889 matches
-
a început să se practice și forma de dezlegare generală, însă aceasta era admisă doar în trei cazuri: a) în capitolul ce se ținea în mănăstiri, unde dezlegarea venea din partea abatelui, fapt care se referea mai mult la încălcările regulii monastice, care erau iertate tocmai prin această dezlegare generală; b) în cazul participării tuturor credincioșilor unei comunități la penitența publică a păcătoșilor din Joia Sfântă; c) în cazul spovezilor de urgență, în timp de război sau de eventuale pericole. În secolele
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că acest mod executiv a fost introdus în mănăstirile din Siria și Palestina la începutul secolului al IV-lea, după modelul comunităților ebraice din acele țări. Într-o scrisoare adresată clerului său, scrisă în anul 375, Sf. Vasile, fondatorul regulii monastice a creștinismului ortodox, vorbește despre răspândirea rapidă a execuției antifonice a psalmilor, relevând că o asemenea inovație era foarte răspândită în întreg Orientul și în Africa. Forma intercalară se afirmă odată cu dezvoltarea celebrărilor din secolele al IV-lea și al
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
creștini ca și psalmii. În primele trei secole au cunoscut o mare dezvoltare, dar, deoarece erau compoziții libere (texte care nu erau din Biblie) și nu întotdeauna conform adevărurilor de credință, s-a născut împotriva lor o reacție din partea ambientelor monastice rigoriste și, astfel, au fost suprimate. Probabil din acest motiv s-au pierdut aproape toate. Mai târziu, însă, imnografia a reînflorit în mod și mai puternic. În mod progresiv, mai întâi în Orient și apoi în Occident, sub impulsul Sf.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dispărut, existând conștiința implicită că vechea cultură păgână a intrat pe deplin în serviciul planului de mântuire global al Bisericii. Autorii cei mai importanți din această producție enciclopedică, în ceea ce privește muzica, au fost Casiodor și Isidor din Sevilla, unul reprezentând cultura monastică din sudul Italiei, celălalt, episcop al Spaniei vizigotice. 2.6 Casiodor (490 cca.-580 d. Cr.) Una dintre figurile cele mai eminente ale monahismului secolului al VI-lea, Casiodor, a dedicat muzicii o secțiune în Institutiones divinarum et humanarum lectionum
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o frunză cu trei lobi, probabil de la bazilica descrisă mai sus, din a doua jumătate a secolului VI. Cercetările arheologice desfășurate în anul 1987 în teritoriul orașului au scos la lumină, la cca. 3 km vest de cetate, un complex monastic paleocreștin - două bazilici cu câte o singură navă, o capelă cu absidă și diferite anexe înconjurate de o incintă - cu trei faze constructive, fiind datată între a doua jumătate a sec. IV și prima parte a sec. VII p.Chr
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a sec. IV și prima parte a sec. VII p.Chr. Între piesele descoperite la complexul monahal, câteva sunt de valoare excepțională: vasul lustral, agățătoarea pentru candelă sau cădelniță, un tezaur de solidi (monede de aur). Așezământul, un adevărat centru monastic, cenobitic, prezintă mai multe construcții complementare bazilicilor (asemănări în numeroase alte centre din Balcani). Complexul mănăstiresc-călugăresc de la Ibida a cunoscut trei etape, din succesiunea cărora ni se relevă două bazilici, fără cripte, funcționabile între secolele IV și VII. Reluarea cercetărilor
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
o cerere pentru patentarea genei ... Comentariul din New York Times: O „GENĂ A SOCIABILITĂȚII“? CÂND SE VA TERMINA CU PROSTIILE ASTEA? Cercetătorii de la Universitatea Columbia pretind acum că au descoperit o genă a sociabilității. Ce urmează? Gena timidității? Gena izolării? Gena monastică? Ce-ați zice de gena „lasă-mă-n pace“? De fapt, cercetătorii profită de lipsa de cunoștințe a publicului, referitor la modul cum acționează efectiv genele. Nu există nici o genă care să controleze vreo trăsătură de caracter. Din nefericire, publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
