dăduse speranță și încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea într-un colț, mâncat de molii și abandonat. Cât despre visele mele ipocrite de a-l salva - uitasem de ele, în graba mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc în oglindă. Eram o impostoare. În după-masa aceea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]