846 matches
-
acești tătari”. Au trecut apoi și au distrus cetatea Trascău, îndreptându-se prin Cluj și Oradea în Panonia, unde s-au așezat și au stat până în primăvară, provocând daune uriașe. Și probabil că ar fi rămas aici definitiv, dacă o molimă teribilă, iscată între cai și animalele mari de transport, nu i-ar fi determinat să se întoarcă acasă. Retragerea s-a făcut și de această dată tot pe aceleași căi pe care veniseră. La înapoiere însă, ei au avut de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Veneția, cu privire la hotarul pentru corăbii, ce vor pătrunde în port. Rezistența, demnă de admirat, a micului număr de apărători a dus la prelungirea asediului, deși în toamna anului 1346 a izbucnit ciuma în rândurile oastei mongole. Întinderea rapidă a molimei și pierderile în oameni au produs mare supărare lui Gianibek care, pentru a-i constrânge pe îndărătnicii negustori genovezi la o capitulare, a dat ordin ca mașinile de asediu să arunce în interiorul cetății cadavrele ciumaților. Cu toate acestea, cele două
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
istoria țării, în cadrul vieții internaționale, în multe momente ale vieții nu doar ale localnicilor. Capitolul XII, ceea ce nu ne spune titlul său, ne aduce în față pe cei care după anii 1944-45 ne-au adus pentru multă vreme în țară molima comunismului: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Ana Pauker, insistându-se asupra rolului grupului „moscoviților”, sprijinit de Stalin, în ceea ce a fost devierile de la linia partidului, care nu erau primele și nici nu au fost ultimele... Cititorii vor afla la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Viteazul.“ (Gazeta literară, iunie 1958) Tinerețe fără conștiință: Titus Popovici (nota V. I.) „Ca scriitor datorez literaturii sovietice orientarea spre viață, disprețul pentru sterilitatea, singurătatea, necomunicarea pe care cultura în decadență a burgheziei încearcă să le întindă ca pe o molimă de la unii la alții, despărțindu-i pe oameni, creând sentimentul atroce al neputinței, încercând să întindă absurdul unor relații sociale bazate pe exploatare, asupra lumii întregi, voind să creeze impresia că prăbușirea burgheziei ar fi tot una cu prăbușirea în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
teribile tragedii (exceptând probabil rușii). Societatea creștină a veacurilor trecute trăia în cu totul alt sistem de referință decât cel de astăzi. Lumea spirituală avea o existență inconfundabilă iar demonii erau o realitate concretă. Calamitățile naturale, perioadele de foamete și molimele erau private ca încercări îngăduite de Dumnezeu pentru a ne aminti pururea de fragilitatea condiției noastre pe acest pământ. Între timp demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru mine. Dimpotrivă, au un iz neconfortant, fiindcă știu cum se obțin, de regulă, toate acestea. Știu cum sunt selectați membrii juriilor și cum se duc bătălii în numele unor interese personale și de grup. Există, altminteri, în România, o adevărate molimă a premiilor și diplomelor, încât nu cred să se fi emis vreodată în istorie atâtea ca după 1989. De aici s-a născut și obsesia românilor pentru Premiul Nobel, care și acesta se conferă după criterii ideologice, nicicum de valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asemenea penibile confuzii. VITALIE CIOBANU: Plecarea din Minsk, foarte organizată, toată lumea a coborât cu bagajele, am impresia, mult înaintea orei fixate - atât de mare e nerăbdarea de a ne ști evaporați de aici. Un sindrom ce se extinde ca o molimă, după atâtea zile petrecute în spațiul rusesc. Demarăm în trombă cu cele trei autocare... În tren, cineva împarte prin compartimente broșuri cu trei tineri poeți ruși, pe numele lor Anastasia Razgouliayeva (n. 1978), Andrew Koslov (n. 1972) și Vlad Bagrov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar lângă el. O vedea bine, prin ochii