537 matches
-
existat Revelația, răspunde credinciosul, și cu asta basta. Asta se numește o petiție de principiu; ea este demnă de tot respectul, dar nu-i convinge decît pe cei deja convinși. Istoricul rezonabil, în afara oricărei credințe preconcepute, răspunde prin factorul timp. Monoteismul, este adevărat, nu se află la începutul istoriei religiilor, ci mai degrabă către sfîrșit. Dar dacă trebuie să îl analizăm în termenii evoluției, babilonienii, care au inventat astronomia, și grecii, care au inventat matematica și filosofia, 1-ar fi inventat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și cele nomade care rătăcesc de ici-colo, fără adăpost, fără hrană, ca "briganzi-vagabonzi", predicatori sau luptători ai deșertului. Toți oamenii au experiența sacrului, dar aceste via sacra care viabilizează inefabilul depind foarte mult de mediul de viață. Formulez ipoteza că monoteismul e o cultură a sărăciei legată de itineranța într-un mediu deșertic. Mobilitatea e creatoare de noblețe, nu invers. Nu spun deloc că deșertul a favorizat halucinația și că Revelația mozaică n-ar fi decît un miraj elaborat și tradus
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Absolutul fără de chip, vei călători lejer și vei ajunge departe. Îți poți strînge bagajul la orice semn de pericol. Presupun că diferența pertinentă Israel/Babilon nu e cea dintre agil/greoi, dintre genial și comun, ci dintre mișcare și nemișcare. Monoteismul este nomad, dar nu toți nomazii, îmi veți spune, sînt monoteiști. Eu nu vorbesc despre delapidatorii de sezon ca eschimoșii, pigmeii sau indienii vînători. Nu vorbesc nici despre nomadismul pastoral al prebedunilor (mînîndu-și turmele de măgari, boi sau capre într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1-ar împiedica să-și strîngă bruma de lucruri și să purceadă la drum ca să scape de urmăritori. Iconoclastul aleargă mai repede decît idolatrul: el nu are nimic de cărat. Un fetiș creează o dependență, un instrumentar; e un risc. Monoteismul, în aceste condiții, este stinghereală teologică minimală pentru un maximum de velocitate. Maximum de sens în minimum de loc, oferit de un Dumnezeu a cărui imensitate permite în mod precis miniaturizarea textuală, oferă șanse de supraviețuire pe care greoaiele panoplii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
banalizăm, să precizăm încă o dată că noțiunea de mediu determină perimarea cauzalităților mecanice, liniare. O specie nu se deduce dintr-un mediu, e de la sine înțeles că nu toți marii nomazi vor deveni monoteiști. Deșertul nu determină în mod automat monoteismul, el este cel mai favorabil pentru ecloziune. Condiția care îl face posibil, nu necesar. În virtutea acestui fapt, aceste considerații mediologice n-ar ști să micșoreze meritele fabuloasei invenții: zeul la purtător. De asemenea, principiul "o specie, un compartiment" nu înseamnă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tocmai omul. Ce încredere ne dă ființa omenească? Gândirea omului este un scandal. Răsfoiți un text din Istoria filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
-o, o face și va continua să o facă? Oare nu este o dezonoare pentru știință să confunde istoria cu mitul, un fapt cosmopolit care se perpetuează de-a lungul veacurilor cu creațiile imaginare ale vremurilor apuse, de a confunda monoteismul creștin cu aberațiile politeiste, de a apropia Întruparea lui Cristos de miturile păgâne, chiar și după formidabila reacție a lumii creștine împotriva arianismului? 60. Să revenim la metoda apostolică: lumea nu se poate orienta decât prin credința în Cristos-Dumnezeu Hei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de creștinism dau mărturie că a venit, a murit și a înviat. Milioane de evrei din diaspora nu au reușit, în mii de ani înainte de Cristos, să îndepărteze definitiv politeismul păgân; doisprezece simpli Apostoli ai lui Isus au impus lumii monoteismul Sinaiului în câteva secole. Iată cine este Mesia! Aici, în bisericile noastre creștine imense și cosmopolite și nu în sinagogile împrăștiate, fără altare și fără jertfe, răsună zilnic, în măreția riturilor, glasul puternic al Vechiului Testament; aici, răsună cântul neîntrerupt
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
