387 matches
-
Criza de la 16 mai 1877 a fost o criză politică și instituțională a celei de a Treia Republici Franceze în care s-au confruntat președintele republicii, mareșalul monarhist Patrice de Mac Mahon, pe de o parte, și Camera Deputaților aleasă în 1876, majoritar republicană și condusă de președintele ei, Léon Gambetta, pe de altă parte. Criza s-a declanșat la 16 mai, când președintele a numit un prim
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
o transformare a instituțiilor pentru a face trecerea înapoi spre o monarhie. Ducele de Broglie a obținut la 20 noiembrie votarea legii care a dus mandatul președintelui la șapte ani, în scopul prelungirii președinției lui Mac Mahon. În pofida fărâmițării majorității monarhiste din cauza multiplelor alegeri parțiale câștigate de republicani, Mac Mahon a continuat să acorde încredere unor guverne de dreapta până la alegerile din 1876. Principiul republican de conducere a țării părea definitiv stabilit de drept la 30 ianuarie 1875 prin adoptarea, cu
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
supus controlului președintelui și celor două camere ale parlamentului, un regim parlamentar „dualist”. Astfel, guvernul a ajuns un adevărat teren de luptă între organele constituite (președintele și parlamentul) care au încercat să-i influențeze orientarea. Președintele Patrice de Mac Mahon, monarhist, a fost numit în această funcție în locul lui Adolphe Thiers în mai 1873 și a fost confirmat pentru un mandat de șapte ani prin adoptarea legii din 20 noiembrie 1873. El acționa în scopul restaurației monarhiei. Alegerile legislative din 1876
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
Mac Mahon a demisionat, fiind înlocuit de Jules Grévy. Jules Grévy a renunțat să-și exercite dreptul de dizolvare a parlamentului, explicitat în legile constituționale din 1875, pe motivul legitimității superioare a Adunării Naționale față de președinte, dar și din cauza derivelor monarhiste reprezentate de acesta din urmă. Schimbarea majorității politice din Senat a făcut dizolvarea Camerei Deputaților practic imposibilă, iar practica instituțională a lui Grévy a făcut din președinte o simplă figură influentă, dar fără puteri reale. Jean-Jacques Chevallier a concluzionat astfel
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
șaisprezecelea din cei 17 copii ai unei familii nobiliare franceze — bunicul său Jean-Baptiste de Mac-Mahon fusese numit marchiz de Mac-Mahon și marchiz d'Eguilly (din partea soției sale Charlotte Le Belin d'Eguilly) de către regele , iar familia sa avea orientare politică monarhistă. Strămoșii lui se stabiliseră în Franța din comitatul Limerick din Irlanda în timpul domniei lui , din cauza Legilor Penale impuse în Irlanda, cerând să fie naturalizați în 1749. a fost educat la Colegiul Louis Le Grand și la Academia St-Cyr, absolvind în
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
alianță pe care unii o considerau a fi „contra naturii”. Armata și-a revenit din înfrângere, dar a rămas nereformată, stafful de ofițeri superiori fiind compus în continuare în principal din vechi cadre de origine socială aristocratică, cu opțiuni politice monarhiste. Cultul drapelului și disprețul față de republica parlamentară erau două principii esențiale în cadrul armatei din epocă. Republica își sărbătorea regulat armata, armata ignora Republica. Dar începând cu circa zece ani în urmă, armata a cunoscut și ea o mutație importantă, în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a revitalizat confruntarea între două mari tabere în viața politică franceză. Această opoziție a avut totuși, conform tuturor istoricilor, un efect benefic asupra ordinii republicane. S-a observat, într-adevăr, o întărire a democrației parlamentare și un eșec al forțelor monarhiste și reacționare. Violența excesivă a partidelor naționaliste i-a făcut pe republicani să se ralieze într-un front unit, care a dejucat tentativele de revenire la "vechea ordine". Pe termen scurt, forțele politice "progresiste", apărute la alegerile din 1893 și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