indiferenți ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul verii, a izbucnit ciuma și atunci toată suflarea și-a amintit de stafia neagră, pe care au socotit-o un fel de mesager al molimei. În București, oamenii mureau pe capete, iar Curtea Domnească se refugiase la Mănăstirea Cotroceni, în inima pădurii, de unde călugării fuseseră scoși încă de pe vremea lui Caragea-Vodă. Zogru n-avea nici o grijă în privința aceasta, deoarece sângele în care intra el respingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și teribil... - Ca stafia din Balta Icoanei? - A! Stafia! Am să mă duc acolo mâine, iar mâine seară am să-ți spun povestea ei. - Ba, să-ți vezi de treabă! Acela este un lucru necurat de la care a venit și molima asta. Iar dacă ți s-ar întâmpla ceva, eu aș muri de durere. Cuvintele ei îl mișcaseră, deși ea nu i le spusese lui, și-l făcuseră să-și aducă aminte că nu poate abuza de corpul lui Alecu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și-a poruncit să pună caii la trăsurica de oraș, care era mai mult o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de liniștit și, pentru că slugile se uitau alarmate, a aruncat peste umăr un ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
într-un delir colectiv despre Hitler și Ceaușescu. Alianța Anti anunță apocalipsa băsesciană: răscoale, revolte, fraude, sărăcie, chestii grave. Ultimul titlu pe care-l citesc la TV: țara se duce de râpă. Lipsă de imaginație. Puteau băga lejer ceva cu molimă, Băsescu, gripă porcină, nepăsare criminală. Alianța Anti ne vrea cât mai departe de urne. De vot se tem cu adevărat, nu de dictatură. Predicatul lor e simplu: Băsescu e rău, votați Alianța Anti! Mă văd nevoit să repet: a ne
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pămîntului. 9. Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiați din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, și din pricina mărturisirii, pe care o ținuseră. 10. Ei strigau cu glas tare, și ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Însuși era modelată după același tipar. Și ce altceva era Hindenburg decât basul, iar Lundendorff tenorul grăsan al acestei opere wagneriene de mâna a treia?” Exista totuși pericolul ca Germania să devieze spre bolșevism. Cu foametea care o pustia și molimele În creștere, rata mortalității constituia un prejudiciu pentru Aliați, declarase Lloyd George În fața Conferinței. Clemenceau a răspuns: „Ă deci e musai nevoie mare să facem concesii”. „Musai nevoie mare”, o expresie care acum dispăruse din limbaj, i‑am explicat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prea bine. L-am întrebat dacă din cauza mea, și el mi-a explicat că era mâhnit din pricina împăratului. Două fiice ale sale, cele mai mici și îndrăgite, erau bolnave de difterie și în primejdie de moarte. De curând fusese o molimă nu foarte virulentă; când tocmai se credea că a trecut, iat-o revenind în forță și lovind tocmai curtea. M-am gândit imediat la Garibaldo și i-am vorbit de el gazdei mele. A clătinat din cap a descurajare. - Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zile înainte de calendele lui august când am sosit la Brescia; orașul se sufoca de arșiță. Anul 633 este pomenit pentru căldura aceea, dar și pentru lipsa ploilor și pentru faptul că orașul aproape că n-a fost atins de o molimă de dizenterie datorită apeductului curățat și a haznalelor golite la timp. Rotari, Gaila și micuțul Rodoald se aflau la Sirmione, pe acel promontoriu al lacului Garda, vestit prin aerul său sănătos și curat. Locuia în singura aripă funcțională dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tot corpul, dar mai ales pe față, din care ieșea un sânge negru. Așa că armata n-a mai fost convocată, deoarece fiecare longobard avea de îngropat și de bocit cel puțin un mort. Pavia a fost și ea atinsă de molimă. Măsurile sanitare pe care le-am luat au reușit doar să împuțineze numărul victimelor. S-a făcut simțită apoi, chiar dacă pentru scurt timp, lipsa bucatelor, pricinuită de stagnarea comerțului, căci libera circulație era stăvilită de frica molipsirii. Atenția lui Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
