424 matches
-
Religia geto-dacilor a fost politeistă, eventual henoteistă, centrată în jurul zeului important Zalmoxis. Herodot afirma că dacii erau monoteiști, dar opinia majoritară a istoricilor de azi este că dacii nu erau monoteiști și că nu se poate avea prea multă încredere în afirmațiile lui Herodot. Zalmoxis (numit de către unii dintre ei si Gebeleizis) era zeul suprem. El a fost
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
-lea) a fost un faraon extrem de controversat datorită inițiativei sale de a muta capitala de la Theba la Amarna (Akhetaton), un oraș întemeiat în scopul cultului zeului unic Aton. Această acțiune interpretată ca fiind prima tentativă de instalare a unui cult monoteist a fost din păcate dublată de dezinteresul față de situația politico-militară a Egiptului în regiune, ceea ce a dus la pierderi teritoriale și de alianțe prețioase construite de predecesorii săi. După dispariția sa, s-a revenit la cultul Triadei thebane odată cu relocarea
A XVIII-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/307040_a_308369]
-
introduși și acceptați dar nici unuia nu i se acceptase excluderea altora) și bineînțeles că au apărut (pe fondul indiferenței faraonului avînd chiar un teren propice) facțiuni subterane ce erau nemulțumite de noua ordine. Akhenaten a creat și impus o religie monoteistă axată pe Aten, interzicând venerarea celorlalți zei. Relația dintre introducerea monoteismului de către Akhenaten și personajul biblic Moise, care este localizat în Egipt într-o perioadă similară (deși nu neapărat identică), este neclară și controversată. Un nou curent a pătruns în
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
diplomat, David schițează structurile organizatorice ale noului stat centralizat ce se întindea de la Marea Mediterană la Eufrat și la Marea Roșie. Ocupând apoi și fortificând Ierusalimul, David face din vechiul oraș al iebusiților capitala politică și religioasă a regatului, în care cultul monoteist al lui Iahwe este impus ca religie de stat. David începe pregătirile de construcție a Templului care va fi înălțat de fiul și succesorul său Solomon (965 - 928 î.Hr.). Aparatul administrativ acum instituit număra în rândurile sale numeroși ofițeri dar
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
și părinții săi au părăsit biserica. La vârsta adultă el s-a considerat deist și „mistic”. Așa cum a mărturisit într-o discuție cu istoricul israelian al științei Shmuel Sambursky în cursul unei vizite în Israel în anul 1957: „Contrar religiilor monoteiste, dar în conformitate cu misticismul tuturor popoarelor, eu cred că realitatea ultimativă nu este personală”. La 27 de ani era profesor la Institutul Politehnic din Zürich, pentru ca apoi să își continue activitatea didactică și științifică la Universitatea Princeton din SUA. În 1925
Wolfgang Pauli () [Corola-website/Science/307674_a_309003]
-
secolului al 7-lea. Istoricii și sociologii spun că nimic din istoria timpurie a religiei lui Mahomed nu prevestea stagnarea de care suferă civilizația islamică de mai bine de jumătate de mileniu. Mesajul acestuia a fost unul similar celorlalte religii monoteiste abrahamice, dacă nu cumva chiar unul mai coerent și credibil, dată fiind perioada mai târzie în care noua religie a apărut. Spiritul tribal care i-a îmbibat pe arabi cu o imensă dragoste de libertate dintotdeauna, ca și cu o
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
introduși și acceptați dar nici unuia nu i se acceptase excluderea altora) și bineînțeles că au apărut (pe fondul indiferenței faraonului având chiar un teren propice) facțiuni subterane ce erau nemulțumite de noua ordine. Akhenaten a creat și impus o religie monoteistă axată pe Aten, interzicând venerarea celorlalți zei. Relația dintre introducerea monoteismului de către Akhenaten și personajul biblic Moise, care este localizat în Egipt într-o perioadă similară (deși nu neapărat identică) este neclară și controversată. Un nou curent a pătruns în
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
totuși în număr mai mic și moschei în care accesul la rugăciune pentru femei este cu totul interzis. Coranul permite pătrunderea în moschee în calitate de vizitatori și persoanelor de altă religie decât cea islamică cu condiția ca religia acestora să fie monoteistă. Aceste persoane nu au voie să mănânce și să doarmă în moschee sau să se roage. De-a lungul timpului, accesul în moschei al persoanelor de altă religie decât cea islamică a devenit un subiect de controversă. Astfel Ahmad ibn
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
