425 matches
-
cu atenție și pasiune; mult soare aici, dar și peșteri platoniciene, cucuta lui Socrate și vinul din pivnițele lui Vasile Pogor, liniștea lui Lao Tse și parabola orbilor lui Breughel, poșeta Veronicăi Micle și Cezar, istorii, hîrtii, manuscrise, incunabule, lume, monade." Ioan Holban, Convorbiri literare, martie 2002 ATLAS LIRIC STANLEY H. BARKAN POVESTE DE IARNĂ (2 Februarie, 2011) Zăpada acoperă casele lui Wyeth─ verande, pavajul, acoperișuri, peluze și curțile din spate, tot drumul care duce spre Rail Trail─ doar peria aspră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de definiții: Țară cuprinsă În brațele apelor Țară de vinuri și de grâne „Curcubeu peste veac” cetățile: Soroca, Tighina, Cetatea... Hotin! Eul liric al celui „născut din zbucium și urgie” se autoprezintă semeț. Tumult, temerități, vitalitatea se Înscriu Într-o monadă: „Eu n-am să mor, desigur, niciodată, Căci simt În mine toate câte sunt... Tresar În sânge câte-au fost În lume Și cele câte Înc-ar să mai fie.” Într-o altă plachetă Ereditate găsim Baladă pentru fluiere și buciume
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Stelian Dospinescu la indicibilul poet Ioanid Romanescu, de la boemul Eugen Andone la metafizicul Dan Laurențiu, de la "tutorele" nostru Laurențiu Ulici la Radu G. Țeposu și Iustin Panța... Iar plata și răsplata nu le-am socotit "în aceeași monedă", ci în... monade, așadar în și întru spirit. Oricare scriitor român care ajunge în Iași caută, mai întâi, Casa Pogor, acolo unde este (prezență obligatorie!) Lucian Vasiliu... În timpul vieții mele n-aș putea concepe "geografia Iașului" fără reperul care e Lucian Vasiliu. Dezavuez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri schimonosesc limbajul poeziei, conform unor exigențe care sunt rebusistice, nu literare: „dar montând pe un monticul / monahala monarhie / - monobloc monumental - / ce s-a monolitizat / monocerii lui libèrus/ - monadele monarhiei - / au montat monosilabe / în monturi de monograme / monotip de monoftongi / monolitic - monolingv - / c-un tot monofonematic // și astfel au monetizat / nu montaju-n monorime / ci «monturi» monosilabe-n / monumente monoxile“. (Emil Stănescu) Resuscitarea poeziei propagandistice. Pare de necrezut, dar există
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care rezultă este ininteligibil. Iar comunicarea nu se realizează nici meta-semantic (prin muzica sau grafica versurilor), întrucât atenția cititorului este confiscată de performanța prozaic-rebusistică: „dar montând pe un monticul / monahala monarhie / - monobloc monumental - / ce s-a monolitizat / monocerii lui libèrus / - monadele monarhiei - / au montat monosilabe / în monturi de monograme/ monotip de monoftongi / monolitic - monolingv - / c-un tot monofonematic // și astfel au monetizat / nu montaju-n monorime / ci «monturi» monosilabe-n / monumente monoxile“ etc. Criticului literar nu-i rămâne decât să exclame, contaminat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un moment dat, o abandonează și fuge înspăimîntat de frica să nu putrezească înăuntrul ei. Eu tînăr și Elena am început să ne lovim unul pe altul ca durerea să ne aducă aminte de sfîrșit și să ne reîntoarcă înăuntrul monadei. Consternat, mă întrebam, pe ce știință voisem să întemeiez o școală a fericirii? Am început să discutăm despre eșec și în egală măsură, despre despărțire și moarte. Ca toți cei din acest spital, amintirea celor dragi, purtată de vînturi solare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a marinarilor ce navighează, întotdeauna, sub propriul lor pavilion. Ca și Spade ori Marlowe, Corto Maltese are oroare de cuvintele mari, preferând nuanțele în locul exaltării găunoase. Sedus de întinsul oceanelor, Corto este la mijloc de rău și bun, prins în monada în care îl închide Pratt, din chiar momentul genezei sale. Simbolic, nașterea și moartea lui Corto ne rămân inaccesibile, până la capăt. Corto apare spre a nu muri niciodată. Și poate că războiul din Spania este locul în care Corto va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din cel mai vechi erau băute pe nerăsuflate. Pentru Tournesol, fericirea însemna, în oricare dintre aceste dupăamiezi calme și nesfârșite, bucuria de a întârzia între retortele și firele alchimice care îi împânzeau camerele. Închis în universul său etanș ca o