392 matches
-
Gavrilă Marinescu, apărători principali ai mafiei regale, au devenit conștienți de faptul că Mișcarea legionară a devenit o mișcare de masă și atunci să întocmească un plan pentru uciderea lui Codreanu. Ei credeau, așa cum de altfel au crezut toți politicienii monarhiști, fie că au fost național țărăniști, liberali, socialiști sau comuniști, că eliminarea șefilor Mișcării Legionare va duce la absorbirea legionarilor în cadrul oligarhiei. Ei nu au înțeles că între 1934 și 1938 Mișcarea Legionară a simbolizat fenomenul legionar inițiat încă de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
În octombrie 1930, prin Tratatul de la Ankara, Grecia și Turcia au recunoscut aranjamentul teritorial existent și au acceptat egalitatea navală în estul Mediteranei. Între timp, criticile nu numai la adresa lui Venizelos, ci și a regimului republican, erau tot mai aspre. Forțele monarhiste cîștigau din nou popularitate. În alegerile din septembrie 1932, Partidul Liberal și Partidul Populist au obținut aproximativ același număr de voturi. Deoarece Venizelos pierduse majoritatea, a fost înlocuit pentru scurt timp cu Panagis Tsaldaris, care era monarhist. În ianuarie 1933
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai aspre. Forțele monarhiste cîștigau din nou popularitate. În alegerile din septembrie 1932, Partidul Liberal și Partidul Populist au obținut aproximativ același număr de voturi. Deoarece Venizelos pierduse majoritatea, a fost înlocuit pentru scurt timp cu Panagis Tsaldaris, care era monarhist. În ianuarie 1933, Venizelos a format ultimul său guvern. Situația politică din Grecia era din nou extrem de instabilă. Fuseseră create condițiile pentru o altă lovitură militară și pentru o schimbare radicală în guvern. Albania Deși independența Albaniei fusese recunoscută în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost excluși. În ajunul războiului, Bulgaria avea astfel un guvern foarte asemănător cu cel al țărilor vecine. Grecia După cum am văzut, politica Greciei suferea de pe urma eșecului în găsirea unei combinații stabile de partide și a conflictului înverșunat dintre republicani și monarhiști. Venizelos, cel mai experimentat politician grec, a format ultimul lui guvern în ianuarie 1933. În alegerile organizate în martie noul guvern a suferit o înfrîngere dură. Populiștii, care reprezentau cauza monarhistă, au obținut o majoritate de 135 de locuri, față de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de partide și a conflictului înverșunat dintre republicani și monarhiști. Venizelos, cel mai experimentat politician grec, a format ultimul lui guvern în ianuarie 1933. În alegerile organizate în martie noul guvern a suferit o înfrîngere dură. Populiștii, care reprezentau cauza monarhistă, au obținut o majoritate de 135 de locuri, față de cele 96 ale liberalilor. Tsaldaris a devenit din nou prim-ministru. Aceste rezultate electorale, cu evidentele lor implicații, au constituit un șoc pentru armată și pentru corpul de ofițeri republicani. Trebuie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în închisoare au fost amnistiați, mulți dintre ei recăpătîndu-și posturile pierdute anterior. Au fost făcute apoi pregătiri pentru organizarea unor alegeri cinstite. Rezultatele votului, care a avut loc în ianuarie 1936, reflectau situația existentă în politica Greciei. Cele patru partide monarhiste au obținut 143 de locuri, iar cele cinci republicane 141. Echilibrul era deținut de cei 15 reprezentanți comuniști. Acest partid, care jucase pînă atunci un rol minor pe scena politică grecească, avea deci o poziție decisivă. Cu toate că nici regaliștii, nici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
egida comandamentului armatei britanice. Ca și omologii lor iugoslavi, politicienii greci din exil aveau tendința să continue controversele pe linia celor antebelice. Chestiunea națională predominase în rîndul iugoslavilor. Pentru emigranții greci, principala problemă nerezolvată rămînea obișnuitul conflict dintre republicani și monarhiști. Această dezbinare esențială slăbea și aducea prejudicii unității grecilor aflați în exil. Primul șef al guvernului de la Londra a fost Emmanuel Tsouderos, originar din Creta și adept al convingerilor politice republicane ale lui Venizelos. Ulterior, guvernul lui și-a lărgit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Dimitrios Psaros, a fost organizat abia la începutul anului 1943. Avînd o orientare liberală și republicană, el a jucat un rol mai mic decît celelalte organizații de rezistență. Să remarcăm conducerea republicană și comunistă a rezistenței; nu exista nici un grup monarhist echivalent. Foștii ofițeri superiori ai armatei grecești părăsiseră țara sau se retrăseseră din viața politică. Evenimentele din Grecia aveau să fie profund afectate de deciziile militare și politice ale Marii Britanii. Foarte interesat în menținerea poziției lui imperiale și a controlului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