controversă. Astfel Ahmad ibn Hanbal era de acord cu intrarea acestor persoane în moschee pentru că profetul Mohamed însuși, într-o scrisoare, amintește de permisiunea acordată unor creștini precum și unor evrei să pătrundă în moschei, deoarece aceștia erau adepții unor religii monoteiste. De o altă părere era califul Umayyad Umar II care interzicea accesul în moschee al oricărei persoane de altă religie decât cea islamică, regulă care și astăzi este păstrată în unele moschei, mai ales în Arabia Saudită. În zilele noastre moscheile
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
(alternativ Akhenaten, inițial Amenhotep IV) a fost un faraon din Dinastia a XVIII-a (1379-1362 î.Hr.). El a înlocuit religia politeista a Egiptului cu un sistem monoteist, ridicându-l pe zeul discului solar Aton la rangul de zeu unic al Egiptului. În cadrul reformei sale, a construit un oraș nou unde a mutat capitala regatului. După moartea sa, succesorul său Tutankhamon a restaurat vechiul cult politeist, memoria faraonului
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
semnitia lui Iosif nu este numărata, și invers, aceași situație aplicându-se și în cazul semințiilor lui Mânase și Efraim. În repetate rânduri apare în Coran ideea că semințiiile lui Israel sunt un popor ales, că fac parte din religiile monoteiste (Ahl-l kitab) și că au un teritoriu anume pentru ei. Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit! Păziți legământul Meu, căci și eu păzesc legământul vostru! Temeți-vă de mine." (2: 40
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
lumii, încluzându-l pe Valar, cel mai mare dintre „zei“ împuternicit cu sarcina de a menține echilibrul și servitorii săi maiarii. Conceptul de Valar implică influențe mitologice scandinave și grecești, deasemenea Ainur și lumea în sine sunt creații ale unui zeu monoteist - Ilúvatar or Eru, „Unicul“. Religia menționată în "Stăpânul inelelor" este descrisă pe larg în romanul Silmarillion. Totuși rămân multe lucruri neclarificate precum „Marele Dușman“, maestru al lui Sauron. Alte elemente necreștine apar în roman precum neumanii (piticii, elfii, hobbiții și
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
și filosofică, fără bază reală, apariția Universului, a Pământului, a vieții și a ființei umane, ca rezultat al săvârșirii actului creator. Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori, mitul creației cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului originar este relevantă în modelul actului primordial, care susține respectiva credință mitologică. Actul primordial are calitatea de a
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
regelui Ahab, regina Izabela (Izevel), fiica regelui Itbaal al Sidonului (Regi I), și adeptă a cultului fenician, de a nimici pe prorocii lui Yahve.(Regi 17,21 În Israelul antic adepții cultului lui Yahve, cult care a devenit baza religiei monoteiste iudaice, au interzis poporului cultul zeului "Baal", blamat, între altele, pentru sacrificarea copiilor. În regatul antic al Israelului, zeul a mai fost adorat o lungă perioadă de timp. În Noul Testament numele lui Baal a fost identificat cu cel de "Belzebut
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
au convertit la islam. Noua religie s-a extins mai lent între populația rurală. Mulți zoroastriști au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul de formă graduală s-a întors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste. Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influențată de acesta. Când preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
victorios creștinismul din această dispută ideologică. Zoroastrismul s-a format în jurul anilor 1600-1200 î.Hr. (în funcție de sursele folosite) în nord-estul Iranului de către profetul Zoroastru, ale cărui învățături au fost scrise în Avesta. Se crede ca zoroastrismul este una dintre primele religii monoteiste din lume, dar se poate considera zoroastrismul ca un honoteism (formă de trecere între politeism și monoteism), unde exista credința într-un zeu principal dar nu unicul existent. Termenul a fost compus de orientalistul Max Müller (1823-1900), din grecescul "henos
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
taxei per capita a non-musulmanilor (1564). Toleranța religiilor era încurajată și prin organizarea unor întâlniri între membri reprezentativi ai diverselor religii pentru a discuta diverse aspecte legate de acestea. Akbar ar fi dorit subsumarea religiilor musulmane și hinduse uneia singure, monoteiste însă idealul a rămas nematerializat. Lui Akbar i-au urmat la tron Jahangir (1605-1627), Shah Jahan (1628-1658) și Aurangzeb (1658-1707). Aceștia, deși au adus cu sine schimbări semnificative, nu au egalat strălucirea domniei lui Akbar. Campaniile militare cosisitoare, problemele din
