1,093 matches
-
cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1978 cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Dedicându-se literaturii pentru copii, I. și-a canalizat interesul spre valorificarea unor scheme etice ale basmului popular, pe care se grefează influența prozei teziste a momentului, moralizatoare și așa-zis formativă. Cartea care o impune în epocă, Inimoșii (1953), e vizibil marcată de efortul scriitoarei de a se debarasa de unele clișee deformante, proprii „îndreptarului” literar al proletcultismului. Tentativă nereușită, de vreme ce, dincolo de sprinteneala scriiturii, de opțiunea pentru
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
în spirit comunist, impuse celor mici. Bunăoară, în consonanță cu lecția despre „cum am devenit stahanovist”, în Cei de la Crisanta (1960), un copil orfan, „se integrează” în vâltoarea epocii postbelice contribuind la demascarea unui legionar criminal. De proza cu finalitate moralizatoare în stilul momentului I. se îndepărtează târziu, realizând un salt vizibil prin apropierea de zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei amintește de tehnica filmului de animație, suspansul intervine mereu și ține treaz interesul cititorului (Atențiune, Carolina!, 1970). Întâmplările din
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
de sigur implicată în acțiune și real încât hotarul dintre firesc și straniu devine difuz. De o cu totul altă factură sunt prozele din ciclul Vârsta de bronz, evocând personaje și întâmplări din mitologia greacă, cu o discretă intenție ironică, moralizatoare. SCRIERI: Arhipelag de noapte, București, 1971; Cuaternar, București, 1972; Rondelul tainelor, București, 1974; Rondelurile, București, 1983; Anamnesis, București, 1986; Bătrânul anticar, București, 1991; Epifaniile poetului și ale poeziei, București, 2000. Traduceri: Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit, București, 1977 (în colaborare
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
istoria, pentru că de fapt asta Înseamnă munca de cercetare! Nu există specializări Înguste, ci moduri de a combina diferite perspective, iar asta nu exclude arhiva. Poți eventual să vezi dacă În discursul pe care Îl propunem noi este ceva excesiv de moralizator, obositor, apăsător, dacă nu cumva noi suntem cei care resuscităm, activăm o mitologie comparată referitoare la anii ’50 sau la comunism, dacă nu prezentăm o viziune maniheistă cu puncte albe și puncte negre, buni și răi. Probabil că un lucru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe I.L. Caragiale. D.-M. mai scrie canțonete comice, care nu s-au păstrat, farse și vodeviluri ușoare, de un comic ieftin, speculând pitorescul moral, însă cu unele aluzii satirice. Logofătu satului (1852) este o dulceagă poveste amoroasă, cu tentă moralizatoare, conținând și unele accente critice la adresa arendașilor. Încă o dată, arendașii sunt luați în răspăr în vodevilul Zmărăndița sau Fata pândarului (1855), piesă care dezvăluie în autorul ei un prounionist. Ținând de comedia de moravuri, Badea Deftereu sau Voi să fiu
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
Menirea artei și înălțimea ei morală se află în legătură cu viața, cu gândurile, pasiunile și suferințele oamenilor. Literatura trebuie să exprime modul de a gândi și de a simți al unui popor și al unei epoci. Importanța acordată forței educative și moralizatoare a literaturii explică și interesul pentru studiul influenței operei literare asupra cititorului. Disputa dintre D.-G. și Titu Maiorescu (începută în „Contemporanul”, cu articolul Către d-nul Maiorescu; în volum: Personalitatea și morala în artă), fără a prezenta o importanță
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
firea omenească” și „firea dobitocească”, într-o existență precară, presărată cu taine și ispite („Văzui pre spurcatul suindu-să buor, / S-agiungă ca chedrii tămâiei, la nuor”), cărora li se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
întreaga „frumsețe” efemeră a lumii, ca o „scrisoare pre năsâp, pre margine de mare”. Câteva stihuri aparținând traducătorului deplâng în finalul prologului soarta protagoniștilor tragediei (Filogon împărat, fiica sa, „ghizdava” Ierofila, și „fiul de împărat neștiut”, Panaret). Avertismentului crud și moralizator al morții i se replică totuși - prin recunoașterea „nesocotinței” eroilor ca fiind, cea dintâi, aducătoare de nenorocire. Este concepția preluată de la tragicii greci de scriitorii umaniști ai Renașterii. Traducerea din Erophile a circulat în Moldova (în manuscris), ca și multe