încercau să înnoiască dogmatica, știința Bibliei și ecleziologia catolică; reprezentanții m. au fost excomunicați: A. F. Loisy în Franța (1908), iezuitul irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei panteiste); preluat de creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ci de „Îngăduință”, „indulgență”. Zeul Îngăduie, lasă de la sine, tolerează cu generozitate greșeala unui muritor. Indulgența nu e considerată virtute; ea constituie apanajul prinților străini și este de neconceput Într-o societate egalitară, democratică, În sens politic sau religios (ca monoteismul iudaic, unde toți sunt egali În fața lui Iahve). ⎯ Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor ori cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
în cadrul religiilor animiste și politeiste. h) Detronarea zeițelor și înlocuirea lor cu zeul unic a început în Orientul Apropiat, funcția procreativă a fost luată simbolic de la zeițe, fertilitatea a fost confiscată, Zeița-mamă devenind mai degrabă consoarta marelui zeu. i) Răspândirea monoteismului evreiesc a atacat cultul zeițelor fertilității. Marile monoteisme admit un Dumnezeu unic, reprezentat popular ca imagine bărbătească. j) Puterea sexuală a femeii, folosită altfel decât în scopuri procreative, a devenit un păcat și un rău. Există nenumărate tabuuri în privința femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și înlocuirea lor cu zeul unic a început în Orientul Apropiat, funcția procreativă a fost luată simbolic de la zeițe, fertilitatea a fost confiscată, Zeița-mamă devenind mai degrabă consoarta marelui zeu. i) Răspândirea monoteismului evreiesc a atacat cultul zeițelor fertilității. Marile monoteisme admit un Dumnezeu unic, reprezentat popular ca imagine bărbătească. j) Puterea sexuală a femeii, folosită altfel decât în scopuri procreative, a devenit un păcat și un rău. Există nenumărate tabuuri în privința femeilor și „necurățeniei” lor9. k) În comunitatea mănăstirească medievală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
cele foarte dezvoltate? În cele crescute lent sau în cele fondate direct? În cele mitologice sau în cele revelate? Iar pentru a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp că, pentru a răspunde
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeul patriarhilor, a lui Avraam, Isac și Iacob, dar și a lui Ismael, Dumnezeul mamelor, al Sarei, al lui Agar, Rebecca și Rahela, Dumnezeul lui Israel: acesta este Dumnezeul creștinilor, dar și al musulmanilor. Este același, singurul și unicul Dumnezeu. Monoteismul nu fusese evident de la început, dimpotrivă, au fost necesare multe secole pentru ca Israel să devină conștient că lângă acel Dumnezeu nu doar că nu erau alte divinități superioare (ca de exemplu "destinul"), sau altele egale (figuri umane divinizate) sau de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru fertilitatea câmpului, pentru o soartă bună în război, sau pentru destin în general, pentru capcanele în dragoste... Politeismul grecilor sau al egiptenilor prezintă o atracție estetică și poetică indiscutabilă, dar și unele dificultăți intelectuale care au condus la victoria monoteismului. Prin contrast, am observat că multor vizitatori indieni creștinismul, cel reprezentat în bisericile baroce, nu apare deloc ca fiind o religie monoteistă, ci complet politeistă. Doar că creștinii catolici se adresează tuturor ființelor intermediare între Dumnezeu și om, invocându-le
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unele în dreapta, altele în stânga. Avantajul de a nu pune toate ouăle în același coș nu mai compensa probabil aceste investiții dispersate cu randament tot mai mic. De ce n-ar imagina un produs mai bun cu un preț mai mic? Despre monoteism ca restrângere a cheltuielilor și restructurare a întreprinderii mă îndoiesc că această opinie e chiar ortodoxă, dar într-o zi va trebui totuși s-o expun la Cercul economiștilor. A nu se neglija nici imboldul concurenței pentru îmbunătățirea calității serviciilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un student franco-israelian m-a descumpănit cu o întrebare naivă și stânjenitoare care nu mi s-a mai pus niciodată. Spre finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia se încercase o abordare structurală a celor trei monoteisme, el m-a întrebat către care anume înclin personal. Când i-am răspuns că niciunul nu mă tentează, el a insistat, făcând întreaga sală să râdă: Da, dar dacă totuși ați fi obligat să alegeți, cu revolverul la tâmplă?... Mă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că religie și dialog sunt cuvinte care delimitează. Dacă dialogul le-ar fi fost natural, religiile nu și-ar mai fi dat osteneala să se nască. Testamentele noastre n-au fost urmate și de moștenirea promisă. Din două una: ori monoteismele