erau comuniști, partidul a continuat să joace un rol de frunte în mișcarea de partizani. Poziția lui a fost foarte mult afectată de evenimentele care au avut loc în acest moment în Egipt. După cum am văzut, slăbiciunea esențială a guvernului monarhist era faptul că era lipsit de forțe armate în Grecia; avantajul lui cel mai puternic era sprijinul primit din partea guvernului britanic și mai ales din partea lui Winston Churchill personal. Evident, dacă ar fi fost posibilă instituirea unui fel de guvern
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
KKE, deși atît membrii Partidului Comunist cît și cei ai Partidului Republican făceau parte din conducerea lor. Existau de mai multă vreme mari nemulțumiri în rîndul trupelor. Chiar dacă răscoala a fost înăbușită de armata britanică, acest fapt însemna că guvernul monarhist s-a aflat o vreme lipsit total de sprijin militar. Era necesar să se întreprindă o epurare masivă a forțelor militare; aproape zece mii de ofițeri și alți militari au fost trimiși în lagăre de concentrare. Au fost apoi formate unități
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asasinarea lui în 1940, iar bibliografia consacrată acestui personaj și operei sale este foarte bogată. Istoricul a fascinat prin gigantismul său, politicianul a reținut atenția printr-un amestec de naționalism conservator, de grijă democratică pentru cauza populară și de convingeri monarhiste monarhia asigurînd continuitatea. Studiind în Franța istoria medievală, primit la Paris de către Picot, mai apoi frecventînd Universitățile din Berlin și Leipzig, lorga este creatorul unei opere deja importante, în momentul în care se orientează, în 1903, spre revista Sămănătorul pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
politic îl însuflețește pe lorga care lansează în 1906 ziarul Neamul românesc, și creează, în 1908, la Vălenii de Munte o universitate populară frecventată de studenți veniți din toate punctele viitoarei Românii Mari. În 1910, lorga fondează Partidul Național Democratic. Monarhist și țărănist, lorga este un conservator convins de dezvoltarea organicistă a istoriei, dublat de un vizionar. Destabilizarea spațiului ruso-balcanic în anii 1905-1912, crizele Imperiului otoman sînt văzute din perspectiva unei înțelegeri globale a istoriei și a destinului popoarelor din arcul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care introduce reducerea datoriilor mergînd pînă la 40% din sumele datorate. Căderea încasărilor Trezoreriei se accelerează. Cum să-i plătești pe funcționari? Amenințarea grevei generale se profilează, iar Parisul face presiuni asupra regelui pentru ca guvernul lorga-Argetoianu să fie disponibilizat. Istoricul monarhist Nicolae lorga, intelectual prestigios, însă un om de stat de neînțeles, devine insuportabil pentru diplomații francezi. Parisul amenință cu arma financiară. Interlocutorul privilegiat al Franței este acum Titulescu. Acest ministru al Afacerilor Externe, devotat în întregime construirii unui sistem de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se reducea la un raport între negru și alb, între comunism și anticomunism. Căderea regimului comunist în 1989 a permis limpezirea specificității angajamentelor fiecăruia dintre participanți. Există în România anului 1944 o alianță antinazistă între stînga comunistă și social-democrată, dreapta monarhistă, democrații liberali și național-țărăniști. A existat și o încercare eșuată a Germaniei de redresare a României lui Antonescu via legionarii expulzați și refugiați în Germania după 1941. Germanii formează un guvern legionar la Viena, pe 10 decembrie 1944, o armată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Boia (1997, pp. 72-74), regimul comunist intrat în faza de exaltare națională a recurs la înregimentarea post-mortem a intelectualității românești, așezând marile figuri ale culturii române sub egida simbolică a Partidului. Cazul lui Nicolae Iorga este, într-adevăr, elocvent: ca monarhist și gânditor situat la dreapta spectrului politic, "opus prin toate fibrele sale modelului comunist" (Boia, 1997, p. 73), Iorga este înrolat post-mortem în Frontul Popular Antifascist condus de PCR în anii treizeci. Faptul că marele istoric a fost asasinat de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
avut o ultimă întrevedere cu Ludovic al XIV-lea, care a ieșit din apartamentele cardinalului plângând. La miezul nopții a murit. A doua zi dimineața regele a impus doliu național. A fost pentru prima și ultima dată în istoria Franței monarhiste când o persoană care nu aparținuse familiei regale beneficia de astfel de onoruri. Vestea morții cardinalului s-a răspândit ca un fulger în întreaga Europa. Părintele Leon, bun prieten cu Mazarin și șef al ordinului Carmelitelor, în timpul predicii pe care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de Parlament peste trei zile. În 1923 Partidul socialist (SPD) a fost înlăturat de la guvernare. Opoziția față de regim s-a grupat în jurul a două partide de dreapta: "Populiștii", legați de marea finanță și de industria grea, și Partidul Național german (monarhist și pangermanist), sprijinit pe marii proprietari funciari, pe Biserica luterană și armată, cu lideri ca Stresemann (cancelar din 13 august 1923) și Thysen 589. În opoziție extraparlamentară se aflau partide care afișau nostalgia Germaniei imperiale, precum Partidul Național-Socialist al lui
