465 matches
-
și o ridicare a nivelului lor de pregătire În urma absolvirii școlilor monahale și chiar a Institutelor Teologice. Părăsind linia tradițională a B.O.R., Patriarhul a permis și Încurajat frecventarea de către călugărițe a Institutelor Teologice. Pentru masele de monahi și monahii s-au Înființat școli elementare de 7 ani. Justinian a impus noi reguli pentru admiterea În mănăstiri; cei ce doreau să fie tunși În monahism trebuiau să aibă certificat de absolvire a șapte clase, certificat de absolvire a seminarului monahal
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Antonella Asandei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93529]
-
scoși din monahism doar cei ce Încălcaseră regulile din mănăstiri. Mănăstirile erau o forță care, În cele mai multa cazuri, nu-și manifestau deschis ostilitatea față de regimul comunist, ci pur și simplu duceau o viață religioasă corectă, iar monahii și monahiile răspândeau credința. Toate referatele și rapoartele prezentate de-a lungul acestei lucrări au dus la adoptarea, În 1959, a Decretului 410. Faptul că puterea a fost nevoită să dea o lege pentru a rezolva chestiunea monahală demonstrează opoziția ierarhiei B.
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Antonella Asandei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93529]
-
popas la Sfântul Munte este dumnezeiesc. Mănăstirile, sihăstriile, grotele pustnicilor, chiliile, bisericile dar și peisajul sălbatic al munților care pătrund adânc În apele mării te aduc Într-o lume nepământeană. Piscuri Înzăpezite, stânci Înnegrite de vreme, locuri sălbatice și primejdioase, monahii săraci și tăcuți te apropie de un alt tărâm pe care nici o Închipuire nu o poate plăsmui. Bisericile, ruga călugărilor și sihaștrilor, credința celor care au trecut pe aici au rezistat vremurilor de barbarie și au Încurajat umanitatea În fața răului
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Voastre. Respectuos vă aduc rugăminte, înalt prea sfințite, să binevoiți a da binecuvântarea prea Sfinției Voastre în acest scop uman. Primar, Ganne”. Rezoluția din 14 septembrie nr. 316 preciza că „Se va telegrafia superioarei Mănăstirii Adam să se trimeată atâtea monahii câte vor fi de trebuință la spitalul Bârlad pentru răniți. Totodată se va face cunoscut și domnului primăriei din Bârlad despre aceasta. Iosif”. Unii profesori de la seminariile teologice au făcut o serie de donații. De pildă, arhimandritul Ghenadie Enăceanu, viitorul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nr. inv. 108, în picior de lemn. 17.Două covoare vechi. 18.Una ladă de Brașov, nr. inv. 320. Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal în triplu exemplar. Delegat al Marelui Cartier, ss. Al Tzigara-Samurcaș Superioara Sf. Mânăstiri Horezu ss. Monahia Epifania Teodorescu ss. Preot M. Aureliu. Unul dintre covoarele orientale de sub nr. 17 a fost lăsat la Mînăstire ss. Al. Tzigara-Samurcaș ss. Epifania Teodorescu Am ridicat 11 (unsprăzece) talere de zinc cu inscripția leatului. PROCES-VERBAL NR. 8 Astăzi, 22 octombrie
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ce este astăzi cu numele "Schitul Agafton". Sfânta masă a acestei biserici este făcută din trunchiul (tulpina) acestui mare stejar, unde stătuse odinioară monahul Agafton 34. Aflăm din aceeași sursă cum a ajuns Agaftonul schit de maici: prin anul 1814 monahiile Pisoschi, venind de la Schitul Orășeni, comuna Cristești, Botoșani, la acest schit au făcut ca monahii (călugării) să părăsească schitul și astfel s-a întemeiat și s-a populat acest schit cu maici, zidindu-se și biserica mare din deal cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a săvârși vreo lucrare sacră, fără pierderea calității de preot, cu putința de a fi întrebuințat în administrația bisericească; D. Caterisirea; E. Destituirea (pentru cântăreți și paracliseri); F. Excluderea din monahism (pentru monahi și monahii).” 16. Vânzarea și cumpărarea bunurilor spirituale numită simonie. Aceasta vizează, în special, tranzacționarea vredniciei de preot. Nu are corespondent penal, însă, potrivit art. 3 lit. r. din Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată al Bisericii Ortodoxe Române