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
publicat în foileton, poezii, însemnări de călătorie și amintiri, povești, basme, legende (culte sau populare), snoave, fabule, parabole. O rubrică de „Convorbiri săptămânale” (mici articole plecând de la un caz particular pentru a ajunge la semnificații generale, de obicei cu caracter moralizator), articole educative și de pedagogie, jocuri distractive, o pagină deschisă debutanților și o atentă „Poștă a redacției” completează sumarul. D. Stăncescu știa nu numai să facă o revistă atrăgătoare, dar și să o păstreze, calitativ, la un nivel bun. Sub
FOAIA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287045_a_288374]
-
Puteciu, Iuliu Tuducescu, I. Roșu al lui Marcu, N. Demenescu, Elena Georgescu. Cei mai mulți dintre acești culegători erau învățători în satele din Banat și din sudul Ardealului. Beletristica publicată reflectă ideea potrivit căreia era necesară o literatură accesibilă, cu un caracter moralizator. Ca urmare, versurile și proza sunt, de cele mai multe ori, de un nivel artistic modest: anecdotele lui Petre Dulfu și I. Pop-Reteganul, versuri ale poeților locali Al. Muntean al lui Vasile, Petru Baba, N. Țânțaru, Viora Magdu. Pe gustul redacției erau
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972 (Expositio Psalmorum; Liber Sententiarum: P. Callens, M. Gastaldo). b) Poezia lui Prosperus Om cultivat, Prosperus a compus și o poezie puternic moralizatoare, lucru ce l-a determinat pe Fontaine să definească poezia lui Prosperus și a epocii sale „examenele de conștiință ale secolului al cincilea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin care ne rămâne necunoscut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nicicând) o credință sădită în sufletele oamenilor. El a vrut să denunțe lipsa de entuziasm a creștinilor pentru a sublinia starea gravă în care se găsea Biserica. b) Către Biserică O astfel de atitudine, după cum se vede, nu e doar moralizatoare, așa cum au observat cei mai mulți cercetători, ci și foarte angajată: e o atitudine profetică, așa cum bine a înțeles Leonardi. Într-adevăr, e tipică pentru profet acuzația de idolatrie adresată lumii ne-creștine, îndepărtate de Dumnezeu; și tocmai în starea aceasta se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie urmate pentru a merita viața eternă de care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul poem este înțesat de motive moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întâmplă în general cu toate poemele acestor poeți galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sunt departe; de-acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrânit și devastările
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Orizont”) ș.a. În 1942 a obținut un premiu oferit de Gruparea Învățătorilor Scriitori din România. A debutat cu elegia Cad frunzele la „Adevărul literar și artistic”, în 1930. Continuă ca dramaturg, publicând în anii ’30 mai multe piese de teatru, moralizatoare, didactice, bazate mai mult pe anecdotă. Primul volum de versuri, Brazde păgâne (1935), este întâmpinat favorabil de critica vremii. Stihurile „bolovănoase” ale lui G., cu accente de duioasă melancolie și susținute de un angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
agoniselii de-o viață, lupta cu bolile, suferințele materne sau deziluziile sentimentale ar fi numai câteva aspecte alături de multe altele, reconstituite cu spirit de observație, într-o relatare concisă și plină de naturalețe. Nu lipsesc unele căderi în patetic, tușele moralizatoare, repetițiile, dar în general nota de firesc rămâne dominantă. În basme, H. respectă, când și când, linia tradițională a poveștii populare, derulată în limbajul său specific, dar nu de puține ori o modifică printr-o prelucrare liberă, unde apar și
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
salon, a melodramei educative (Departe de lume, Aci, pe pământ), și a documentului evocator (Maialul). Un roman, Martirii (1908), evocă drama românilor transilvăneni, tentativele de a rezista deznaționalizării și de a nu-și pierde omenia. Piesele scrise de H. sunt moralizatoare în exces, chiar dacă, pe alocuri, ca în drama Aur!... (1903), sunt creionate cu oarece îndemânare personaje ambigue. Alte drame au rămas în paginile unor reviste: Caterina Varga (1914), Adevărul (1914). Literatura pentru copii nu depășește pragul intențiilor educative. SCRIERI: Aur
