524 matches
-
acuzații de abuzuri capitaliste. Capitaliștilor evrei le păsa numai de bani, fără nici un respect față de frumos. Oferea drept exemplu orașul Iași pentru felul în care populația evreiască modificase caracterul acestuia, și nu în bine! "Evreii erau altfel în țara lor. Monoteismul lor sălbatic, dar nobil, i-au înălțat deasupra celorlalți din jurul lor", încheia Iorga, menționînd Cîntarea cîntărilor a Regelui David. Observa cu tristețe că evreii fuseseră izgoniți de soartă din propria lor țară, două treimi din ei în Europa de răsărit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dintr-un anumit punct de vedere, aceste sinteze reprezintă vârful gândirii religioase egiptene: ele constituie un sistem perfect articulat care nu mai încurajează decât inovații stilistice. Pentru a aprecia mai exact importanța acestor sinteze teologice, să revenim o clipă asupra "monoteismului atonian". Trebuie să precizăm de la început că expresia utilizată de Akhenaton în imnul său - "singurul Zeu, în afara căruia nu există altul" - era aplicată, cu o mie de ani înaintea reformei de la Amarna, lui Amon, lui Ra, lui Atum și altor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
plină de consecințe pentru teologiile ebraică și creștină. O viziune asemănătoare a căderii nu putea să se impună decât într-o religie centrată pe atotputerea și gelozia lui Dumnezeu. Așa cum ne-a fost transmisă, legenda biblică arată autoritatea crescândă a monoteismului iahvist 9. După autorii capitolelor 4-7 din Facerea, acest prim păcat nu numai că a dus la pierderea Paradisului și la transformarea condiției umane, dar a devenit, într-un fel, izvorul tuturor nenorocirilor care au copleșit omenirea. Eva a dat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din fiii lui Le vi, Merari, este egipteanul Mrry, "Cel iubit"; Pinhas, nepotul lui Aaron, este P'-nhsy, "Cel negru". Nu e exclus ca tânărul Moise să fi cunoscut "reforma" lui Akhenaton (cea 1375-1350), care înlocuise cultul lui Amon prin "monoteismul" solar al lui Aton. S-a remarcat 25 analogia dintre cele două religii: Aton este, și el, proclamat singurul Dumnezeu"; ca și Iahve, el este zeul care creează tot ceea ce există; în sfârșit, importanța acordată de "reforma" lui Akhenaton "învățăturii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost revalorizat și integrat în "istoria sfântă" a iahvismului. Un ritual aparținând religiozității cosmice (sărbătoarea pastorală a primăverii) a fost interpretat drept comemorare a unui eveniment istoric. Transformarea structurilor religioase de tip cosmic în evenimente ale istoriei sfinte este caracteristică monoteismului iahvist, și va fi reluată și continuată de către creștinism. 59. "Eu sunt cel ce sunt" în timp ce păștea oile lui letro, socrul său, preotul din Madian, Moise a ajuns, traversând pustiul, până la "muntele lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În forma sa actuală, textul nu poate să dateze din epoca Iui Moise, dar cele mai importante porunci reflectă desigur spiritul iahvismului primitiv. Primul articol al Decalogului: "Sa nu ai alți Dumnezei afară de mine!" arată că nu este vorba de monoteism în sensul strict al cuvântului. Existența altor zei nu este negată, în cântecul de victorie înălțat după trecerea marii, Moise exclamă: " Cine este asemenea ție între dumnezei" (Ieșirea, 15: 11). Dar Dumnezeu cere fidelitate absolută, deoarece Iahve este un "Zeu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o altă trăsătură antropomorfă în faptul că el cere credincioșilor săi o supunere absolută, ca un despot oriental? E vorba mai degrabă de o dorință inumană de perfecțiune și puritate absolută. Intoleranța și fanatismul, caracteristice profeților și misionarilor celor trei monoteisme, își au modelul și justificarea în exemplul lui Iahve. Tot astfel, violența lui Iahve sparge cadrele antropomorfice. "Furia" sa se dovedește câteodată atât de irațională încât s-a putut vorbi despre "demonismul" lui Iahve. Desigur, unele din aceste trăsături negative
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
două rădăcini 5 în plus, sacralitatea reprezentată de Soare a permis, în vremea sincretismului greco-oriental, o îndrăzneață reelaborare teologică și filosofică, astfel încât s-ar putea spune că zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai târziu, omul, ca făptură terestră (GHCMON), se opune în Occident ființelor celeste, în vreme ce în Orient găsim o concepție despre om ca făptură rațională, (MCNU), opusă animalelor; cf. Devota, Origini indo-europene, pp. 264 sq. 7 E.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Această concepție pesimistă s-a impus în mod fatal când grecul a luat cunoștință de precaritatea condiției umane. Pe de o parte, omul nu este, stricto sensu, "creatura" unei divinități (idee împărtășită de numeroase religii arhaice, și de către cele trei monoteisme); prin urmare, el nu îndrăznește să spere că rugăciunile sale vor putea stabili o anumită "intimitate" cu zeii. Pe de altă parte, el știe că viața sa este deja hotărâtă de către destin, moira sau aisa, "soarta" sau "partea" care i-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
