650 matches
-
dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și de perioada în care Bunicul fusese luat la canal. - El nu era legionar. Participa la adunările lor ca să obțină ajutor pentru construcția bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care să strige, ca ogaru'... Părinte, scoal' părinte! prinde glas și Vierme. Voi v-ați tâmpit? pufnește agresiv Matahala. Ce este...? Care ești acolo, bă? Ce naiba vreți? se aude vocea preotului-paroh, de după ușă. Hait! E băut! recepționează Fratele un timbru morocănos inconfundabil și de rău augur, în vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul s-a născut anormal și prematur, și e pe ducă! Nu apucă ziua albă! minte Big Sile, cu nerușinare. În coșulețul lui, anticipând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noapte! Un pic contrariat, Avocatul se saltă nesigur de pe scaun, anunțând în cifru: Mă duc să mă deșert! Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit? Pocăit? Ce te supără? Un băiețaș așa de frumos și de vânos ca tine! Moartea curviștinelor! Ia spune-mi tu... Sincer! Vrei niște
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în inimile lor. Îi păru rău că i-a primit și mai ales că le-a îngăduit să se întindă la vorbă. Dar își da seama că nu mai poate drege greșeala cu răul. Murmură morocănos: ― Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul! Nu mai aveți nici rușine, nici bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate că ei au nevoie de ea, nu ea de ei. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă, deși avea o inimă ca untul cel proaspăt. Mai bucuroasă boscorodea singură ori cu dobitoacele, care o înțelegeau și o ascultau mai bine ca oamenii. Se mulțumea să preântâmpine orice pornire pe sfadă cu un "fire-ar a dracului" modulat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-a fost destul de înțeles, încercă din nou să-i momească cu promisiuni. Nici n-apucă, însă, acuma să deschidă gura, că Ștefan Mogoș îi reteză vorba: ― Am fost batjocoriți destul și mai rău ca vitele! Și apoi Nicolae Dragoș morocănos: ― Pe frate-meu cum l-ați batjocorit, de l-ați închis fără nici o vină? Bătrânul Dragoș, mai potolit și respectuos, spuse de asemenea: ― Mare nedreptate, dom'le prefect! A rămas și satul fără învățător! În vreme ce alți oameni strigau și zvârleau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe poartă, îmbrăcat și înarmat, însoțit de doi jandarmi. Cineva îl deșteptase adineaori și el a sărit îndată. ― Ei, ce facem, dom'le primar? întrebă Boiangiu uluit. ― D-apoi trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul, să-l cântărească, apoi își văzu de păsările ei, bombănind: ― Numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o bucurie, parcă tuturor li s-ar fi ridicat o piatră de pe inimă. Băiețelul cel mai mic al Smarandei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totdeauna: ― Păsărelele mamei, păsărele, păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi? zise Ilie bucuros c-a auzit glas de om în tăcerea asta dureroasă. ― D-apoi că ea nici n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
planetei miniaturale. ― Nici un defect de alteritate sub Nostromo sau în imediata apropiere. Trebuie să fie un loc bun de aterizare. Dallas rămase pe gânduri. ― Ești sigur de compoziția suprafeței? ― Roca asta e prea veche ca să fie altceva, răspunse ofițerul executant, morocănos. M-am săturat de chestia asta cu vechimea unei planete și cu componentele solului. Crezi cumva că vă fac să aterizați în craterul unui vulcan? ― De acord, de acord.. Iertare. Voiam să fiu cât mai sigur. N-am mai operat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mi se pare curat... dacă drăcovenia asta nu bate câmpii! ― Merge, zise Ash, fără să fie ofensat. Tocmai ai demonstrat-o. Echipamentele fură distribuite la toți, sub ochiul inchizitor al lui Dallas. ― Toată lumea e gata? Se auziră două "nu"-uri morocănoase. Patru fețe zâmbiră simultan. Oribila amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să înfrunte creatura și, cel puțin sperau, înarmați cum trebuia. ― Căile sunt deschise pe toate punțile, zise Dallas îndreptându-se spre ieșirea din pasarelă. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine s-o realimentați. Ash, du-te cu el. Parker îl privea pe ofițerul științific, a cărui mână rămăsese impasibilă. ― Mă duc și singur. Ash dădu din cap. Inginerul își luă arma și se duse. Cei trei păstrară o liniște morocănoasă în așteptarea Iu Parker. Nefiind în stare să suporte pasivitatea impusă, Ripley, i se adresă lui Ash. ― Nici o idee nouă? Sugestii, păreri? De la tine sau de la Mama? ― Nimic nou, murmură el, parcă scuzându-se. Strânge în continuare informații. ― Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cum pătrunse în habitaclul de control, o voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute, douăzeci de secunde. O înconjura un zid de căldură, fumul domnea în habitaclu și mașinăria își manifesta morocănos suferința. Își trecu mâna peste fruntea asudată. Reuși să ajungă la tabloul de control și ridică manetele în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu pot să beau bere, că am gastrită ! s-a văitat P. — Descalificat ! Bărbatul tradițional nu crede în gastrită ! a decis B. fără