soția sa, Prințesa Irina Alexandrovna, sora lui Nikita. După nașterea fiului său cel mic, Prințul Nikita s-a mutat cu familia în Anglia, unde trăia mama sa, Marea Ducesă Xenia Alexandrovna. În exil, Nikita Alexandrovici a fost activ în mișcarea monarhistă. A fost membru al celei mai vechi organizații monarhiste, Consiliul Suprem Monarhist. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Prințul Nikita s-a mutat din nou la Paris cu familia. Nemaiputând să se întoarcă la Londra, ei s-au
Prințul Nikita Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323084_a_324413]
-
nașterea fiului său cel mic, Prințul Nikita s-a mutat cu familia în Anglia, unde trăia mama sa, Marea Ducesă Xenia Alexandrovna. În exil, Nikita Alexandrovici a fost activ în mișcarea monarhistă. A fost membru al celei mai vechi organizații monarhiste, Consiliul Suprem Monarhist. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Prințul Nikita s-a mutat din nou la Paris cu familia. Nemaiputând să se întoarcă la Londra, ei s-au mutat la Roma și mai târziu în Cehoslovacia. Cum
Prințul Nikita Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323084_a_324413]
-
cel mic, Prințul Nikita s-a mutat cu familia în Anglia, unde trăia mama sa, Marea Ducesă Xenia Alexandrovna. În exil, Nikita Alexandrovici a fost activ în mișcarea monarhistă. A fost membru al celei mai vechi organizații monarhiste, Consiliul Suprem Monarhist. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Prințul Nikita s-a mutat din nou la Paris cu familia. Nemaiputând să se întoarcă la Londra, ei s-au mutat la Roma și mai târziu în Cehoslovacia. Cum Armata Roșie înainta
Prințul Nikita Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323084_a_324413]
-
de primar al Parisului ca urmare a comportamentului său în timpul evenimentelor din 20 iunie, și-a reluat atribuțiile. Grenadierii monarhiști-constituționaliști din batalionul Filles-Saint-Thomas s-au ciocnit cu federații din Marsilia, dar acesta a fost ultimul act de rezistență al facțiunii monarhiste moderate. Clubul Feuillanților, companiile de grenadieri și vânători ai Gărzii Naționale care alcătuiau forța burgheziei au fost dizolvate. Între timp, armatele aliate austro-prusace s-au desfășurat de-a lungul frontierelor. Mare parte din soldații „constituționaliști” (monarhiști), împreună cu o parte din
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Apoi a încercat să creeze un ordin de cavalerism, similar cu Ordinul Lânii de Aur, dar acest plan a fost abandonat repede, după ce nobilii polonezi și magnații vedeau acest lucru ca pe o încercare de a crea o elită regală, monarhistă, care se opunea în mod tradițional la orice ar fi putut duce la reducerea puterii lor externe. Votul popular și opoziția, de asemenea, au dus la eșecul planului său de a colecta taxe de la comercianți. La această problemă, nu a
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
Lamine. Din 1892-1896 a slujit în Indochina Franceză comandă două divizie militară a teritoriului, înainte de a fi expediate către Madagascar, unde a servit că guvernator până în 1905. Acolo el a suprimat din nou o revoltă, de data aceasta de către forțele monarhiste. În Madagascar, Gallieni implementat "ulei de la fața locului", metoda, care continuă să influențeze teoria contrainsurgență la această zi. O alegere preferată pentru comandant suprem al armatei franceze în 1911, a scăzut Gallieni poziție în favoarea lui Joseph Joffre, invocând vârstă avansarea
Joseph Gallieni () [Corola-website/Science/328002_a_329331]
-