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mănăstirea Sf. Pantelimon, mănăstire rusească, asemănătoare astăzi Vatopedului în clădiri și biserici, dar eu am stat mai mult la Hromița (nu sunt convins că am reținut corect numele acestei așezări invocate de Boris), o așezare mai mică unde erau trimiși monahii să lucreze pământul, am lucrat la vie, la cules de măsline, smochine, vinul de smochine, ai băut vreodată vin de smochine? Nu! Mănăstirea asta e situată cam în NV peninsulei, un pământ bun, deși se lucrează greu, are și acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întâmplări ciudate, știi, destinul meu e să fiu luat drept altcineva, și urmează o scurtă parte intraductibilă în limba rusă, Era toamnă, și aerul devenea mai limpede, vezi până departe peste pomii mărunți, o liniște dumnezeiască acoperea pământul, culegeam struguri, monahii care mai erau cu mine se grăbeau să prindă slujba de vecernie, eu am mai zăbovit în calmul acela al înserării, venisem pe Munte ca să-l întâlnesc pe Dumnezeu și încă nu dădusem ochii cu El, culegeam informații de la călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împărați originari din Armenia și Siria, prin tra‑ diție predispuși spre iconoclasm; în plus creștea și influența militară a islamu‑ lui a cărui religie tindea spre o artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con‑ serve spiritualitatea sa. Pictând pe Cristos spuneau: arătăm doar natura sa umană dat fiind că cea divină nu se poate reprezenta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
sever; ochiul e fixat spre ceea ce privește, iar faptele cotidiene, scenele familiale, viața do‑ mestică, interiorul caselor, orașele, satele, peisajele, florile, copacii și tufișu‑ rile apar rar și cu o funcție simbolistică. Pe marginea icoanelor era permisă schema decorativă a monahiei, care deseori prezenta o viziune ideală a lumii, nu omul real, ci ideal după cum ar‑ tistul și‑l imagina. Mai mult, icoana făcea parte din liturgie și era obiect de cult; primau imaginile înaltelor stări morale nu stările pasionale emotive
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
împărați originari din Armenia și Siria, prin tra‑ diție predispuși spre iconoclasm; în plus creștea și influența militară a islamu‑ lui a cărui religie tindea spre o artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con‑ serve spiritualitatea sa. Pictând pe Cristos spuneau: arătăm doar natura sa umană dat fiind că cea divină nu se poate reprezenta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sever; ochiul e fixat spre ceea ce privește, iar faptele cotidiene, scenele familiale, viața do‑ mestică, interiorul caselor, orașele, satele, peisajele, florile, copacii și tufișu‑ rile apar rar și cu o funcție simbolistică. Pe marginea icoanelor era permisă schema decorativă a monahiei, care deseori prezenta o viziune ideală a lumii, nu omul real, ci ideal după cum ar‑ tistul și‑l imagina. Mai mult, icoana făcea parte din liturgie și era obiect de 98 C. de lotto, o.c., 8. CaP. i. arTa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
farmecul discret al citatului alternează cu speculația dezlănțuită, P. traversează problemele importante ale „angelologiei”: legitimarea temei îngerilor prin depășirea binarismului logic, raportul între om și înger, discutarea argumentului tomist privind existența acestor mediatori, situarea îngerilor în zona ontică a „imaginalului”, monahia ca stare de apropiere maximă în raport cu condiția angelității etc. Se propune la un moment dat chiar un decalog intitulat Teze pentru o fenomenologie a protecției (îngerești). Cu o configurație mai fragmentară, partea a doua (Experiențe, tatonări, lecturi) este simetrică celei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
erau nevoite să-și pună zălog averea pentru a se face rost de banii necesari instituirii unei dote. Văduvia reprezintă o perspectivă încărcată cu dificultăți. Amenințate, persecutate, pedepsite pentru debite contractate de soți, văduvele se mișcau printre pericole. Intrarea între monahii, aleasă de unele dintre ele, constituia de multe ori o soluție. Biserica nu era potrivnică, în principiu, recăsătoririi văduvelor, dar nu-și ascundea intenția de a face din ele niște pilde de renunțare și abstinență (căci Biserica pretindea ca aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obligatoria răzbunare a sângelui vărsat. Ca urmare, Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea (era fiu natural al aceluia; Oltea o chema