observat crucea irlandeză sculptată în piatră. Apoi, fiindcă era ora prânzului, am mers în refectoriul oaspeților. Printr-o norocoasă conjunctură, nu mai era acolo niciun pelerin sau vreun sărac în căutare de hrană sau de adăpost, din pricina unei bănuieli de molimă care se răspândise în jur. Abatele însuși ne-a turnat apă să ne spălăm mâinile și, în cele din urmă, în așteptarea bucatelor, m-a întrebat: - Cine ești, frate? Ce anume te-a adus la noi? După haine, pari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pedeapsa mea ar fi fost doar o amendă de nouă sute de parale, plătibilă fiscului regal. El însă nu s-a mulțumit doar cu atât: m-a învinuit că aș fi acționat în scopuri necurate, pentru a provoca cu ajutorul magiei o molimă înspăimântătoare, în semn de ură față de el. Ariberto era un rege funest: nici măcar nu-și dădea seama că dincolo de mare arabii deveneau tot mai puternici și că în Neustria și în Austrasia papa își pregătea rolul de viitor rege. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Kabul, Bagdad, Bukara... până a ajuns În india. Vorbea șaptesprezece limbi, și pe drum a apucat să-și perfecționeze câteva dintre ele... În special araba și persana. N-a apucat să le studieze pe toate În măsura În care ar fi vrut din cauza molimelor care Îl obligau să facă ocoluri neprevăzute, Îngreu- nându-i călĂtoria... — Dar de ce ? — Cum de ce ? s-a Încruntat bibliotecarul. Era un călĂtor. Ei, avea el un scop, e adevărat... Dar eu cred că Îi ardea jarul În vine, asta e... și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rămâne Încrustat pe veci În memoria unor oameni pentru care mâncarea e atât de greu de procurat. Atâta risipă de hrană nu poate fi uitată cu una, cu două. o altă explicație este că așezarea a fost bântuită de o molimă și toți locuitorii au fost găsiți morți. Probabil era pe vremea când Hudson și gașca lui erau prin zonă, Încercând să facă rost de niscaiva bani și glorie căutând un nou drum al mătĂsii, din Europa spre indii, pe la Polul Nord
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și proști, călugări aristocratici sau de rând. Nu aveți milă de femei și copii. Chiar dacă cineva e Îmbrăcat În mirean, dacă s-a ascuns În munte și fuge din cauza focului, puteți să Îl vedeți ca pe o parte a acestei molime. Masacrați totul și pârjoliți muntele până când nu mai rămâne nici urmă de viață omenească În ruine! Nici chiar Rakasa, demonii canibali Însetați de sânge din infernurile buddhiste, n-ar fi putut face una ca asta. Generalii care-i auziseră ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Teatrul mitic-poetic, Drama intimității mecanismelor psihologice, Teatrul fantast, Teatrul politic -, lucrarea evidențiază un mod personal de tratare a temei. Fără a avea pretenția de exhaustivitate, O. propune o serie de abordări inedite și reevaluări incitante, cum sunt cele ale pieselor Molima de Ion Marin Sadoveanu, Sam de G. M. Zamfirescu, Constantin Brâncoveanu de N. Iorga ș.a. Rigoarea analizelor, sobrietatea stilului și cunoașterea deplină a subiectului fac din acest studiu un instrument de lucru indispensabil. SCRIERI: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
pagină. TESTUL NR. 18 Toate subiectele sunt obligatorii! Se acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „Împăratul era la mare și la greu sfat cu toți cărturarii, că bântuia seceta și molima. Și dacă negustorul îi spuse că are un copil ca o neghiniță, împăratul rămase înmărmurit, învățații împărățiii căscară ochii mari și se traseră de bărbile lungi. - Nu se poate, măria-ta, așa ceva nu scrie la carte. - Ba se poate, zise
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]