2,283 matches
-
sec, cu noduri... -Da’ pe mine de ce nu mă luați? Refuzau categoric : -Nu te luăm, bă! Tu n-ai traistă și băț! Sărea și Victoraș : -Să împărțim câștigul cu tine? Săream la contrazicere : -Da’ la bolindeți...ă...fiecare primește bolindețe. Mormăiau încurcați . „Păi...păi...” Până la urmă i-a salvat Petriță : -Da’ cine mai iese pe poartă dacă strigi : „patru! patru!”? Atunci, fără argumente, plângeam disperat, bătând din picior. -Vreau și eu la bolindeți! Hâââ! Vreau și eu la bolindețe! Hâââ! În
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
să mârâie Victoraș. Adică, să merg degeaba pe lângă voi? Nu vreau! Nu vreau! -Da’, acesta micu’, cum merge, bă? spuse supărat Ilie. Vezi că-ți cârpesc una!...și-atunci ai să vrei! Dacă nu, pleacă! Hai, acasă! Convins, Victoraș a mormăit că-i de acord. Eu nu mai ziceam nimic. Mă convinsesem de la „trei, trei”. Și iarăși am început cu mai mult sârg : -Bună ziua la Ajun!...Doi, doi! Dar țipetele noastre plângărețe tot nu înduioșară pe indiferentele gospodine care refuzau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
el! se înciudează gospodina. Îmi face comandă specială! Covrigul e mai bun, prostule! Bosumflat, iau covrigul și dau să plec. Gospodina strigă după mine : -Stai, mă! Tu nu știi să spui : „mulțumesc” când îți dă omul ceva? Ia spune : „mulțumesc!” Mormăi supărat : -Mulțumesc! -Așa să spui, prostule, că mă-ta nu te-a învățat! Îmi venea s-o înjur, dar avea dreptate. Mama nu mă învățase. Tot mergând din poartă în poartă, nici nu știu cum am ajuns în dreptul casei noastre. M-am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
tine, mă? La ora asta mai stai singur pe drum? Du-te acasă imediat! Am pipăit traista. Nu se umpluse. Așa că, nu prea eram convins. Gospodarul a insistat : -Bă, eu cu tine vorbesc! Pleacă imediat acasă, că mă superi! Am mormăit, bosumflat, cu capul în jos : -Da... ce? Nu s-a umplut traista! -Nu s-a umplut traista? S-a înfuriat omul. Stai că-ți dau eu câțiva bolindeți după ceafă, să umpli traista! Și s-a luat după mine. Am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
își permitea să mai întârzie sub supravegherea sa de tată cu multă minte. Când m-a auzit plângând, s-a îndreptat spre mine : -De ce plângi, mă, băiețaș?... -Nu știu unde-i casa mea! am spus eu printre sughițuri. Omul mormăi ceva supărat, poate o înjurătură de tată și spuse cu năduf : -Ce să fac eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc și p-
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-tu. E un om de ispravă, cumsecade. Nu te lăsa el toată noaptea singur pe drum! Nu cumva ai fugit de acasă, fără să-i spui? -Ba nu! îi răspund eu printre smiorcăieli. Omul a oftat cu ciudă și a mormăit tot drumul până la mine acasă : -Cine te scoase în calea mea, mă? Cum te-am găsit eu, mă? Să-mi pierd toată noaptea pe drum... Când am ajuns acasă, m-a dat jos din brațe, a început să bată-n
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de către autori imaculați pentru cititori cucernici. § Ai pus un personaj să-ți scrie, de-acum încolo, o parte din capitole, să-ți scrie cartea! Ai un negru, pe care nu-l plătești și care nu fuge cu manuscrisul: care nu mormăie dacă intervii cu ceva în creația sa. L-ai asmuțit pe Romancier împotriva Magistratului; va face orice pentru a-l distruge. În cartea lui, personajele sunt la discreția ta. Pentru Romancier ești VOCEA, acum îți place să crezi asta. Raisonneur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pedeapsă pentru femeile pe care în lumea lui le-a părăsit... Injectat amital; psihoterapie sub narcoză: am adus vorba despre iubitele lui himerice: nu a reacționat în nici un fel. Cred că doza a fost prea mare. Despre Caravella, doar, a mormăit ceva obscen. ............................................................................................... Am citit tot ce mi-a adus vizitatoarea; nici un indiciu sigur despre existența reală a femeilor inventate. î ............................................................................................... E. simulează! Un pantomim! Sindromul Münchhausen! I-am găsit sub pernă o scrisoare, neexpediată încă: „Bătrâne, scoate-mă de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fețele credincioșilor, Întrebându-se ce consecințe putea avea asupra lor acea cosmologie deformată. Păreau niște somnambuli ori parcă se aflau sub efectul unui narcotic. De câteva clipe, predicatorul intona un psalm necunoscut, la care cei de față răspundeau, În antifon, mormăind niște fraze Într-o latină de neînțeles. Izbuti să descifreze doar o formulă, repetată de mai multe ori: „Mater salva nos!