Barzani a plecat din Moscova, trecând prin România, Cehoslovacia și Egipt înapoi în Irak. La 6 octombrie 1958 a aterizat la Bagdad. Kassem l-a copleșit cu privilegii, i-a conferit o vilă la Bagdad, ce aparținuse fostului prim-ministru monarhist Nuri Said, și o limuzină. A făcut aceasta pentru a câștiga sprijinul triburilor kurde împotriva șefilor de trib arabi pro-monarhiști și a naționaliștilor arabi , inclusiv a Partidului Baas.În anul 1960 Partidul Democrat Kurd a primit un statut legal. Relațiile
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
a împrumutat inițial. Deși a plătit cea mai mare parte a creditorilor săi după nuntă, i s-a confiscat mobilierului și alte obiecte și le-au dus la o casă de licitație. În 1911-1912 Miguel a luat parte la revoltele monarhiste din Portugalia conduse de Henrique Mitchell de Paiva Couceiro, într-o încercare nereușită de a răsturna Prima Republică Portugheză. El a fost, de asemenea, activ în strângerea de fonduri pentru a finanța revoltele. După război, la 21 iulie 1920 Miguel
Miguel Maria Maximiliano de Bragança () [Corola-website/Science/332757_a_334086]
-
cu cercetarea critică a Bibliei, care a apărut în Germania spre sfârșitul secolului al XVIII-lea prin cercetători cum ar fi J.G. Eichorn din Goettingen. Însă tradiția istoriografiei critice germane în mare nu era liberală, mulți din susținătorii ei fiind monarhiști (cum ar fi Julius Wellhausen și profesorul său Heinrich Ewald, ambii din Goettingen.) Aserțiunea liberală de a urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
republică prezidențială, cu un parlament unicameral și un președinte atât șef al statului cât și al executivului. El putea alege și demite prim-ministrul fără să consulte parlamentul, dar totodată și să dizolve parlamentul și să ceara noi alegeri. Liderul monarhist Niceto Alcalá Zamora a fost ales preșdinte și liderul de centru-stânga, Manuel Azaña, a fost ales prim-ministru. Alegerile generale din 1931 au acordat o majoritate în parlement coaliție dintre partidul lui Azaña și PSOE. Pentru a doua oară în
Parlamentul Spaniei () [Corola-website/Science/332441_a_333770]
-
-i autoritatea. Asta a provocat dizolvarea Generalitat de Catalunya și intrarea lor în închisoare. Minoritatea stângă din parlament l-au presat pe Alcalá Zamora pentru dizolvare, argumentând că acestea erau consecințee respingerii guvernului de extremă dreaptă. Președintele, un fost ministru monarhist autoritar de dreapta, a dizovat parlamentul. Următoarele alegeri au avut loc în 1936. Au fost contestate de toate partidele : Frontul Popular (de stânga), Frontul Național (de extremă dreapta) și Coaliția de Centru. În final, Frontul Popular a câștigat cu un
Parlamentul Spaniei () [Corola-website/Science/332441_a_333770]
-
reprezentativității. Este România mai democratică, mai predictivă, mai liberă și mai reprezentată dacă nu are o casă regală al cărei statut să fie consfințit votat printr-o lege specială? O lege pentru Casa Regală nu împiedică prin absolut nimic aspirațiile monarhiste ale societății românești. Acest proiect de lege va ocroti casa regală de cei care ar încerca uneori să-i știrbească statutul, să-i nege meritele și să îi nege utilitatea sau implicarea în viața statului. Dna. Rotaru nu este probabil
Adevărul despre proiectul de lege privind Casa Regală. 'Atac indecent la adresa familiei regale' by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102956_a_104248]
-
democrație sunt nu numai firești, dar și necesare. Scrisoarea deschisă a doamnei Rotaru este o probă de atac indecent la adresa familiei regale. Nu un atac de tip nou. O cărămidă aruncată spre Palatul Elisabeta din partea acelorași oameni, acelorași „susținători", acelorași „monarhiști", vajnici luptători pentru progresul casei regale și pentru restaurație. Ei au făcut de multe ori la fel de mult rău ca cei care au văzut în casa regală o uzurpare a democrației originale românești din anii 90 și a republicii", a scris