monadă, separat de cei din jurul său prin auzul ce devenea din ce în ce mai șubred cu fiecare an, Tournesol era argonautul pentru care nici o formulă chimică nu este prea îndepărtată sau absconsă, iar viața se măsoară în ceasurile care dau naștere invențiilor trăsnite de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu adevărat. Filtrate de amintirile sale ce se așterneau peste volumul de Nerval ca un praf insesizabil, zgomotele lumii ce îl înconjura trezeau zgomotele anilor care au fost. În Spania fiind, pe linia frontului, Corto se despărțea în zeci de monade plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla acest balet psihedelic al eurilor sale, răspândindu-se pe urmele trecutului ce renăștea, mai puternic și mai colorat ca niciodată. Totul avea aerul unei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ea e - își spuse el mai departe -, ea e, este chiar ea, e cea pe care-o căutam de mulți ani, chiar fără să știu; e cea care mă căuta. Eram sortiți unul altuia într-o armonie prestabilită; suntem două monade reciproc complementare. Familia este adevărata celulă socială. Iar eu nu sunt altceva decât o moleculă. Ce poetică e știința! Maică, maica mea, iată-l pe fiul tău: sfătuiește-mă din ceruri! Eugenia, Eugenia mea...! Privi de jur-împrejur ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Iisus. Așa au fost de asemenea creatorul anonim al Rigvedei sau al Mioriței. Filozofii adoptă un punct de vedere unitar prin care încearcă să rezolve totalitatea problemelor ontologice și axiologice ale existenței ca de pildă, teoria Ideilor la Platon, a monadelor pentru Leibniz, Deus sive Natura pentru Spinoza etc. Uomo universale este o personalitate de întinsă și semnificativă cultură și totodată un creator polivalent, atât în diverse arte, dar și în filozofie și științe, așa cum a fost, de pildă, Leonardo da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne înalță emoțional, spiritual deasupra stihiei negative, Albia modelatoare a liricii lui Rabindranath Tagore a fost diada din viziunea Indiei pe de o parte panteismul, ideea că totul este în Unul, iar pe de altă parte, kama, iubirea care asigură monada universală. Exaltarea bucuriei cuprinde, pe de o parte, privilegiul de a fi fost trimis oaspete ale acestei existențe sub diversele ei aspecte, de la frumusețile naturii la iubire și bucuria de a putea parcurge diversele lumi ale Creatorului: Simt că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a-i afla identitatea și pe poeți pentru a-i afla idealitatea sfântă. Filozofia reușește rareori, poezia întotdeauna. Poezia ne deschide monada singurătății noastre și ne dă aripi pentru a ajunge la noi înșine: un poem ne dă elementele din care să construim propria noastră interioritate ireductibilă la oricare alta: o stare existențială al cărei unic conținut este o veșnicie aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acel farmec sfânt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pământ. Mai înalt are loc îndumnezeirea: Două inimi când se-mbină, Când confund pe tu cu eu, E lumină din lumină Dumnezeu din Dumnezeu. Iar cel mai înalt, diada devenită monadă substituie pe Unul din ajunul creației: " Suntem spiritul divin în mijlocul universului asemenea spiritului divin înainte de creație...Acest spirit divin eram noi". Și pentru Dante, în finalul Paradisului, justiția poetică a iubirii suie la divinitate L'amor che move il sole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
constituie ființa sa, dintre care fiecare trece în cealaltă și se inversează în ea, Suferința în Bucurie și Deznădejdea în Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tăgăduit. Adevărul care își este sieși propriul criteriu are drept singur și unic criteriu Individul, acel ceva care, fiind ceea ce este, în mod ineluctabil, în auto-afectarea sa și prin ea, adică pe fondul din el al ipseității, se esențializează ca Monadă și ca Individ. Deoarece adevărul originar și singurul care contează cel care, fiindu-și sieși propriul criteriu și spunând el însuși ce este, se lipsește de orice "interpretare" și, a fortiori, de orice discuție nu se istorializează decât astfel, într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acestui Sine și ca experiență efectivă a sa. Nu există prin urmare nici Istorie, nici Societate, ci numai "indivizi trăitori" al căror destin