n-au reușit să pătrundă în inima popoarelor, și deci au eșuat, ori au reușit, și asta din vina lor. În ambele ipoteze, noi suntem cei care pledăm vinovați. Dacă impregnarea religioasă ne-a civilizat atât de prost, asta înseamnă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Iona, dacă evreii, ca odinioară ninivitenii, L-ar fi salvat mai întâi ei înșiși, ascultându-L. Refuzul lor a consfințit libertatea lor și, paradoxal, le-a pecetluit soarta. Metamorfozele profetismului ebraic (Isaia, Deutero-Isaia, Daniel). Conștiința istorică și versiunea israelită a monoteismului au mers de la început mână în mână. Certitudinea de a te afla sub protecția continuă și privilegiată a unui Dumnezeu operând în istorie compensa vaga aducere-aminte a originilor istorice recente. Dacă inițial profetismul ebraic are un caracter etic, odată cu distrugerea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a istoriei contemporane. Yahwe este singur Dumnezeu, iar marele rege Cyrus, instrument al voinței lui Yahwe, pregătește distrugerea Babilonului. Creația, precum și Istoria, deci și Exilul și Slobozirea, sunt opera lui Yahwe. Este vorba de cea mai radicală afirmare a unui monoteism sistematic, deoarece însăși existența celorlalți zei este negată. Căderea Ierusalimului, dispariția regatului lui Iuda și Exilul erau judecata divină anunțată de profeți. Acum, când pedeapsa era împlinită, Yahwe reînnoia legământul Său. De data aceasta, Legământul urma să fie veșnic și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a distruge adevărata religie prin forță sau persuasiune (elenizare), ele au recurs la un vicleșug. Dacă Legile au fost stabilite de "viclenia lui Dumnezeu" astfel încât să utilizeze imagini și ritualuri politeiste cu intenția abolirii lor, creștinismul și islamul, prin chiar monoteismul lor, ajută împotriva voinței lor la propagarea și pregătirea acceptării adevăratei religii [iudaismul, n.n.], deoarece ele pavează calea lui Mesia 93. Sensul atribuit de Maimonide vicleșugului divin amintește de una dintre cele mai originale lucrări de speculație istorică din secolul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cetății feniciene Tyr, apoi prin dominația ptolemeică din insulă. Numele lui Cezar, al Cleopatrei și al lui Marc Antonius sunt legate și de Cipru; fiul Cleopatrei, Alexandru, a fost guvernator al Ciprului și chiar încoronat ca rege al insulei. Apariția monoteismului, a credinței creștine este legată de această insulă. După ce, încă din prima jumătate a secolului I, în anii 45-46 d. H., apostolii Pavel și Barabas răspândeau aici învățăturile lui Isus Hristos O mie de ani mai târziu, în perioada cruciadelor, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
ne aduce aminte și de “ideea primitivă (s.n.) de dumnezeu unic ” și de politeismul caracteristic religiilor atât de evoluate încât se transformă în filosofie, precum cea hindusă. Cu alte cuvinte, religia tinde, în evoluția ei, pe măsura dezvoltării cunoașterii, de la monoteism spre politeism (paradoxal în aparență, dar perfect explicabil dacă considerăm religia un organism, evident în relație cu un mediu: pe măsura entropizării mediului, organismul se negentropizează, iar Unicul (extrem entropic) devine Pluralitate (negentropie) ), chiar dacă se susține îndeobște altfel. Chiar creștinismul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
-se "ca o soluție creatoare a marii crize eleniste"62. Acesta era actul prin care se năștea dogma, susține Blaga. Explicația acestei prime formulări a dogmei este căutată de către filosoful român în dilema în care se afla Philon, plasat între monoteismul iudaic, care nu admitea alterarea divinității, și ideea greacă a emanației unor existențe secundare din divinitate. Dogma, adică sinteza antinomică a celor două idei contradictorii, a fost soluția lui Philon. "Astfel, spune Blaga, intelectul s-a hotărât, pentru întâia oară
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
putea accepta din prisma raționalității sale că divinul ar putea asuma trup, cu tot biologismul și limitele proprii ființării umane așa cum găsim în textele lui Porphyrios. Nici tradiția religioasă ebraică nu putea accepta o doctrină care punea sub semnul întrebării monoteismul radical de care era în mod esențial legată. Primele trei secole creștine au însemnat un interval, în care, în mod progresiv, s-au adus încercări de a argumenta sau a respinge înțelegerea creștină a divinității. Esența disputei era modul în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]