1,323 matches
-
subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și adevărul artei. Unde este atunci mortarul, fluidul, factorul pulsator care unifică părțile? Între atâtea modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte Cărțile începutului, Sensul iubirii (1960) și O viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
avînd impresia că sînt două șanțuri despărțite printr-un pinten de pămînt argilos, de culoare galbenă. Secțiunea II. Această secțiune s-a rasat În afara incintei castrului. İmediat după Înlăturarea pămîntului vegetal, prin apariția fragmentelor de tuburi de Încălzire, bucăți de mortar, tuburi de aducțiune a apei s-a ajuns la concluzia că acestea sînt termele soldaților. Pereții Încăperilor de la băi erau făcuți din planșee de nuiele peste care s-a aplicat mortarul de var și cărămidă pisată. De jur Împrejurul instalației de băi
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
prin apariția fragmentelor de tuburi de Încălzire, bucăți de mortar, tuburi de aducțiune a apei s-a ajuns la concluzia că acestea sînt termele soldaților. Pereții Încăperilor de la băi erau făcuți din planșee de nuiele peste care s-a aplicat mortarul de var și cărămidă pisată. De jur Împrejurul instalației de băi există un trotuar cu piatră de rîu. Alimentarea băilor cu apă se făcea din pîraiele ce se scurg pe coasta dealului de est. În secțiunea a-IV-a s-a descoperit ,,Poarta pretoria
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
încheie cu puncte de suspensie sau cu un etc., și arată operația de selecție ce stă la baza descrierilor: (73) Pe faianța tăiată în forme hexagonale, spartă în mai multe locuri (în altele parcă sfărmată) stau împrăștiate, printre bucăți de mortar, fel de fel de obiecte sau ce-a mai rămas din ele (bucăți de lemn, cărămizi, cioburi de sticlă spartă, balamalele scoase de la vreo fereastră, un sac gol din doc, mototolit, o sticlă răsturnată goală, de culoare verde, pe care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lucrare. Întrucât fratele Cornel lucra ca maistru la balastiera din Ghioroc s-a putut procura în mod cinstit material pentru reparațiile necesare clădirii. Reparația a constat în faptul că s-a dat jos tencuiala din pământ, s-a tencuit cu mortar, s-a văruit tot exteriorul clădirii. Sora Lenuța Miculiț își amintește faptul că fratele Cornel ar fi dorit să scrie versete din Biblie pe exteriorul bisericii la fel cum la biserica baptistă din Covăsânț era scris un text pe exteriorul
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
scări pentru că liftul nu merge de doi ani (cu atât mai bine, așa satisfacție mai zic și eu! - mă refer la scări) și ajuns jos, am ieșit afară din bloc și am vărsat apa pe niște mormane de cărămizi și mortar lăsat de constructori acum cincisprezece ani, când au terminat, dragă-doamne, blocul nostru de locuințe. La al treilea transport, am observat o „Salvare” și un doctor oacheș, cu mustăcioară și cu un „Kent” înfipt în colțul gurii, care mă urmărea cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu ne putem apăra destinul nici de muște. Utilizăm doar 4% din resursele creierului și continuăm să dăm vina pe destin. Creația rămâne singura tiflă pe care o putem expedia pe adresa destinului. Noi, românii, avem multe valori. Lipsește însă mortarul dintre ele. Când lupți împotriva tuturor, ajungi ori erou, ori în focarul tuturor furculițelor. Nu cu piatra, ci cu un măr a aruncat destinul în om, într-un moment hotărâtor al evoluției sale. Șanse literare: statuie sau soclu. Cărăm toată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
găzduise. Înțelesese ajutorul dezinteresat pe care străinul i-l oferise. Strecurându-se printre grămezi de moloz și cărămizi împrăștiate la tot pasul, trecu de niște schele metalice înalte. Lucrătorii cu tichii din hârtie de ziar, umpleau în căldări de tablă mortarul. Privindu-i se miră: ,, Ia uite-i, cu canciocul aruncă materialul pentru tencuială și, nu numai că nu se scurge, dar parcă se așează exact la locul lui. Am încercat o dată să repar treptele casei, însă amestecul meu de apă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la Oxford. O caricatură apărută în luna octombrie în publicația umoristică Punch sub titlul "The Royal Road to Learning" îl arată pe prinț, în ținută academică, trecînd țanțoș printre un rînd de profesori, aplecați pînă la pămînt, cu pălăriile tipice (mortar boards cu ciucuri) în mînă. Într-o scrisoare către fiica cea mare, Vicky (care va rămîne confidenta ei tot timpul vieții), Victoria scrie: Bertie is my caricature, that is the misfortune, and in a man this is so much worse
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
un bărbat Însoțit de o pereche de câini Dobermann fioroși la vedere. Altă lumină, În afara lămpii de deasupra ușii principale, nu era, dar din câte Îmi puteam da seama casa era albă, cu pereții exteriori decorați cu pietricele prinse În mortar și cu un acoperiș care lăsa loc unei mansarde Înalte - o casă de mărimea unui hotel bun, genul de hotel pe care eu nu mi l-aș fi putut permite. Undeva, În copacii din spatele casei, se auzea țipătul unui păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mele se-ndreaptă vectorial spre aceeași întrebare, Cum? Cum ai să pictezi?! Sau poate fără știrea mea Dumnezeu a făcut o minune și ți-a mutat privirea cea bună în mâini, în degetele care țin pensula, în brațele care mestecă mortarul, și ți-a pus ochi pe fiecare centimetru de piele, Daniel, iarăși glasul lui înviorat, după ce am stat atâția ani cu nasul agățat de perete nici nu mai am nevoie de ochi ca să văd, simt culoarea vopselei după miros, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și