pe femeia ce i-a fost dragă la un moment dat Voievodului, iar după intrarea între monahii ea se va numi Maria), când îl va învinge, la Orbia, pe Petru Aron (pe care îl mai învinsese o dată, ajutat de Vlad țepeș, în aprilie 1457, când îl și detronase), cel ajutat de o oaste ungurească, va porunci să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui, și a luat numele de Pahomie (nume ilustru în seria întemeietorilor monahismului, Pahomie, părinte al pustiei, reprezentând însăși desăvârșirea călugărească). L-a urmat și soția sa, Neagoslava (Neguța), o sârboaică de stirpe nobilă - după părerea unor cercetători 257 - devenită monahia Salomina (ea a dăruit mănăstirii satul Stroești, pe care-l avea de zestre, cu condiția ca donatoarea să-l stăpânească până ce va muri). Cu numele lor începe pomelnicul mănăstirii - Pahomie, Salomina - și continuă cu cele ale fraților marelui ban (Pârvul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vieți de doamne și domnițe, ed. cit., pp. 308-310. 257. I.C. Filitti o socotește sârboaică, pe când Nicolae Leonăchescu (Două precizări referitoare la familia marelui ban Barbu Craiovescu, București, Editura Academiei R.S. România, [1974] care nu crede în intrarea ei între monahii, o consideră autohtonă. 258. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, fasc. I, p. 202; Radu Flora, Din relațiile sârbo-române, Pancevo, 1964, p. 29; despre acest mare boier, vlastelan al câtorva Voievozi, vezi St. Metzulescu, în jurul unui ctitor bisericesc, în „Glasul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el culorile doliului 143, străveziu. în icoana Sfinților Simion și Sava, văduva lui Neagoe Basarab - împreună cu fiicele ei, Stana și Ruxandra, cu straie domnești poartă din nou haine de doliu, un doliu ce trimite poate și către noua condiție a monahiei Platomida. îngenunchiate la picioarele sfinților, femeile declară curajul de a (fi) prezente într-o imagine din registrul Sacrului. Lacrimile - semn al durerii Lacrimile, emblemă a tristeții omenești, lacrimile din care Părinții Deșertului făcuseră un centru al „vieții spirituale”144 (Sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe pustnicii egipteni 191] tot de tânără - la 22 de ani - a rămas văduvă și cuvioasa Paula [mamă a patru fete și un băiat], ai cărei, pași s-au îndreptat, într-o viață în care și-a mortificat trupul, spre monahii solitari din Siria, Palestina, Cipru, și Egipt 192; în anii persecuțiilor declanșate de împăratul Traian și-a găsit sfârșitul [de martiră] și Simforosa, mamă a șapte copii, care fusese măritată cu Zodic, martirizat și el193; Sabina, o văduvă bogată din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Stana, sora Ruxandrei. Moldoveanul murea câteva luni mai târziu, în ianuarie 1527, iar tânăra văduvă (să fi participat ea la otrăvirea soțului pentru a răzbuna umilința suferită?343) s-a întors lângă maică-sa, în 1527, a intrat între monahii (luând numele de Sofronia) și a murit la 8 februarie 1531. S-a așezat, pentru somnul de veci, lângă părintele său în minunea arhitectonică de la Curtea de Argeș, Un fiu de Domn școlit la Padova Cazul pe care îl prezint la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu argintarul incorect, de măritișul fetelor și de cele două tentative de a se întorce în țară, când pe tron se aflau, în succesiune, ginerii ei, soții Ruxandrei, Radu de la Afumați și Radu Paisie), Despina Milița, văduva lui Neagoe Basarab, monahia Platonida acum (semnificativ, între călugărițele de la Mănăstirea Ostrov din Călimănești este încă vie tradiția, potrivit căreia Platonida ar fi trăit aici treizeci și trei de ani), s-a „întors” în țara Românească în 1556 (rămășițele pământești i-au fost aduse de mitropolitul Anania
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de veci lângă soțul ei (chiar podoabele pietrei sale de mormânt le imită pe cele de pe lespedea lui Neagoe Basarab), în biserica Adormirii Maicii Domnului de la Curtea de Argeș. Cuvintele în slavonă incizate pe piatra de mormânt contau pe faptul că identitatea monahiei Platonida era cunoscută contemporanilor - (trad.): „A răposat roaba lui Dumnezeu, doamna Platonida monahia, și s-a săvârșit în Sibiu în anul 7062 [1554] luna ianuarie 30 zile; și după 2 ani a adus-o preasfințitul mitropolit chir Anania”582 - și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]