881 matches
-
zăriră o clipă chipul verde al fratelui, speriat ca un șobolan. - Intrați, spuse el scurt. Cioclii înțeleseră că ceva nu era în regulă și se strecurară repede dincolo de poartă, urmîndu-l pe bărbatul necunoscut care tocmise 217 acum trei zile echipajul mortuar. Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit? întrebă o femeie, cu putină spaimă în glas. - Am venit. - Să pornim, atunci, adăugă altcineva dintr-un colt. Bateți capacul coșciugului... Cioclii se mirară: - Cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șase case pe Grivița din dobînzi! - Se ținea cu judecătorii și cu sergenții. - Ne scotea trențele în stradă și-și bătea joc de sufletul nostru... Cioclii loveau caii tot mai tare. Dricul se hâțâna ca o corabie și mersul echipajului mortuar se transformase într-o goană bezmetică. Rudele se țineau bine, agățate de arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este mai fioros decât mânia unui grup de oameni. Când s-apuce spre Ateliere, dricul fu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-ar mai opri, în avântul de murire? Este atât nedefinibil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pălăria largă, cam într-o parte, fața mea palidă, ce arăta osteneala, zâmbea, și-mi târâiam bastonul pe prundul mărunt al stradelor fluierând printre dinți o arie, nu mai știu care. Deodată auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzice mortuare. Îmi întorsei capul, stătui în loc și, luîndu-mi pălăria, fața mea se întristă puțin câte puțin. În urma mortului venea o trăsură, și-n ea, în rochie lungă de matase neagră, o față palidă încadrată de păr de aur, față cunoscută mie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mortală ca aceea a păretelui, părul cel blond, fața era a ei... dar ea în acea pompă?... Ea, așa de săracă?... Dar în trăsura a doua? Cine era! Doi dandy din cei mai corupți ai orașului, cari râdeau în convoiul mortuar, îmbrăcați cu pantaloni de călărie strâmți, cu veste vinete, cu legături roșii, cu jachete galbene, cu pălării largi și cu câte două lanțuri de orologii. Secele fețe de maimuță râdeau râsul cel amar al desfrânaților sceptici, într-un convoi care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spumă vânătă, apoi un țipet desperat, strălucit, cerni aerul din salon. Pin flacările-nfiorate ale căminului marmoreu învinețea în trăsuri aeriene fața cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte - un alb 5 înger de marmură, zace sicriul deschis... pe o perină de atlas alb brodat cu negru zăcea capul cel palid cu răsfiratele bucle negre ale moartei. Caii îmbracați în negru mergeau în pas
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ostrețe de fier până la gigantica poartă de piatră. M-am uitat înapoi să văd acel negru palat de uriaș, ce s [e]-nalța în cer asemenea unui munte în patru colțuri. Deschise poarta. Afară aștepta o trăsură neagră asemenea carelor mortuare. Credeam că mă duce la supliciu. Mă suii. În fundul trăsurii ședea un bătrân galben ca moartea, cu capul pleșuv și-ncoronat de vo câteva fire de argint, cu lanțuri grele de mâni și de picioare. Era companionul durerilor mele. Șezui alături de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Simțea iar nebunia cuprinzîndu-i sufletul... simțea iar sufletul contrăgîndu-i-se într-un grăunte de jăratec... Simțea iar că nu-i nebunie *... că o noapte întinsă îi {EminescuOpVII 258} învălește simțirea și cugetarea, că lumea încetează împrejurul lui... și în somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor... apoi nu simți nimic... nimic... In mijlocul paraclisului negru și nalt era zidit catafalcul îngreuiet de un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură asupra înălțărei mortuare și din formele ce transpar cunoști că sub lințoliu e un cadavru... Deodată o ușă [de] spijă se deschide și [apare] un înalt chip de femeie. Rochia ei neagră foșnește uscat asupra pietrelor bisericei, un fin văl de dantelă îi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că această familie, în parte scăpătată și cu multe vechi relații, în sânul căreia prin