irevocabil, hotărât și adus la îndeplinire de Ahură Măzdă. Pe scurt, punctul de plecare al învățăturii lui Zarathustra este revelația atotputerniciei, a sfințeniei și bunătății lui Ahură Măzdă. Profetul o primește direct de la Stăpân, dar această revelație nu fondează un monoteism. Ceea ce proclamă Zarathustra, dând-o ca model adepților lui, este alegerea lui Dumnezeu și a altor Entități divine. Optând pentru Ahură Măzdă, mazdeanul alege binele împotriva răului, religia adevărată împotriva celei a daevas-ilor. Prin urmare, orice mazdean trebuie să lupte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Madonna, nu are niciun Dumnezeu. Sau are mai mulți, în funcție de interesul momentului. Trece cu vinovată nonșalanță de la creștinism, prin islam, la iudaism. Sunt absolut convins că Madonna nu a reușit să înțeleagă nimic din substanța religioasă a celor trei mari monoteisme. N-are organ metafizic. Probabil nici nu o interesează. Pentru ea contează banii și succesul. Faptul că și-a botezat fetița cea mare cu numele de Lourdes celebrul loc al apariției mariale este, din puncul meu de vedere, o tristă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cetății feniciene Tyr, apoi prin dominația ptolemeică din insulă. Numele lui Cezar, al Cleopatrei și al lui Marc Antonius sunt legate și de Cipru; fiul Cleopatrei, Alexandru, a fost guvernator al Ciprului și chiar încoronat ca rege al insulei. Apariția monoteismului, a credinței creștine este legată de această insulă. După ce, încă din prima jumătate a secolului I, în anii 45-46 d. H., apostolii Pavel și Barabas răspândeau aici învățăturile lui Isus Hristos O mie de ani mai târziu, în perioada cruciadelor, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
mai puțin siguri precum Sfîntul Denis (Paris), Sfîntul Victor (Marsilia), Sfîntul Saturnin (Toulouse). Evenimentul cel mai important este desigur convertirea lui Constantin în 312. Galia joacă un rol în progresul demersului religios al lui Constantin către ideea unei singure divinități (monoteism). În anul 310, Constantin vizitează templul lui Apollon la Grand (Vosges) și se pare că a avut o viziune care i-a anunțat 30 de ani de domnie. Viziunea creștină din timpul bătăliei de la podul Milvius, în apropiere de Roma
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îi va fi greu să accepte că omul se poate salva și altfel decît prin Isus Christos, cel întrupat în istorie. Teologii musulmani ortodocși văd Unul treimic drept o imagine insuficient monoteistă a lui Dumnezeu, iar tradiția ebraică drept un monoteism depășit. Nu mai vorbim de faptul că teologii dialogului interreligios sînt puțin numeroși, contestați adesea de autoritățile instituționale ale propriilor tradiții și că se recrutează mai ales din creștinism (perceput de celelalte religii ca precursor al modernității laice). în orice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere a transcendenței temporale orizontale, amenințată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acestor forme religioase, pe care etnologia o confirmă, ci concepția ce stă la baza interpretării. Realitatea studiată fără idei apriorice, dar documentar și obiectiv, ne duce la concluzia contrară și anume: nu politeismul polimorfic e forma originară de religie, ci monoteismul, care a fost degradat ulterior în politeism. La acest rezultat contrar duce părăsirea metodei aprioric evoluționiste și înlocuirea ei cu ceea ce Schmidt numește „metoda istoriei culturale”. Din ce constă noua metodă și care sunt concluziile sau rezultatele ei? Odată pusă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
considerație pentru a lămuri originea ideii de Dumnezeu la aceste neamuri primitive. În ce privește originea ideii monoteiste, Schmidt se abține să răspundă, lăsându-ne s-o înțelegem noi. Dar faptul incontestabil demonstrat prin numeroasele studii asupra vieții acestor primitivi este că monoteismul spiritual e forma primordială a religiei pe pământ. Cu acest monoteism spiritual primordial stă în legătură și originea culturii. Contrar părerilor exprimate până acum, Schmidt susține cu amănunte convingătoare existența cultului religios pentru Ființa supremă la aceste popoare rudimentare: rugăciuni
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