piti era o invitație de a te retrage În fața preaumflatei ambiții a expansiunii omenești. Era și un refugiu din fața răutății pe care o simțea pîndindu-i pe toți cei pe care Îi știa. Era un fel de ucenic al unui ordin monastic care Își cheamă acoliții din clipa În care s-au născut. Poate că acest ordin secret pe care și l-a Închipuit dintotdeauna nu era deloc imaginar. El era membru bona fide. Se Întoarce În camera lui proaspăt aranjată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nerostită, încât, în zilele bune, mai că-i venea să-l creadă. Se întrebă ce standarde de eleganță stabilise Henrietta pentru cauza infertilității. Gama vestimentară a Henriettei se întindea de la ținute lucitoare à la Shirley Bassey la un anume minimalism monastic și uneori era greu să știi dincotro bătea vântul. Scurt și negru, hotărî Fran. Formula asta funcționa pentru orice ocazie. Exemplul în cauză mergea cel mai bine cu un sutien Wonderbra, dar Fran decise că un decolteu prea generos ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trezea interesul. Gusturile lor în materie de muzică și film erau atât de asemănătoare, încât știau că orice închiria unul din ei avea să-i placă și celuilalt. Apartamentul lui îi produsese un oarecare șoc la început, prinn ascetismul lui monastic, dar făcea retușuri discrete spre a-i îmblânzi liniile tăioase. După doar câteva săptămâni, Fran avea impresia că îl cunoștea dintotdeauna. Cu o singură excepție. Spre ușoara ei consternare, Laurence nu părea să se grăbească s-o ia pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
panoramice În toate direcțiile. Nici măcar răposata doamnă Glyph, cea care Îl exclusese de la mesele ei pentru că băuse Coca Cola din sticlă În fața lui T.S. Eliot, nu avusese o locuință mai bine plasată. În mod bizar, casa lui avea un aer monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el, așa cum i‑a caracterizat de Gaulle pe evrei. Îl Încânta polemica. Rosamund și cu mine locuiam pe aceeași stradă, mai sus, Într‑o clădire care‑ți amintea de Linia Maginot. Camerele noastre nu erau la fel de frumoase ca luxosul apartament monastic al lui Ravelstein. Păreau niște cutii, dar În momentul când mă mutasem aici, nu căutasem decât un adăpost. Fusesem un sinistrat - evacuat, după doisprezece ani de căsătorie, din ceea ce reprezentase căminul meu din centrul orașului, și m‑am considerat norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Medievală la Institutul de Studii Avansate de la Princeton precum și la Universitatea Harvard. A scris cărți de mare atracție în domeniul medievalisticii și a Renașterii cum ar fi: Scrisorile lui Peter cel Venerabil (2 volume), Oameni și Putere în Bizanț, Impozitele monastice: de la origini până la secolul XII (1964), Renaștere și Reînnoire în secolul XX, Istoria Medievală și Preceptul Augustinian (1999). Până acum profesorul Constable a scris și editat în jur de 20 de cărți și mai mult de 80 de articole științifice
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Medici Magnificul, liderul neoficial al Florenței, Savonarola a fost numit lector în mănăstirea dominicana din Sân Marco, unde, până în 1493, cu ajutorul guvernului controlat de către Medici, a creat o congregație de strictă observanța. Observanța, o mișcare ce era comună majorității ordinelor monastice din secolul al XV-lea, pleda pentru reguli de disciplină mai stricte și întoarcerea la intențiile fondatorului fiecărui ordin. Savonarola susținea că era inspirat de o revelație, în sensul că pedepsirea și reformarea Italiei și a bisericii vor rezulta din
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ținute împreună, magic, de mici altare"149. Alți cercetători au scos în evidență căutarea a ceea ce s-a numit "autentificare spirituală", de către laici și de asemenea de către guvern, patricieni și biserica în Florența, precum și "transferul scenelor ritualului religios din spațiul monastic și bisericesc, rezervat, în spațiul public, civic"150. Asemeni Madonnei de' Ricci, multe dintre imaginile care au dat naștere devoțiunii populare au ajuns în atenția publicului după ce au fost deteriorate sau pângărite într-un alt mod. Atacurile asupra acestor picturi
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
mod prea precis, acceptând o funcție mediatoare într-un du-te-vino continuu care, pentru a fi astfel, trebuie să trăiască în perspectiva provizoriului, așa cum îi plăcea fratelui Roger Schutz să repete. În treacăt fie spus, am putea aminti că unii părinți monastici se referă la acest text din Cartea Numerelor pentru a exalta viața comună și simplă a unui grup de doi-trei frați, trai care are avantajul evitării neajunsurilor unei vieți solitare sau ale unei vieți comunitare prea lărgite, instituționalizată în mod
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