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
a acestei părți a discursului public, structura sau gramatică să. A orienta «discursul pozitiv» și a obține un efect structurant benefic În spațiul public sunt motivațiile ființei politice În munca să intelectuală, care nu caută să fie direct polemică sau moralizatoare, fără Însă a rămâne prin această neutră. Modelul său etic este un personaj precum Béranger, eroul din Rinocerii, piesa de teatru a lui Eugen Ionescu, deseori evocat În România de la o vreme. O operație de spălare ideologică Cărticica lui George
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
grup reprezentativ, e demonstrația În măsura În care influează deciziile politice care-i privesc. Marea mobilitate, marcată de succesive rupturi de traiectorii și reconversii, s-a dovedit o condiție definitorie a acestei reproduceri. În același timp, focalizarea discursurilor asupra trecutului și dominantă lor moralizatoare sunt revelatoare pentru fragilitatea «dialogului social» pe care grup precum GDS pretindea că-l Încurajează și Îl susține. Bibliografie 40 Jahre Parteihochschule Karl Marx beim ZK der ȘED. Eine Bilddokumentation (1986), Unsere Hochschule. Vorgestellt anläßlich des 40. Jahrestages der Parteihochschule
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
se întâmplă în jur după propriul cod de valori; într-un cuvânt, prin intermediul personajelor, scriitoarea pledează pentru dreptul femeilor de a se emancipa. Femeia-păpușă, menită doar să satisfacă vanitatea bărbatului, este ridiculizată. Din păcate, romanele sunt gândite ca niște pilde moralizatoare, cu personaje construite maniheist, în alb sau negru, pozitive ori negative. Totuși, există și cărți în care acest schematism este depășit. Astfel, protagonista din romanul Slutica (1925) se detașează printr-o intensă trăire sufletească, prin zbuciumul continuu al revoltei. Pe
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
drame țărănești, 1903), drama Oricum! (reprezentată din 1912 până în 1916 pe scena Teatrului Național din București) sunt scrise în colaborare cu T. Duțescu-Duțu. E posibil ca autorii să se fi inspirat din piese franțuzești. Mai izbutită, deși tezistă, cu accente moralizatoare, este Crai de ghindă („Convorbiri literare”, 1899), un fel de Dama cu camelii autohtonă, a cărei acțiune se desfășoară în mediul mahalalei. Înrudită tematic este „drama socială” Minciuni convenționale, de fapt o melodramă. Scrisă alert, nervos, piesa vădește un bun
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
Totuși, L. se pricepe să imagineze scene cu un număr mare de personaje ori să realizeze o gradație a efectelor teatrale. În Tertia. Casta Diva (1899), piesă căreia i s-a acordat Premiul Teatrului Național din București, abordează, în manieră moralizatoare, conflictul de caractere. Personajele feminine principale sunt exponentele a două mentalități antagonice: Lelia, principiu al răului, o împinge la pierzanie pe inocenta Gina. Datorită intrigii și a tensiunii dramatice, piesa s-a bucurat de succes. Cu Quinta. Suprema forță (1900
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
între persoane de același sex, îngrijorarea crește și aproape că devine ostilitate în legătură cu existența copiilor în cuplurile de homosexuali. Argumentele celor care se opun creșterii și educării copiilor în familii de homosexuali încep de la unele foarte generale și mai mult moralizatoare, de factură tradițional-religioasă. Se spune, bunăoară, că din moment ce nu conține o mamă și un tată, o astfel de uniune - „familie” - e o contradicție în termeni, e ceva imoral și dizgrațios. Argumente mai pertinente și specifice sunt în legătură cu: identificarea de sex
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se reproduce Noapte de mai de Al. Macedonski, căruia îi apăruseră aici, în numărul 1/1900, și câteva pagini de jurnal ficțional (Din caietul unui dezertor). Proza din R.i. se revendică de la modalitatea realistă sau naturalistă și este profund moralizatoare. O ilustrează autori precum Valeriu Bernard, I. Neagu. În mod oarecum surprinzător - dată fiind epoca literară pe care o traversează -, publicația cultivă reportajul, fie prin traduceri, fie realizat de autori români (Gh. Mărculescu ș.a.). Apar (frecvent fără semnătură) texte de
REVISTA IDEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289217_a_290546]