primitive. În ce privește originea ideii monoteiste, Schmidt se abține să răspundă, lăsându-ne s-o înțelegem noi. Dar faptul incontestabil demonstrat prin numeroasele studii asupra vieții acestor primitivi este că monoteismul spiritual e forma primordială a religiei pe pământ. Cu acest monoteism spiritual primordial stă în legătură și originea culturii. Contrar părerilor exprimate până acum, Schmidt susține cu amănunte convingătoare existența cultului religios pentru Ființa supremă la aceste popoare rudimentare: rugăciuni, sacrificii, ceremonii sărbătorești. Toate formele lor de cultură și de civilizație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noilor rezultate ale științei etnologice. Pentru noi însă e necesar ca acesta idee s-o verificăm cu piatra de încercare a doctrinei biblice. Se confirmă oare în Biblie ideea că Dumnezeu e colaborator la cultura umană, așa cum am văzut în monoteismul primitiv? întrebarea noastră ar părea de prisos de vreme ce Biblia însăși, cu cărțile istorice, profetice, poetice, înțelepte, cu Evangheliile și Epistolele, fiind inspirată de Dumnezeu și scrisă de mână omenească, e cel mai strălucit testimoniu din lume al acestei colaborări. Chestiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însușirile spiritului omenesc, ce se pot exercita în domeniul filosofic, științific, literar, artistic, meșteșugăresc, adică toate facultățile creatoare de cultură și de civilizație, ne apar inspirate și îndrumate de puterea dumnezeiască. Vechea credință a neamurilor, credință care se afundă până în monoteismul primordial, de unde strălucește atât de limpede și de convingătoare, că nu omul singur, ci omul în colaborare călăuzită de Dumnezeu s-a ridicat mai presus de natură prin plăsmuirile culturale, își găsește confirmarea insistent repetată în Biblie. Tot din Biblie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
slujește cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se mărească prin Iisus Hristos”. SIMBIOZA ISTORICĂ Am constatat în capitolul precedent concordanța dintre felul de a concepe originea culturii în monoteismul celor mai primitive popoare ce trăiesc astăzi pe pământ și dintre felul de a o concepe în mozaismul biblic și în creștinismul evanghelic. Atât în monoteismul primitiv cât și în monoteismul mozaic, activitățile specific omenești, adică activitățile creatoare de cultură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Am constatat în capitolul precedent concordanța dintre felul de a concepe originea culturii în monoteismul celor mai primitive popoare ce trăiesc astăzi pe pământ și dintre felul de a o concepe în mozaismul biblic și în creștinismul evanghelic. Atât în monoteismul primitiv cât și în monoteismul mozaic, activitățile specific omenești, adică activitățile creatoare de cultură și de civilizație, considerate în impulsul lor originar sunt atribuite puterii supranaturale și, considerate în finalitatea sau în funcția lor, sunt destinate să slujească cultului religios
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concordanța dintre felul de a concepe originea culturii în monoteismul celor mai primitive popoare ce trăiesc astăzi pe pământ și dintre felul de a o concepe în mozaismul biblic și în creștinismul evanghelic. Atât în monoteismul primitiv cât și în monoteismul mozaic, activitățile specific omenești, adică activitățile creatoare de cultură și de civilizație, considerate în impulsul lor originar sunt atribuite puterii supranaturale și, considerate în finalitatea sau în funcția lor, sunt destinate să slujească cultului religios. Cultura ne apare astfel ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culturii s-ar putea lămuri ipotetic prin unitatea nediferențiată, primordială, a neamului omenesc, iar în mod teologic prin acel fond comun al revelației divine dăruit primilor oameni și păstrat din ce în ce mai obscur în spiritul urmașilor lor. Chiar atunci când, după doctrina teologică, monoteismul primar evoluează degenerescent în politeism, chiar atunci când omul, pierzând legătura cu adevăratul Dumnezeu, îi caută urmele în creație și-l confundă cu făpturile, religia și cultura continuă să trăiască în aceeași simbioză, unite în același caracter sacral. Am putea spune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adevăratul Dumnezeu, îi caută urmele în creație și-l confundă cu făpturile, religia și cultura continuă să trăiască în aceeași simbioză, unite în același caracter sacral. Am putea spune că nu există decât o singură formă de religie degenerată de monoteismul primar și anume: panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale, divinizarea mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]