1,950 matches
-
realiza corelații intra-, inter- și pluridisciplinare ale conținuturilor; - de a actualiza, prelucra, esențializa, ilustra, reprezenta și dezvolta conținutul; - de a surprinde valențele formative și educative ale conținutului. Planul operațional: - de a structura asimilarea conținuturilor, astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective, motivațional, volitive, atitudinale (acomodarea); - de a dirija asimilarea tehnicilor de activitate intelectuală o dată cu informațiile; - de a forma modul de gândire specific disciplinei respective de învățământ și modul de gândire sistemic; - de a valoriza conținutul obiectului de învățământ, structurând comportamentele raportate la
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
în rolul didactic. b. Competența teoretică se poate proba sau nu ulterior prin ceea ce face cu adevărat profesorul la catedră. Profesorul poate fi deținătorul unei informații corespunzătoare din punct de vedere științific și metodic dar, datorită unor carențe de ordin motivațional, vloițional sau deontologic el nu probează în practică „valoarea” demonstrată în concurs. Incapacitatea de a proba calitatea sa de profesor poate veni și din imposibilitatea obiectivă a aplicării eficiente a cunoștințelor lui teoretice și metodice. Se întâmplă uneori ca, în ciuda
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
pornesc inițiativele, atitudinea practică, fiind în același timp sediul identității cu sine. În calitate de ființă practică, persoana vizează și provoacă lumea din jur, și nu doar se adaptează. Motivația are autonomie conjuncturală, e multifațetată, nefiind reductibilă la unul sau câteva principii motivaționale. Persoana se maturizează treptat, ajungând să fie capabilă de dragoste, de un sens extins al sinelui, simțindu-se sigură, încrezătoare, acceptându-se pe sine, la nevoie cu umor și cu o filosofie de viață proprie. Oricum fiecare, orice persoană umană
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoanei, deși nu pune accent pe apariția și manifestările publice. La sfârșitul secolului XX, o mare parte dintre tezele dezvoltate de Freud nu mai sunt considerate valabile datorită progreselor neuroștiințelor, a modificărilor vieții sociale și a concepției despre om. Importanța motivațională a pulsiunii ce se cere satisfăcută prin plăcere pentru a se ajunge la echilibru și homeostazie e redimensionată în raport cu rezolvarea cognitivă eficientă a problemelor, cu proiecția spre viitor, cu dinamismul, autodeterminarea și adaptabilitatea la situații mereu noi. De asemenea, libertățile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nivel. O persoană dată se caracterizează printr-o anumită configurație a trăsăturilor primare, ceea ce se poate obține prin chestionarul 16PF elaborat de Cattel. Preocuparea față de trăsături nu ignoră o anumită înțelegere a dinamicii persoanei. Cattell are în vedere ca factori motivaționali trăsături care includ nevoi, pulsiuni, interese, impulsuri, toate subsumate conceptului de atitudine. Pornirile înnăscute le numește Edat, iar cele învățate Sens. Autorul propune un „calcul dinamic” ce configurează o ecuație a comportamentului. Viziunea asupra personalității este una psihometrică, având la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ridicat. Ei investesc timp și efort în acest statut și suferă intens când acesta este afectat total sau parțial. Ca urmare, statutul social al familiei în care se naște un copil primește o importanță deosebită (Kenrick și Keefe, 1992Ă. Particularitățile motivaționale sexuale - conform cărora bărbaților le este proprie o mai mare diversitate a relațiilor intime - influențează, la rândul lor, raporturile dintre sexe și rolul parental. Complexitatea acestuia din urmă este însă net superioară relațiilor sexuale. Astfel, bărbații sunt, în genere, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în jocuri simbolice. Apar, de asemenea, emoțiile trăite ca personale, deci asumate, de tipul îngrijorării și rușinii, și devin astfel posibile reprezentări mentale ale mediului social, formându-se expectații și credințe în raport cu acesta (Astington, 1993Ă. Aceste atribute cognitive, afective și motivaționale incipiente devin predictive pentru personogeneza ulterioară doar atunci când sunt congruente cu cele ale mediului social. Altfel, rămân simple reacții la stimulii externi fără contribuție ontogenetică. În același context, deprinderile din prima copilărie sunt mai rezistente la influențele factorilor de mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în ochii celor din jur devin problematizante. Crește atracția pentru experiențele sexuale masturbatorii sau în cuplu, chiar și homosexuale, precum și preocupările legate de alimentație, mai ales la tinerele fete. În această perioadă, calitatea educației asigură calitatea învățării - ca principală forță motivațională a maturizării individuale. Procesul de învățare rămâne condiționat de comunicarea verbală și non-verbală cu părinții, care sunt primii care determină înlocuirea comportamentului impulsiv-instinctual cu unul standardizat. Sunt, de asemenea, implicate relația afectivă cu mama, raporturile cu lumea materială și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