căsătorii intraseră și armeni, se ilustra în surdină prin participarea unor membri ai ei la mișcări politice subversive. Hangerliu era un nume care în anunțurile mortuare ședea alături de acela al lui Gaittany. Manigomian arătă lui Ioanide monedele puse în cutii de catifea cu ochiuri. Acesta le examină fugitiv și rămase deodată foarte încordat asupra uneia din ele, pe care o și scoase din cutie, scrutînd-o atent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că ai auzit de el, circulă prin cercurile voastre (Ioanide dădu ultimului cuvânt o nuanță echivocă și privi iar pe Tudorel, care bâlbâi ceva în felul unei afirmații, recompunîndu-și îndată o figură impenetrabilă). Pe toți ăștia îi găsești în anunțurile mortuare ale familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea sentință închidea orice discuție, și masa se sfârși în tăcere, Ioanide renunțând la orice veleitate de anchetator. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în același cavou, rezervîndu-și un loc între ei, în care se și afla. Hagienuș debită toate aceste lucruri cu sarcasmul bonom cu care se spun anecdote despre cei vii. N-avea, sau nu părea să aibă, deloc oroare de imaginile mortuare. Scena festinului în cavou era dintre cele mai inedite și cei trei bărbați vorbiră numai despre iubire, fără a depăși marginile stricte ale decenței. Acum, pentru întîia oară, Ioanide află un lucru pe care nu-l știa, și anume că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii, care, din nefericire, nu durează. Trebuie să ai mulți, ca să tai zilnic. Crinul alb, chiparoasa, tot ce miroase violent îmi face oroare. Au ceva mortuar. . - Ai dreptate. Îmi dai tabloul mai ieftin? . - Vi l-aș da bucuros, doamnă. Dar e un Salvator Rosa. G. Călinescu Sultana nu cedă nici în ruptul capului, iar madam Pomponescu, ambițioasă, n-avu încotro și-l cumpără. Dar când veni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aproape pe Hangerliu. Erați intimi! G. Călinescu Gaittany, schițând o mirare enormă și ridicând din umeri față de asistență, tăgădui: - Dar de unde, domnule, te-nșeli! . - Nu sunteți rude? recidivă Gonzalv, inconștient de gafă, v-am văzut numele împreună într-un anunț mortuar. . - Ha-ha-ha! Încercă Gaittany s-o dea prin hohote, e o eroare a dumitale, nu știu despre ce e vorba. . - Curios, zise Gonzalv, toată lumea crede că aveți raporturi de familie. . Râzând, Gaittany își consultă ceasul și se îndreptă brusc spre Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dus o zi și o noapte, apoi continuă o existență tihnită de interior vreo trei- patru zile, fără a se mai interesa de Conțescu. Era absolut convins că acesta va muri și deschidea mereu Universul, mirat că nu vede anunțul mortuar și articolul necrologic. Își redactă un memoriu sumar și un brouillon pentru o eventuală cerere de suplinire a catedrei. Decizia lui era, spre a se evita orice mizerii, să ceară scoaterea la concurs a catedrei. Peste câteva zile trecu pe la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scris și cum trebuie înțeleasă "opera lor". Senzația că ei se bat pentru fiecare zi a lor și că, răstignind efemerul pe o foaie de hârtie, vor continua să trăiască propunând celorlalți, în locul vieții lor irepetabile și finite, masca ei mortuară, mulajul în ghips și bronz al gândurilor, emoțiilor și vanităților lor. Orice jurnal este de aceea rictusul unei vieți imortalizate în rășină, grija antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire care nu poate fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu nu este o luptă cu Timpul, nu este amprenta pe hârtie sau masca mortuară a vieții mele, ci un suprem exercițiu de exorcizare, de scoatere la aer și lumină a conținuturilor leneșe din mine, aruncate alandala într-o cămară fără ferestre, reziduuri enorme, adunate de-a lungul anilor prin amânări repetate ale momentelor când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înaintea porții și strigând după ajutor, fu pus de către calfele sale în pat, care-i și deteră, un antidot încît până acuma încă trăiește. Fata însă a murit chiar în acea sară de efectele