“, referitoare la un nume de neînțeles, aidoma șuieratului unui șarpe. Aruncă Încă o privire În jur. Era cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
draga mea? Eva nu marșa deloc, dar chiar deloc, la neîndemânatica lui Încercare de conciliere. - L-aș ruga, totuși, pe domnul ca, la plecare, să nu ne ocolească, directorul nostru s-ar supăra foarte tare, Îl știți cum e, a mormăit ea cu vădită insatisfacție, Îndreptându-se către ușă. Vă doresc o Întrevedere cât se poate de plăcută. La revedere. Mi-a părut bine de cunoștință... Bine pe dracu’, se vedea de la o poștă că mi-ar fi despicat cu sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
consistentă, când am pătruns În cabină și mi-am aruncat rapid privirea către tabloul de comandă, am observat că avea cel puțin șase-șapte butoane. Cam multe pentru doar două etaje... Tovarășul meu de drum a apăsat pe unul dintre ele, mormăind din nou ceva neinteligibil, și liftul a pornit lin. Atunci am Înțeles: coboram. Cum apetitul meu pentru subterane, catacombe, peșteri și alte forme de underground este extrem de limitat, În sensul că lipsește cu desăvârșire, Într-o fracțiune de secundă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu ochelari și chelie, Îmi zâmbea cu aerul cel mai firesc din lume. I-aș fi pus cu plăcere computerul de pe birou În cap. - Dacă ăsta e singurul lucru pe care Îl regretați În ceea ce mă privește, sunt dezolat, am mormăit bățos, omițând să răspund la salut. - Vă Înțeleg nemulțumirea și nervozitatea, dar Încercați să Înțelegeți că situațiile deosebit de grave nu se pot soluționa Întotdeauna cu mijloace dintre cele mai ortodoxe. - De când și pentru ce reprezintă răpirea o soluție, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici dumneavoastră, mister Adam, nu sunteți, orice s-ar zice, istoric În sensul tradițional al cuvântului. Vreau să spun că mulți văd În dumneavoastră mai mult decât un istoric, fie el și unul remarcabil. - Mai binele e dușmanul binelui, am mormăit pe jumătate nemulțumit, pe jumătate măgulit de apreciere. Instantaneu, gîndul mi s-a Întors la Amsterdam când, Într-o pauză a lucrărilor reuniunii, celebrul specialist englez În istoria antichității, Robert Blacke - o cunoștință mai veche și mai apropiată, chiar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
științifică: genul de comportament propriu timizilor congenitali, care Încearcă să-și ascundă slăbiciunea afișând verbal o directețe ce oscilează incontrolabil Între politicos și agresiv. Introvertiții surprind uneori prin astfel de manifestări compensatorii ale deficitului nativ de adaptabilitate! - Very funny, am mormăit nemulțumit de turnura pe care o luase dialogul. Nu că tipa n-ar fi avut dreptate - dimpotrivă, tot ce spunea era perfect adevărat. Mă deranja Însă naturalețea afabil-profesională, ca să nu spun aerul de superioritate cu care Îmi servea drăgălășeniile respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
politici militare, strategii În cercetare și așa mai departe. Nu uităm nimic, nu ne scapă nimic, știm totul despre toate și Încă ceva pe deasupra, ca să-l parafrazez pe signor Pico della Mirandola și modestia lui meridională. - Chiar așa, tot-tot? am mormăit nu atât neîncrezător, cât, mai cu seamă, impresionat. - De dragul demonstrației, necum din alt motiv, să fim bine Înțeleși, dorește cumva domnul profesor Adam Adam să-i Împrospătez memoria cu mici amănunte legate de poziția Domniei Sale la anumite Întrevederi cu președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Părintele meu știa câte ceva despre primul val al descoperirii de