drept de apel. — și ce-o să mîncăm în rezervația asta ? s-a interesat G., mereu pofticios și morocănos. A devenit astfel evident că în rezervația bărbatului tradițional trebuie să existe un spațiu și pentru nevasta sa, care să gătească - chiar dacă orice bărbat tradițional știe să pregătească mai bine decît oricine altcineva cel puțin două-trei feluri de mîncare, precum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și figura severă, închise dosarul pe care-l citea și, ridicîndu-se plictisit din scaun, întrebă: - Ce s-a mai întîmplat și de data asta? Ce s-a mai întîmplat? - Domnul Orlando, șopti piccolo, zâmbind misterios. Sînteți așteptat. Orlando îl urmă morocănos. Grăbind pasul, Adrian se apropie de el. - Îmi dați voie, începu, n-am avut onoarea să vă fiu prezentat, dar cred că e la mijloc o eroare. Orlando își continuă mersul fără să întoarcă capul, ca și cum nu l-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era deșirat deasupra genunchiului și prins în grabă cu ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu se oprească. Se împiedica mai departe în nasturi, trăgând cu ochiul din când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe masă. Pierduseră aproape tot timpul aruncându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ieșit, mai ajustam porțiile, pentru că ce plăcere mai puteam eu găsi în viață atunci ? Să ții tu minte de la mine, Vica, să ții tu minte că nu-i bine să trăiești în viață fără bucurie... Altfel ești tot timpul morocănos și prostdispus, și-ți otrăvești și sufletul tău, și-i otrăvești și pe ceilalți. E bine să-ți faci și tu plăcerile în viață, că nu pierde nimeni nimic... Așa nu mi-am mai pus eu stavilă la mâncare când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mea era dacă astfel de lucruri pot fi întâmplătoare. De ce un asemenea ton mieros ce pare să parodieze politețea ? îl oprești cu un gest plictisit și doar un neatent ar putea să nu înțeleagă ceea ce spune de fapt vocea ta morocănoasă : — Cum n am fost la Curtea-de-Argeș... răspunde morocănos Profesorul Mironescu, ridicând mâinile în aer a neputință. Adică : Ce aș putea spune eu, care nu am fost la Curtea-de-Argeș, și nici la înmormântare n-am asistat, și nici pe primul ministru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâmplătoare. De ce un asemenea ton mieros ce pare să parodieze politețea ? îl oprești cu un gest plictisit și doar un neatent ar putea să nu înțeleagă ceea ce spune de fapt vocea ta morocănoasă : — Cum n am fost la Curtea-de-Argeș... răspunde morocănos Profesorul Mironescu, ridicând mâinile în aer a neputință. Adică : Ce aș putea spune eu, care nu am fost la Curtea-de-Argeș, și nici la înmormântare n-am asistat, și nici pe primul ministru Brătianu nu am avut cum să-l văd
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o stângăcie care inhiba comunicarea dintre ei. Uneori avea impresia că Adam înțelegea acest lucru și că venea la el cu ramuri ostentative de măslin, mici gesturi de afecțiune și mângâiere, iar Brian se pomenea acceptându-le cu un aer morocănos, ca și cum îi făcea o concesie. Brian dorea alte femei cu o intensitate care ar fi uluit-o pe Gabriel, dacă ar fi bănuit măcar; dar se dovedea în stare să țină sub control acest aspect al fragilității lui. Unii spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din Ennistone. La început, se simțise nervoasă în prezența lui și așteptase accesele de furie necontrolată pentru care George era vestit. Dar acestea nu s-au produs. Se părea că George și Diane se înțelegeau foarte bine. George era adeseori morocănos și irascibil și sarcastic, dar niciodată furios. Diane, trebuie să recunoaștem, se pricepea să-și plece capul. Nu-l contrazicea nicicând. Iar el îi spunea că se simte liniștit alături de ea și că, în sfârșit, cunoaște repaosul. Discutau cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nu se poate avea încredere în tine nici măcar un minut. Tu ai o viziune romantică asupra Iui Rozanov, mai bine ar fi dorit să te vadă pe tine. Nu fi idiot. Ești gelos! Și tu ești copilăros! Ești chiar morocănos. Vrei să-ți ard un pumn? Nu arzi tu oricui un pumn. Adică nu-s în stare...? Am spus că n-ai face-o, nu că nu ești în stare. Emma, nu te supăra pe mine... nu ești supărat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Găunoasă. Plesnită ca o tobă veche. — Nu te cred. Și cânți. Am de gând să pun punct final cântatului. — Ce vrei să spui? — Pe vecie. — Aiurezi. Aș dori să-ți aduci prietenii aici. Nu am prieteni. — Nu fi atât de morocănos. — Morocănos! Îmi place cuvântul. — Adu-l pe Tom McCaffrey. — Nu ți-ar plăcea. — Ba da. Nu mi-ar plăcea mie să-l aduc. Fii serios! — E lăudăros și plin de încredere în sine și frumos, exact opusul meu. — Și fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Plesnită ca o tobă veche. — Nu te cred. Și cânți. Am de gând să pun punct final cântatului. — Ce vrei să spui? — Pe vecie. — Aiurezi. Aș dori să-ți aduci prietenii aici. Nu am prieteni. — Nu fi atât de morocănos. — Morocănos! Îmi place cuvântul. — Adu-l pe Tom McCaffrey. — Nu ți-ar plăcea. — Ba da. Nu mi-ar plăcea mie să-l aduc. Fii serios! — E lăudăros și plin de încredere în sine și frumos, exact opusul meu. — Și fetele? Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]