multor studii asupra temperamentului la copiii, Rutter (1987Ă evidențiază faptul că la copiii cu trăsături temperamentale dezavantajante apar în perioada pubertății și adolescenței tulburări de comportament care antrenează criticismul și ostilitatea părinților. Personalitatea - după același autor - integrează strategii cognitive, afective, motivaționale și abilități relaționale care sunt dependente de predispozițiile temperamentale. În cazul personalităților patologice, devin persistente și obiectivabile comportamental doar componentele maladaptative. În același context, Graham și Stevenson (1987Ă consideră că atributele temperamentale care induc tulburări de comportament sunt, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să aibă ca repere existența activă și specificitatea stilului fiecărui individ, precum și sistemul de scopuri aferente (scopuri proprii, suprapersonale și abstracteă echivalente ale idealurilor. În același cadru, Murray (1938Ă subliniază condiționarea reciprocă dintre personalitate și psihismul individual, pe terenul interferențelor motivaționale interne și ambientale. Atât în varianta sa normală, cât și în cele patologice, personalitatea reprezintă componenta obligatorie a terenului pe care se instalează diversele tulburări psihopatologice. Evoluția acestora este, de asemenea, favorizată, agravată sau nuanțată de dominantele structurale ale personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
hipotrofiat întreține în plan afectiv timiditatea și emoții negative persistente, alături de o anxietate îndreptată spre sine. Sunt descrise numeroase fobii, predominant de factură socială. Depersonalizarea este mereu prezentă, îndeosebi sub forma senzațiilor de înstrăinare și decolorare a propriilor trăiri afective. Motivațional îi este caracteristică ambitendința, în sensul dorinței de a fi acceptat de cei din jur, dar cu păstrarea distanței. Se autoprotejează de o potențială rejecție și, deși are aptitudini, evită să le folosească. Are un comportament elaborat de evitare a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
le descrie deformat, fiind simultan convins că felul său de a fi nu se mai poate modifica. Comunicarea cu pacientul este afectată de insistența cu care aceasta descrie problemele interpersonale dar și de inconsecvența și superficialitatea discursului. Acesta confirmă deficitul motivațional și incapacitatea personalităților patologice de a-și comunica gândurile și trăirile subiective. Complianța terapeutică are mereu de suferit iar progresele sunt pe termen scurt, semnificațiile lor pierzându-se în sentimentele de incompletitudine și ineficiență ale terapeuților. Cu toate acestea abordării
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
peste 60% imediat după aplicarea intervenției, ea scade la jumătate la un an de zile (YOUNG și colab., 2001Ă. Prezența unor tulburări de personalitate pe Axa II diagnostică scade în mod evident aplicabilitatea și eficiența tehnicilor cognitive datorită deficitului volitiv, motivațional și relațional, rigidității sau instabilității cognitive și afective și nu în ultimul rând ambiguității discursului pacientului a cărui problematică pare vagă, inaparentă și stabilizată în timp. În același context, RYLE1 (1997Ă, RYLE2 (1997Ă pornind de la particularitățile dominante ale personalității borderline
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
semnificative încercări psihoterapeutice implicând grupul familial au avut ca subiect familiile în care cel puțin unul din cei doi parteneri întruneau criteriile de diagnostic pentru TP borderline. Trăsăturile borderline imprimă instabilitatea vieții conjugale cu întreg cortegiul de perturbări cognitive, afective, motivaționale și atitudinale care o însoțesc. O primă condiție terapeutică este delimitarea exactă a grupului familial în raport cu familia extinsă și celelalte componente ale rețelei de suport social personale. În sens psihodinamic sunt căutate de către terapeut condiționările genetice ale comportamentului maladaptativ și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
repede și bine. În viața de zi cu zi suntem evaluați, mai ales când urmează să cunoaștem o persoană nouă. Desigur suntem evaluați și în funcție de ceea ce facem, cum arătăm, ce anume spunem și cum o spunem, după cum zice celebrul orator motivațional Dale Carnegie. Intuiția femeilor este ceva mai recunoscută decât a bărbaților. Dar când bărbații și femeile sunt testați în ceea ce privește intuiția, ei au rezultate similare. Atunci de ce respectăm atât de mult intuiția femeilor? Pentru că femeile își ascultă și au mai mare
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
de învățare, cât mai ales caracterul de mobilizare, de angajare a potențialului psihic în rezolvarea sau adaptarea la sarcinile școlare, precum și de implicare, organizare și reglare a responsabilității elevului. Din punct de vedere psihologic contează din ce sursă provine tensiunea motivațională, în funcție de care se definește natura, intensitatea, durata și calitatea conduitei de a învăța. Această sursă poate fi externă pentru activitatea de învățare și atunci vorbim de motivația extrinsecă, sau internă ei și atunci vorbim de motivația intrinsecă. Motivația extrinsecă nu
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