la Rennes-le-Château, cel din anii ’50, dar, ca și cel care Îl pusese la curent, Sebastian Corbu, nu dăduse credit istoriei, considerând-o rodul fanteziei dezlănțuite a unchiului său. „Scriitorii ăștia...”, mormăise el sastisit, prilej cu care am aflat că Noel Corbu fusese, În două rânduri, cel puțin, cutreierat de muze. În 1943 publicase un roman polițist cu un titlu cam sinistru: Mortul spărgător (de case, evident, nu de capete ori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avea la degetul mic politica mondială, că va manevra cum dorește guverne, organizații, blocuri militare și tot restul, că va trasa coordonatele lumii și va decide asupra vieții a șase miliarde de oameni?! Nici așa să n-o luăm, am mormăit mai mult iritat decât convins, banii nu sunt chiar totul, mai există legi, principii, criterii morale, În fine... Dacă soarta omenirii s-ar fi redus la bani și numai la bani, de mult se alegea praful. - I-auzi! Dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știi, o soluție: - N-ai găsit nicăieri vreo indicație, vreo Însemnare care să ajute la descifrarea acestor... nici nu știu cum să le zic...? Mă gândesc că trebuie să existe o regulă, o rațiune În toată mâzgăleala asta fără noimă... - Mersi, a mormăit Eveline deprimată și fără chef de conversație circumstanțială, Îmi comunici o noutate fundamentală, nu mi-ar fi trecut prin cap pentru nimic În lume că ar putea exista o cale de dezlegare a șaradei. Probabil că, după părerea ta, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la un punct Încolo, raționamentul tău a fost bun. Ceva mai prost ai stat la capitolul premise, dar consolează-te: nimeni nu-i perfect, nu-i așa? În afară de tine, pesemne, am mormăit, Înciudat, În gând. Noroc că ai dreptate atât de des; fără acest defect, riscai să devii femeia ideală de-a dreptul. - Să sperăm că nu s-a Întâmplat la fel și cu premisele, și cu deducțiile noastre, am schimbat vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zimbrii și urșii? Dar blănile lor? Unde-s albinele, sfecla*, cotnarul, unde mi-e vinul, în general? Ubi sunt? — Minunat ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia uită-te ce-a înțeles asta din tot ce-a spus Vodă! - mormăi spătarul Vulture către Metodiu. — Femeia tot femeie! - suspină călugărul. Episodul 14 O PRECUVÂNTARE După ce ascultase cu luare aminte vorbele tânguitoare ale lui Barzovie-Vodă, hanul cel tânăr făcu semn să se facă liniște. Tătărușii, care până atunci se tot învârtiseră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stareță cu Buzatu. Era cum ai vedea o casă arzând și când să te repezi s-o stingi, hop! ea se smulge din pământ și suie la ceruri... — Și șase de-a dreapta Tatălui și va veni cu mărire să judece! - mormăi a batjocură Stejeran. Hai, mă Parnasie, că vorbești prostii! Acum lămuriți-mă și pe mine, grăi Parnasie fără să-l bage în seamă pe Stejeran - ce le trebuia lor pământ? — Era pământ bun? - se interesă Cancioc. — Pământ gras, pământ strămoșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceva pământul acesta, apoi povești dă din belșug. Nu crește grâul cum cresc poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la oi curgea, brânza, mă rog, se făcea, câinii o apăra, ce-i mai trebuia? Că știți și voi, fraților, când apucă femeia de se retrage la munte, cum... — Apăi, frate Cancioc, parcă era vorba să povestești de-un urs - mormăi Stejeran. Stai că vine și ursu acuș. Și cum sta într-o noapte Mădălina și visa la o turmă mai mare și la câini mai bărbați, numai ce-și aude câinii ei învățați, cinci de toți, hămăind de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ăl roșu, că nu ieșea oricum, chiar lup să fi fost, se uită oleacă într-un ciob, mai netezește ici, mai îndreaptă colo și până la urmă, încălțându-și botforii, iese. Afară, cine era, așa, cam la zece-douăzeci de pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin - spuse spătarul. Apoi. întorcându-se spre cadână: Nu ți-e frig așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p’acilea... nu? Cadâna surâse și mai tare. — Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]