toți ceilalți. Un text al încercatului și profeticului monah Thomas Merton ne-ar putea fi de folos. Este vorba de un text care are în vedere viața monahală, însă poate fi extins la întreaga viață consacrată: În loc de a trăi viața monastică în puritatea și simplitatea ei, tindem mereu să o complicăm și să o nimicim cu perspectivele noastre limitate și cu dorințele noastre prea umane. Atribuim, astfel, o importanță excesivă câtorva aspecte ale vieții monastice, aproape frângându-i echilibrul; ori cădem
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
viață consacrată: În loc de a trăi viața monastică în puritatea și simplitatea ei, tindem mereu să o complicăm și să o nimicim cu perspectivele noastre limitate și cu dorințele noastre prea umane. Atribuim, astfel, o importanță excesivă câtorva aspecte ale vieții monastice, aproape frângându-i echilibrul; ori cădem în acea miopie spirituală care nu are ochi decât pentru detalii, pierzând din vedere marea unitate organică în care suntem datori să trăim. Într-un cuvânt, pentru ca nenumăratele reguli ce trebuie respectate în viața
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
aproape frângându-i echilibrul; ori cădem în acea miopie spirituală care nu are ochi decât pentru detalii, pierzând din vedere marea unitate organică în care suntem datori să trăim. Într-un cuvânt, pentru ca nenumăratele reguli ce trebuie respectate în viața monastică să poată fi în mod convenient înțelese, trebuie să avem în minte mereu adevăratul sens al monahismului». Viața consacrată, pentru a fi cu adevărat creștină, trebuie să fie o prelungire a întrupării Cuvântului, nu o spiritualizare în sensul de des-trupare
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de la care au rămas urme, însă care nu mai sunt actuale în istorie decât ca amintire a unui dar primit, acceptat și din nou oferit. Este îndeajuns să ne gândim la înfloritoarele schituri din deșertul Egiptului ori la o instituție monastică precum Cluny, cu mărețele sale mănăstiri și cu cetele sale de monahi. Decadența, chiar dacă uneori poate avea aceleași simptome pe care le prezintă un normal declin al realităților omenești, este destul de diferită. De fapt, decadența este rezultatul unei trădări radicale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care a zguduit și reînnoit, oarecum în mod magnific, sensibilitatea și traiul consacraților, este ceea ce am putea defini: nevoia de-monahizării vieții religioase. Până la Conciliu, modelul de discernământ și de evaluare al diferitor forme de viață consacrată era reprezentat de viața monastică, a cărei formă «pură» era identificată cu trăirea «clauzurii». Toate celelalte forme de viață consacrată erau evaluate prin prisma apropierii sau a îndepărtării de forma monastică, cu distincția dintre viața activă și viața contemplativă, trecând prin unele categorii care se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
discernământ și de evaluare al diferitor forme de viață consacrată era reprezentat de viața monastică, a cărei formă «pură» era identificată cu trăirea «clauzurii». Toate celelalte forme de viață consacrată erau evaluate prin prisma apropierii sau a îndepărtării de forma monastică, cu distincția dintre viața activă și viața contemplativă, trecând prin unele categorii care se defineau semi-contemplative ori semi-monastice și, în vremea de dinaintea Conciliului, «contemplativi în lume». Cele două principii de evaluare și de cvasi clasificare erau reprezentate de clauzură - care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
conciliul Vatican al II-lea a fost acela de a renunța la clasificarea și auto-clasificarea consacraților în funcție de nivelul de separare de lume și a observanței, cu scopul de a reconsolida propria identitate a «carismei». În acel context, consuetudinile și observanțele monastice încă mai reprezentau metrul de evaluare. Decretul despre reînnoirea vieții religioase, însă, se mișcă într-o direcție destul de diferită în ceea ce privește recunoașterea diversității și a asemănării, impunând atât o supunere substanțială față de tradiție, cât și o întrupare în prezentul istoric: «Reînnoirea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dar mai ales în misiuni». Acest proces de reconsolidare a propriei identități, nemaifiind nevoie să se facă uz de comparații, a eliberat cea mai mare parte a consacraților și a consacratelor de nevoia de a «maimuțări», ca să spunem așa, consuetudinile monastice în ceea ce privește orarul, rugăciunea, asceza, haina, felul de a se relaționa înăuntru și înafara comunității. Această eliberare a permis, pe bună dreptate, debarasarea de tot felul de observanțe și consuetudini considerate până atunci necesare, pentru a salvgarda demnitatea și credibilitatea vieții
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]