este cel al Absolutului, care nu survine niciodată, în calitate de subiectivitate absolută, decât prin intermediul multiplicității indefinite a monadelor, al căror unic fundament îl constituie. În ceea ce privește problema noastră, situația evocată mai sus se exprimă după cum urmează: în activitatea prin care produc bunurile necesare subzistenței lor și care îmbracă în fiecare epocă și pentru fiecare ramură a producției forme tipice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a vorbi acum de "epoci", adică de o istorie a formelor tipice ale acestei activități productive rezultă în final din faptul că în fiecare monadă viața nu este doar conservare, ci si sporire. În acest fel, "plusul" ca "plus de sine" spre care tinde orice activitate, pentru că el se realizează deja pe planul vieții numite materiale, adică producătoare de bunuri materiale, o determină pe aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de intropatie care se află în fondul vieții individuale și sociale se produc toate în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Poate că acel „este bine”, pe care dumneavoastră l-ați interpretat drept verdict de calitate tehnică, are o altă semnificație - morală, de exemplu. Creatorul inventează și zămislește ceva - un lucru, În termeni generici, o realitate fizică, o entitate fenomenologică, o monadă - și constată că acel ceva reprezintă În sine un lucru bun, un lucru temeinic Întocmit și apt să servească unui scop generos... - Greu de admis. În context, „bine” nu poate avea conotația etică pe care vreți să i-o atribuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-mi suport sfârșitul tinereții; nu suportam ideea că fiul meu crește, că avea să fie tânăr În locul meu, că poate avea să reușească În viață, În timp ce eu o ratasem pe-a mea. Aveam poftă să redevin un individ. — O monadă..., spuse Încet Michel. Bruno nu-i răspunse, Își termină paharul. — Sticla e goală..., observă el pe un ton ușor rătăcit. Se ridică, Își puse bluzonul. Michel Îl Însoți până la ușă. — Îmi iubesc fiul, mai spuse Bruno. Dacă ar avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Iași, 1985; ʺFiul Omuluiʺ - poeme, ed. Cartea Românească, București, 1986; ʺVerile după Conachiʺ - poeme, ed. Junimea, Iași, 1990; ʺMierla de la Casa Pogorʺ - poeme, ed. Euchro nia, Iași, 1994; ʺDincolo de disperareʺ - poeme, ed. Heliconʺ, Timișoara, 1995; ʺTanz der Monaden (Dansul monadelor)ʺ - poeme, ediție bilingvă româno germană, ed. Dionysos Verlag, 1996; ʺLucianogrameʺ - poeme, ed. Axa, Botoșani, 1999; ʺPoeme/ Poemesʺ - ediție bilingvă româno-franceză, ed. Cogito, Oradea, 1999; ʺCambei în Chinaʺ - jurnal, ed. Sedcom Libris, Iași, 2000; ʺGrenade și îngeriʺ - proze cezariene, ed.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nici un preț, pe lângă posibilitatea de a viziona Încăperile interzise. Vrei să trăiești În puritatea imaginarului, iar imaginarul transgresează total natura, viața, totul. Oricum, semnele realului, ca forme ale unui proces de integrare fictivă a existenței, nu te interesează; simți atracția monadelor, a miturilor inviolabile. Mitul cavalerismului este o imagine esențială pe care se bazează cultura europeană de la Dante Încoace; când Cervantes efectuează acea incizie lucidă, sângeroasă pentru setea mea de idealitate adolescentă, simt o traumă spirituală și refuz un text desacralizant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu, prin el m-ai ucis și pe mine!“ „Dar nu Înțelegi că noi nu trebuie să avem copii niciodată? Ar fi sfârșitul pentru amândoi! Fără libertate n-am mai fi entitățile care suntem. N-am mai fi aceste superbe monade! Noi nu trebuie să ne dividem!“ „Dar tu de unde ai ieșit? Dacă ar fi gândit astfel și părinții tăi, ai mai fi fost tu o monadă atât de superbă?!..“ „NU, nu te preface că nu Înțelegi. Tu vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
libertate n-am mai fi entitățile care suntem. N-am mai fi aceste superbe monade! Noi nu trebuie să ne dividem!“ „Dar tu de unde ai ieșit? Dacă ar fi gândit astfel și părinții tăi, ai mai fi fost tu o monadă atât de superbă?!..“ „NU, nu te preface că nu Înțelegi. Tu vrei să mă pui la probă. Noi nu putem fi decât singuri, indestructibili, puternici. Asta e doar Învățătura ta. De ce mă privești așa?“ „Te privesc ca pe o proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]