din când în când strigătul victimelor căzute pe lângă ziduri, cu mistria sau cu dalta de cioplit piatra, lucrători fără nume, petrecându-și cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe frânghii deodată cu mortarul, uneori râsete la vorbe deșucheate, apoi glume pe seama vreunui ucenic cu rău de înălțime și piatra dură lucrată cu trudă după planurile tainice ale Maestrului, se spune că nu doarme de teamă ca nu cumva, printr-o vrajă dibace, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o parte și-mi face semn să-l urmez în altar, Vino să vezi! De pe schelă gârbovit de spate Theo mă întreabă, Cum se vede de jos, Daniel? Nu văd mare lucru din cauza schelelor! Hai vino sus! Mi-ai pregătit mortarul? Și iarăși glasul lui răsunător în biserica goală, Las greutățile, leagă găleata de frânghie! Și pe scripetele din înaltul bolții urcă spre Theo, Privește, mă îndeamnă părintele stareț, uită-te în sus! Ce vezi! Găleata cu mortar urcând, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mi-ai pregătit mortarul? Și iarăși glasul lui răsunător în biserica goală, Las greutățile, leagă găleata de frânghie! Și pe scripetele din înaltul bolții urcă spre Theo, Privește, mă îndeamnă părintele stareț, uită-te în sus! Ce vezi! Găleata cu mortar urcând, îmi vine să-i răspund, dar el nu așteaptă deloc răspunsul meu, În toate bisericile pe, sus în altar, părintele stareț ignoră pur și simplu părțile arhitectonice ale bisericii, acolo, și brațul lui arată spre cupola absidei principale, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a lăsat, am avea nevoie de-un ajutor, dacă e cineva pe-aici pe la mănăstire care ne-ar putea ajuta din când în când, vreun călugăr, dacă-i permit îndatoririle monahale, nu-i mare lucru, la ridicatul schelelor, la mortar, treburi din astea, Eu, părinte! și glasul meu a pornit din mine fără să mă întrebe, Eu, părinte! părintele Ioan se uită lung la mine și mă citește ca pe-o carte deschisă, cei doi meșteri mă măsoară și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca drept moștenire, privesc fascinat acest foc de paie, până nu mai rămâne decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și m-am apucat de lucru la lumina lanternei, a doua zi dimineață Daniel va fi fericit că Pantocratorul a rămas definitiv pe boltă, Am fost și n-am fost fericit în dimineața aceea, mi-amintesc lăsându-mi spatele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
drumuri printre rămășițe de ziduri, mă opresc, de parcă aș încerca să caut un loc din care să văd mai bine, suit pe un munte de moloz, și încă scrâșnesc din dinți, fiindcă în aer plutește praful de piatră și de mortar... Mama camaradului meu, o persoană cu aer de nevăstuică și cu părul coafat, negru-albăstrui, vopsit sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
biroului se poate uita în stradă prin fruzișul acum rărit al arborilor, stând pe scaun, fără nici un efort, numai puțin aplecat înainte peste tăblia lustruită, pe care și-a pus telefonul, fără să sune pe nimeni. Clădirea de peste drum, cu mortarul ros de vreme și găurit ca de alice și ferestrele cu giurgiuvele vopsite în verde negricios, îi sare în ochi, dar se preface că n-o vede și numai rareori își lasă privirile să zăbovească pe culoarea cămășilor și bretelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se ghemuiască pe mâini și genunchi și vedea cum podeaua începea să coboare brusc. O dată sau de două ori, două puncte de lumină în depărtare trădau prezența unui șobolan vigilent care fugea la apropierea lui. Tunelul rămânea însă uscat și mortarul se fărâmița uneori când se freca de el, de aceea a fost surprins când a început să audă un picurat distinct, neregulat, dar insitent. Pic. Pic. Pic. În acel moment, începu deasemenea să pâlpâie o lumină, devenind tot mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lucrurile păreau groaznice, În mijlocul atacului, doream să rămîn - tu, nu? Nu eram aici de mult timp, dar simțeam un soi de loialitate față de oraș, cred. Nu doream să-l dezamăgesc. Acum mi se pare o nebunie! Loialitate față de cărămizi și mortar! Și apoi, mai erau și cunoscuții. Le eram loială. Cu toții stăteau În Londra și doream să le fiu aproape. — Oameni ca Julia? Întrebă Viv. Erați prietene pe vremea aceea? Era și ea În Londra? — Era În Londra, dădu Helen din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aprinse și bezna Își schimbase Înfățișarea; nu văzu cerul, ci peretele Înalt al turnului de care se sprijinea. Simți duritatea ușii În scalp, prin păr, și-și imagină cum pietrele de sus se prăbușesc, o masă neiertătoare de zidărie și mortar. I se părea că le vede legănîndu-se și clătinîndu-se În timp ce le privea. Ce caut eu aici? se Întrebă ea brusc. Apoi, Își zise: Unde-i Kay? Se luptă să se ridice În picioare. — Ce s-a Întîmplat? o Întrebă Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își Întoarse fața spre fereastră. — Aș vrea să cred că aș putea Încerca să-mi Îmbunătățesc șansele, atît. O, la naiba! Sări din nou, pentru că se auzi o altă explozie, care făcu sticla să zăngăne și să disloce pietrele sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi tunurile antiaeriene porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește, tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
relaxare. Ocolesc reflex un individ negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea unui întreg perete blochează parțial holul. Praful plutește ca o ceață groasă. Tușește cu greutate. Îl ustură gâtul, nasul, ochii. Umbre încovoiate aleargă peste tot. Una dintre ele se izbește puternic de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]