Adevărul despre proiectul de lege privind Casa Regală. 'Atac indecent la adresa familiei regale' by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102956_a_104248]
-
pentru . Iată scrisoarea Marilenei Rotaru pentru Principesa Margareta: Aceasta, Alteța Voastră Regală, nu se poate! Scrisoare deschisă Custodelui Coroanei, Principesei Moștenitoare a României. De aproape 27 de ani încerc, cu propriile mele puteri, și de câțiva ani și cu ale asociațiilor monarhiste din care am făcut și fac parte, să dau viață Cuvântului Majestății Sale Regelui Mihai și să repun adevărul în locul din care a fost smuls de bolșevici și de portavocea lor, Mihail Roller. Adevărul monarhiei constituționale, rolul său decisiv și
Replică după acuzațiile aduse Principesei Margareta. "Herghelii de cai verzi pe pereți" by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102963_a_104255]
-
pentru a dezrobi Transilvania și pentru a începe procesul de unificare a tuturor românilor, sub Coroana de Oțel. În acest context, liderii Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei (A.N.R.M.) au decis să facă un nou apel public la unitatea mișcării monarhiste din România și din Republica Moldova. Toți monarhiștii români și toate organizațiile care împărtășesc idealul restaurării monarhiei vor primi invitația de a participa la Congresul Extraordinar al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, care va fi organizat ca un prolog a Zilei
Mișcare pentru unitatea monarhiștilor: TOATE organizațiile, Congres extraordinar la Sinaia înainte de 10 Mai by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103262_a_104554]
-
și va avea ca motto deviza Seniorului Corneliu Coposu: "Negociem orice, dar nu principii". În mod special, la acest congres vor fi invitate atât personalitățile care au luat decizia de a se retrage momentan din activitățile Alianței, cât și cluburile monarhiste și celelalte organizații care slujesc Coroana. În vederea bunei organizări a Congresului și cu misiunea unor gesturi concrete de apropiere de celelalte organizații monarhiste, membrii Consiliului Director al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, întruniți în ședința condusă de Alexandru Surcel, au
Mișcare pentru unitatea monarhiștilor: TOATE organizațiile, Congres extraordinar la Sinaia înainte de 10 Mai by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103262_a_104554]
-
atât personalitățile care au luat decizia de a se retrage momentan din activitățile Alianței, cât și cluburile monarhiste și celelalte organizații care slujesc Coroana. În vederea bunei organizări a Congresului și cu misiunea unor gesturi concrete de apropiere de celelalte organizații monarhiste, membrii Consiliului Director al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, întruniți în ședința condusă de Alexandru Surcel, au decis numirea unei conduceri interimare, din rândul celor aleși la ultimul Congres în luna octombrie 2015. Ședința Consiliului Director a avut loc în
Mișcare pentru unitatea monarhiștilor: TOATE organizațiile, Congres extraordinar la Sinaia înainte de 10 Mai by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103262_a_104554]
-
de restaurare a monarhiei și de unire cu Republica Moldova.", a declarat Cătălin Șerban. "Am acceptat să girez temporar funcția de copreședinte al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei cu scopul de a relua demersurile care vizează reconcilierea tuturor curentelor din mișcarea monarhistă. Adresez o invitație stăruitoare, în acest sens, Cluburilor Monarhiștilor, celorlalte asociații care vizează restaurarea monarhiei, precum și colegilor noștri din A.N.R.M., care au făcut deocamdată un pas înapoi și cărora le sunt recunoscător pentru munca depusă până acum. Îi așteptăm
Mișcare pentru unitatea monarhiștilor: TOATE organizațiile, Congres extraordinar la Sinaia înainte de 10 Mai by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103262_a_104554]