eficacitate redusă, deoarece are loc de obicei o asimilare formală, nesatisfăcătoare a cunoștințelor . În unele cazuri elevul ajunge să interiorizeze cerințele și obligațiile externe, apărând sentimentul datoriei, al responsabilității în raport cu sarcinile de învățare. Învățarea poate fi impulsionată și de fenomene motivaționale mult mai semnificative ca valoare socială și mult mai profunde cum ar fi : trebuința de statut ridicat, dorința de a fi util societății etc. Dar, deși interne în raport cu ansamblul cognitiv al persoanei, ele se raportează tot la motivația externă a
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
în felul acesta o înlănțuire continuă între interese și succese: interesul a fost creat de 33 succese, iar succesele au fost favorizate de aptitudini; interesele odată formulate mobilizează energiile, contribuind astfel la dezvoltarea în continuare a aptitudinilor. O importantă valoare motivațională o au și aptitudinile deoarece omul înclină să se manifeste în direcția în care poate obține un succes, deci în direcția aptitudinilor sale reale. Impulsul de cunoaștere este în totalitate orientat spre sarcina didactică, în sensul că trebuința de a
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
slabă o constituie premisa unor performanțe mai slabe, iar motivația puternică, contribuie de obicei, la realizări mai mari. Spunem, de obicei, deoarece motivația excesivă, supramotivația, în loc să contribuie la îmbunătățirea rezultatelor, dimpotrivă, duce la performanțe mai slabe. Intensificarea trebuinței, a activizării motivaționale, asigură îmbunătățirea performanțelor numai până la nivelul unei zone critice. Daca motivația se intensifică dincolo de această zonă, performanțele încep să scadă. Zona critică, nivelul optim al motivației, variază în funcție de gradul de dificultate al sarcinii. În cazul sarcinilor mai pretențioase, zona critică
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
critică se situează la un nivel mai scăzut iar în cazul sarcinilor mai ușoare, mai stereotipe, zona critică a motivației apare la un nivel mai ridicat. Experimental, s-a ajuns la concluzia că se învață mai bine dacă valoarea impulsului motivațional crește până la un anumit nivel moderat. Nivelul optim al motivației (și în același timp zona criticăă, pe lângă gradul de dificultate al sarcinii, depinde și de unele particularități temperamentale, aptitudinale și de caracter ale persoanei. Unele persoane sunt capabile să suporte
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
Nivelul optim al motivației (și în același timp zona criticăă, pe lângă gradul de dificultate al sarcinii, depinde și de unele particularități temperamentale, aptitudinale și de caracter ale persoanei. Unele persoane sunt capabile să suporte tensiuni psihice mari, provocate de stări motivaționale mai accentuate sau de sarcini mai dificile decât alte persoane care probabil au un sistem nervos mai slab sau dezechilibrat. S-a observat experimental că la prima categorie de indivizi nivelul optim al motivației este ceva mai ridicat decât la
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
de indivizi nivelul optim al motivației este ceva mai ridicat decât la cealaltă categorie. Performanțe maxime se pot obține numai dacă se urmărește ca sarcinile ce urmează a fi îndeplinite să fie distribuite pe măsura capacității de rezistență la tensiunile motivaționale. Suprasolicitările duc la dezorganizarea activității iar solicitările sub posibilități demobilizează și scad nivelul motivațional din ce în ce mai mult. Activitatea școlară a elevului poate fi urmată ca orice activitate de succes sau insucces. Copilul care reușește va găsi satisfacție în munca lui care
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
Performanțe maxime se pot obține numai dacă se urmărește ca sarcinile ce urmează a fi îndeplinite să fie distribuite pe măsura capacității de rezistență la tensiunile motivaționale. Suprasolicitările duc la dezorganizarea activității iar solicitările sub posibilități demobilizează și scad nivelul motivațional din ce în ce mai mult. Activitatea școlară a elevului poate fi urmată ca orice activitate de succes sau insucces. Copilul care reușește va găsi satisfacție în munca lui care va compensa alt insucces, nemulțumire sau sentiment de inferioritate; încrederea în sine va spori
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
pe eșantioane comparabile ca dimensiuni în toate filialele firmei, iar datele au fost colectate între 1967-1973, obținîndu-se 117.000 de răspunsuri la chestionarele aplicate. Instrumentul de lucru a urmărit diferitele aspecte ale experienței în muncă în culturi distincte, investigînd registrul motivațional, aptitudinal, atitudinal și valoric. Inițial, G. Hofstede nu și-a propus să formuleze o teorie psihologică asupra factorilor culturali care modelează raporturile de muncă și eficiența în sarcini, ci numai să articuleze o strategie metodologică unitară de studiu intraorganizațional, care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de autor se dovedește viabil pentru marea majoritate a culturilor naționale incluse, cu două excepții moderate, China și Zimbabwe. în anul 1987, Shalom Schwartz, împreună cu Bilsky, a construit o teorie a structurii sistemului de valori care are la bază aspectele motivaționale conținute de fiecare valoare. Contribuția lui Schwartz la înțelegerea conceptului de valoare are două componente fundamentale. în primul rînd, Schwartz a distins zece tipuri de valori care se diferențiază între ele prin substratul motivațional pe care îl conțin. Acest set
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]