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu care numele său va fi asociat în durata lungă a istoriei. S-ar fi putut însă altfel? - e o întrebare fără răspuns, dar care merită totuși analizată. Născut și educat în timpul național-comunismului lui Ceaușescu nu aveam cum să fiu monarhist și, cu rare și temătoare excepții în sfera privată, nu era nimeni așa în România. Când însă, la începutul anului 1990, familia regală, revenită după patru decenii de exil să se închine la ctitoria regală de la Curtea de Argeș, a fost hăituită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politic francez. În februarie 1848, Thiers se raliază republicii, deși regele Ludovic-Filip de Orléans îi oferise postul de șef al guvernului deținut de impopularul François Guizot, și susține spectrul conservator al republicanilor, reprezentat de Partidul Ordinii, alcătuit din diverse obediențe monarhiste, împotriva democraților-radicali și a socialiștilor, dar și împotriva republicanilor-moderați susțnuți de Lamartine, cu ocazia alegerilor prezidențiale din decembrie 1848, care îi pun față în față pe Ludovic-Napoleon Bonaparte, candidatul celor dintâi, și pe Louis Eugène Covaignac, candidatul celor din urmă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de-a Cincea Republici, devenise tot mai autocratică având în vedere poziția importantă a președintelui în cadrul acestui sistem.10 Mai ales, Valéry Giscard d'Estaing fusese satirizat fără milă de către reviste satirice precum Le Canard Enchainé pentru presupusele lui revendicări monarhiste. Descentralizarea și regionalismul, așadar, au fost două teme destul de potrivite pentru distincția dintre opoziția de stânga și guvernul de dreapta. Un al treilea factor a fost că, spre sfârșitul anilor 1970, a existat o tendință generală în Europa în favoarea descentralizării
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
va mai fi nevoie de el? Lui îi trebuie deci să-și așeze mai bine puterea. Mizînd pe două argumente, teama de reîntoarcerea Bourbonilor, amenințarea unei reluări a războiului, el devine în 1802 consul pe viață ca apărare împotriva puseului monarhist al momentului și, la 2 decembrie 1804, atunci cînd se fragilizează instabila pace de la Amiens, împăratul francezilor. Cu garantarea populară a unor plebiscite, uneori aranjate, cu garanția religioasă a lui Pius al VII-lea, "reprezentantul încoronat al Revoluției" reînnoadă firul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-i incrimineze în mod violent pe oamenii puterii. Căderea regimului. Alegerile din 1869 constituie un succes net pentru opoziție. Guvernul nu mai obține decît 4.438.000 de voturi contra a 3.350.000 ale opoziției, împărțită în republicani și monarhiști. La centru, partidul lui Émile Ollivier, acel Le Tiers Parti, cere un regim parlamentar. De acum încolo "mamelucii" așa sînt numiți bonapartiștii intransigenți sînt minoritari. În septembrie 1869, împăratul acordă Corpului legislativ inițiativa legilor. Evoluția către regimul parlamentar, către responsabilitatea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
5 miliarde de franci-aur și mai ales pierderea Alsaciei și a unei părți a Lorenei, cu Metz. Provinciile pierdute vor bîntui conștiința națională franceză pînă în 1914. Nașterea regimului Comuna. Problema regimului rămîne în suspensie. În fața unei Adunări în majoritate monarhistă, Thiers s-a angajat să nu se pronunțe asupra regimului. Teama de o restaurație, umilința înfrîngerii, mizeriile asediului, efervescența revoluționară a capitalei de după sfîrșitul Imperiului, acestea sînt aspectele stării de neliniște din Paris, ale cărui sentimente republicane fuseseră dovedite de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Franța. Prima consecință a Comunei este că a demonstrat că nici un alt regim în afară de Republică nu este tolerabil pentru capitală și pentru marile orașe din provincie, Lyon, Marsilia, Toulouse, care au cunoscut și ele efemere Comune. Victoria republicanilor. Restaurația monarhistă pare imposibilă după refuzul contelui de Chambord, pretendentul legitimist, de a adopta drapelul tricolor cerut de orleaniști. Divizați, monarhiștii trebuie să continue să se încreadă în Thiers. Legea Rivet din 31 august 1871 organizează puterile acestuia: el este în același
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
motivată de o preocupare de apărare socială: lupta împotriva impozitului pe venit, susținut de radicali, și împotriva socialismului. Valul de atentate anarhiste din 1892-1893 antrenează votarea legilor de represiune, "legile scelerate", care îi vizează de asemenea pe socialiști. În timp ce partidele monarhiste sînt sortite declinului în urma ralierii și a politicii de calmare "spiritul nou" din care se reclamă republicanii de guvernare -, aceștia din urmă glisează puțin cîte puțin către centru dreapta. În zadar l-a susținut dreapta pe Méline în Cameră, fractura
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]