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
scăpați din robia babilonienilor de către Cyrus al II-lea cel Mare al Persiei, care a cucerit Babilonul și fostele teritorii dependente de Babilon. Cultura regatului Iuda a fost alta decât cea a Israelului, cu toate că viziunea istoriei deuteronomiste, scrisă de reformatorii monoteiști în timpul domniei regelui Iozia, era că ei constituiau același popor. Iudeii au fost influențați de către popoarele care i-au cucerit sau care au fost la graniță, înaintea reformei monoteiste. Religia a fost una schimbătoare, după întoarcerea din Babilon fiind adorat
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
decât cea a Israelului, cu toate că viziunea istoriei deuteronomiste, scrisă de reformatorii monoteiști în timpul domniei regelui Iozia, era că ei constituiau același popor. Iudeii au fost influențați de către popoarele care i-au cucerit sau care au fost la graniță, înaintea reformei monoteiste. Religia a fost una schimbătoare, după întoarcerea din Babilon fiind adorat în principal Iahve/Savaot, adică Dumnezeul unic. Înainte de asta a existat un sincretism cu alte divinități, precum Baal și Astarte de la fenicieni sau Dagon de la filisteni, plus Așerah (soția
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
învățăcel". În limba punjabă, cuvântul "sikh" înseamnă și "a învăța". Adepții sikhismului, respingând politeismul hindus și intoleranța musulmană, au devenit o națiune importantă cu religie proprie. ul are peste 30 milioane aderenți și se numără printre cele mai tinere religii monoteiste din lume. Un sikh este un discipol al Guru Granth Sahib, care reprezintă mai mult decât o carte sfântă, el este pentru sikh un îndrumător și învățător veșnic. Sikhismul are zece guru. Fondatorului Guru Nanak i-au urmat nouă maeștri
Sikhism () [Corola-website/Science/311216_a_312545]
-
a stăvilit temporar expansiunea asiriană spre vest. "Afacerile interne" au intrat pe mâna dominantă a soției sale, Izabela, care și-a impus cu o deosebită cruzime credința sa politeistă, în zeii canaaneni-fenicieni Baal și Iștar, prigonind sângeros pe liderii religioși monoteiști. Criza religioasă astfel declanșată a dus la o stare internă de tensiuni care s-au terminat cu eliminarea provizorie a politeismului din regat. Potrivit arheologului William F. Albright, Ahab a domnit aproximativ 22 de ani, între 869-850 î.Hr., iar potrivit
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
este o religie monoteistă fondată de "Mírzá Husayn-'Alí Núrí" cunoscut sub numele de Bahá'u'lláh (în limba arabă: Slava lui Dumnezeu) în secolul al XIX-lea în Persia. Numărul bahá'í-lor din lume este de aproximativ 6 milioane, fiind răspândiți în peste
Credința Bahá'í () [Corola-website/Science/306132_a_307461]
-
doar de mierea care se scurge dintr-o scorbură a arbustului. Versiunea originară a romanului "Kitâb Bilawhar wa Bûdâsf" a fost probabil așa-numita "versiune siriană" scrisă de o sectă de arabi ismailiți, în care prințul indian adoptă o religie monoteistă, însă nu explicit mahomedană, care este opusă cultelor idolatre reprezentate de anturajul tatălui lui Bûdâsf. Tradiția politeistă nu este însă dezavuată în măsura în care o vor face versiunile creștine. Eposul "Balavarani", transmis printr-un manuscris din secolul al X-lea dar apărut
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
presupunea acceptarea existenței șeol-ului (iadul iudaismului timpuriu), care în credințele canaaneene era sub dominația unui zeu de resort, ori preoții iahviști voiau să stârpească monolatria (henoteismul) populară. Concepțiile orientale în legătura cu cultul morților erau deci viguros atacate de către secțiunea monoteistă a clerului evreiesc (iahviștii), pentru că acestea știrbeau din unicitatea și puterea lui Iahve. În fața persistenței cultului morților și a necromanției conexe, partida monoteistă a fost forțată să monteze o critică radicală a credinței într-o existență (viață) conștientă după moarte
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
stârpească monolatria (henoteismul) populară. Concepțiile orientale în legătura cu cultul morților erau deci viguros atacate de către secțiunea monoteistă a clerului evreiesc (iahviștii), pentru că acestea știrbeau din unicitatea și puterea lui Iahve. În fața persistenței cultului morților și a necromanției conexe, partida monoteistă a fost forțată să monteze o critică radicală a credinței într-o existență (viață) conștientă după moarte, ei pretinzând că după deces orice relație cu cei vii și Dumnezeu e imposibilă. La nivel oficial cel puțin, evreii încetau să mai
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]