otrăvii. Ea zace întinsă în bolta mortuară a spitalului sf. Spiridon unde, după cât auzim, astăzi se va face autopsie. [4 iunie 1876] {EminescuOpIX 124} MILETICI ASUPRA PRINȚULUI MILAN Ziarul unguresc Magyar Polgár, aducând știri asupra situației din Serbia, spune că Miletici (capul partidei politice a sârbilor din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de linia de bataie. Prin urmare turcii nu vor trece în Serbia. - În urma ploilor torențiale ostilitățile sânt amânate din amândouă părțile. [16 iulie 1876] ÎNMORMÎNTARE ["IERI LA 2 ORE... "] Ieri la 2 ore după amează-zi a sosit cu trenul rămășițele mortuare ale princesei Maria Obrenovici, născ. Catargi, mama principelui domnitor al Serbiei. Cortegiul a pornit de la gară în sunetul muzicei, iar osemintele au fost înmormîntate la biserica Sf. Spiridon. De mirare a fost însă că la gară atât muzica instrumentală cât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dreptate. Omul plin de viață în fața deplinătății muzicale, care sincronizează plin de adâncime viața, formează masele umane cu grijă Arena Unsă cu ulei și carne roșie cântătoare Arena maselor umane În fața seiful lui deschis Acasă Mai bine toate vasele coroanelor mortuare într-un craniu ca UNUL și singurul mușchi de închidere. Așa ajunge piața în sunet, știi, tu singur și ultim prieten, pentru că piața știe, că sunetul la final va împinge din nou noaptea în hazna... firește trăgând cu urechea după
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
brad, în care se înfigeau fructe (mere, nuci, prune uscate). „Uneltele”, adică prapurii sau steagurile, felinarele și crucea, aveau legate, la rândul lor, câte un prosop cu bănuț legat la colț. Urma, apoi, preotul cu dascălul, iar în urma lor carul mortuar tras de cai sau boi, împodobit cu lăicere și covoare. Rudele celui mort și cunoștințele acestuia închideau alaiul.. Mortul era scos din casă cu picioarele înainte, de către rudele apropiate, acestea primind câte un prosop. În poarta casei celui decedat se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
activitatea celui decedat. În aceste locuri se oficiau scurte slujbe numite ectenii sau evanghelii și se dădeau de pomană așa-numitele „punți”, care constau în bucăți de pânză albă și o găleată de apă, însoțite de o lumânare aprinsă. Carul mortuar trebuia să treacă peste aceste „punți”. Aceste „punți” reprezintă în credința ortodoxă cele douăsprezece vămi prin care trebuie să treacă sufletul mortului în drumul său spre Rai. Ecteniile, evangheliile și punțile distribuite pe drum reprezintă rugăciuni și daruri destinate, în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Maria-Marușca vorbesc faptele lui Alexandru, îngropat la mănăstirea Bistrița, alături de strămoșul său, Alexandru cel Bun. Despre Maria Rareș aflăm din relatările fiului ei, domnitorul Petru Rareș. Nicolae Iorga amintește despre Maria de Mangop că a fost o „femeie stearpă” Acoperământul mortuar rămas după ea se spune că ascunde „o fire misterioasă și o adevărată enciclopedie universală”. Pentru aproape 32 de ani după cum s-a consemnat, voievodului i-a stat alături prea frumoasa Maria Voichița, fiica domnitorului muntean Radu cel Frumos și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
involuntară a spiritului care se mărturisește Într-un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia drept reper sinceritatea, și numai sinceritatea, instituită ca zeitate supremă a textului - așa cum o face În destule
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Dacă ar fi să-i găsim un echivalent perfect, el nu e de aflat nici În existența de zi cu zi, nici În paginile de jurnal. Singurul corespondent desăvârșit al autoportretului compus de scriitor În jurnalul său intim este masca mortuară. Și totuși, În ciuda acestor opoziții ce par cu desăvârșire insurmontabile, jurnalul intim rămâne locul privilegiat al autoportretului. Dacă acesta nu e posibil În jurnalul intim, el nu e posibil nicăieri! Combinația de discontinuitate temporală (dar și de reflectare fragmentată a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]