489 matches
-
și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-și crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin toate cotloanele trupului și cobora spre pântece, stăruind acolo și zvâcnind. Tarabagiul îi îngăduia, oricum nu avea alți mușterii și, cu siguranță, mai văzuse scena, conspirația celor care caută tertipuri pentru a-și suplini lipsa de curaj. — Acuma nu te mișca, șopti Petrache, fără să-și dea seama că respirația lui grăbită ajungea la urechea ei înaintea cuvintelor. Uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ghișeul era așezat în capătul opus ușii, astfel încât cel ce intra să poată vedea în amănunt toate astea. Grilajul care îl despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de a cărei zădărnicie trebuia să se fi convins deja. Deasupra, o inscripție scrisă cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înjura pe limba lor. Vorbea cu un ușor accent care îl făcea să pară străin în orice limbă pe care o vorbea. Chiar și acum, când spuse : — Bine că v-a plăcut povestea asta. Acuma ziceți-mi poveștile voastre. Ceilalți mușterii își număraseră mărunțișul și plecaseră. Bătrânul nu se ridică să-și ia banii. Le prinsese privirile și nu voia să le dea drumul. Cei trei nu se clintiră, știau că ăsta e prețul. Și, în ordinea în care i-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am reușit. — Ai reușit ce ? întrebă Tili, privind către Maca și zâmbindu-și cu subînțeles. Adică au câștigat ? — O, nu, Doamne ferește ! Am reușit să-i fac să renunțe... Să nu mai joace o vreme la loterie. — Adică ți-ai pus mușteriii pe fugă ? Ce fel de negoț mai e ăsta ? — Le priește și lor, răspunse Jenică, serios. Nu e bine ca norocul să-ți vină așa, pe neașteptate. — Auzi, spuse Maca, da’ de ce nu joci și tu ? Decât să te străduiești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cutele adânci de pe obraz, în colțurile căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să le dea banii înapoi. El picta cu tristețe, era cel mai trist pictor din câți s-au văzut vreodată. Știa că mușteriul care se așază nerăbdător pe scăunel, privind bucuros spre ai săi, avea să fie nemulțumit. Dar nu avea ce face. Încetul cu încetul, ca în orice oraș, mic sau mare, zvonul începu să se întindă. De fapt, lucrurile stăteau exact
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de gură-cască, perechile nu se mai plimbau de-a lungul și de-a latul, porumbeii căutau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-l privește, vârstele morții. Sau poate pentru că, el fiind cel care avea puterea aceasta, se credea deasupra ei. Acum se hotărâse să-și facă autoportretul. Ar fi putut să-l deseneze din memorie, ca și cum și-ar fi fost propriul mușteriu. Și, pictându-se astfel, din memorie, ar fi activat toate puterile mâinii și prevestirile desenului. Dar pe el nu-l preocu pau toate astea. El nu voia să-și afle vârstele morții. Moartea era cea care urma să afle. Pentru ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deschisă în mâini. Apoi ridică ochii către bătrânul Coropciuc, care își netezi mustățile și încuviință. Atunci fetița închise cartea și i-o întinse. — Te întrebi dacă așa ceva s-ar fi putut întâmpla vreodată, spuse Maca. De afară se auzea larma mușteriilor. Cârciumarul îi găzduise pe cei trei într-o cămăruță din spate. „ăsta e separeul pentru domni“, spusese. „Și de ce nu ne-ai chemat până acum aici ?“, întrebase Maca, intrând în odăița strâmtă, cu masa și scaunele ei și, pe pereți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păstrător al sfintelor taine fiind, nimic nu-l mira. Cel care se ivise în prag purta uniformă de polițist. Îi privi pe cei de la mese, ceea ce nu-i luă prea mult timp, căci, afară de ei trei, mai erau doar doi mușterii care se uitau, cu ochi tulburi, în paharele de votcă. — Mai e altcineva pe aici ? întrebă polițistul, cu voce răstită, ținându-și mâna dreaptă la șold, aproape de pistol. Coropciuc clătină din cap. Dar îl privea într-un fel care îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ce crezi că aș mai avea nevoie și de altele ? Nu știu ce-o fi de râs aici, treaba lui. Când a plecat, încă râdea. Înainte să- nchidă ușa, a zis c-o să se întoarcă... N-o să facem saftea cu mușterii din ăștia... De ce crezi că te caută ? N-ai înțeles ? întrebă Tili, privind prin vitrină la crengile desfrunzite. Avea chef de joacă... Că tot veni vorba, spuse Maestrul, ridicând pe umăr cutia de păpuși. Hai să ne apucăm de treabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am tocmit la început. . - Ia-o cu unsprezece! . - Frate, mi-ai lăsat-o cu zece, de ce vii acum cuunsprezece? . - Ți-am lăsat-o eu cu zece? Tare mă mir! la-o atunci cu zece, să nu zici că vând scump. Mușteriul număra iar zece lei. De data aceasta, în cazul când nu îndrăznea să repete întocmai manevra, de frică de a nu dezgusta clientul (deși de obicei comedia se lungea infinit), negustorul avea grijă a băga banii în tejghea. Apoi aștepta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca dumneata și mă scoate la mezat cu darabana. . Când clientul ieșea pe ușă, plăpumarul îi striga: . - Să nu spui și altuia, te rog din suflet măcar atât, cu cîtți-am dat-o, că mă dai de rîpă! Interesant era că mușteriul, departe de a fi plictisit de asemenea procedură, ieșea încîntat după tocmirea în sudori, având sentimentul că rezistența negustorului vine din imposibilitatea de a da articolul mai ieftin. Alții, care-l cunoșteau, informîndu-se dinainte asupra prețului curent, veneau dinadinsul pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiindcă cumpărătura pentru oamenii simpli e un eveniment. În prăvălia plăpumarului original se strângeau la tocmeală și alții, petrecând ca la teatru, doritori a afla cine învinge. De altfel, plăpumarul avea marfa cea mai bună. De nu știa prețul obișnuit, mușteriul se păcălea neapărat, plătind câțiva lei mai mult. . - De unde luași plapuma asta? Îl întreba să zicem unul. . - De la Cîrlănescu. . - Se și vede! E bună, numai el lucrează așa. Da' cu cât ți-adat-o? . - Cu zece, d-abia am scos-o! . - Al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sfârșit caută prin bani și stăruințe să ajungă la sfântul privilegiu. Se naște o mișcare nesănătoasă în societate, nu bazată pe muncă, ci pe privilegiu. Pe când comerciantul din Lipsca căuta să-și adaogă milioanele, ciubotarul din Germania să-și înmulțească mușterii, negustorul și ciubotarul românesc caută să devie boier. Dacă cu această boierie ar fi fost combinată arta războiului, ca în evul mediu, de sigur că cavalerii cotului și ai calupului ș-ar fi exercitat mai departe pacinica și mult folositoarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu miere de salcâm. Și acum îmi amintesc de gustul grozav pe care-l avea. Ușa a scârțâit încet parcă îngânând a trudă, s-a deschis cât era de largă, lăsând să intre în camera ceea plină de oameni un mușteriu nou. Nimeni din obișnuiții cârciumii aceleia nu deschidea ușa în felul acesta și după cum s-a întâmplat, te așteptai să intre ditamai omul, dar privirile tuturor se opriră pe omul acela mic de statură cu o chelie proeminentă până spre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un ceas. Strașnic îl mai muncea acest gând pe care încerca să-l alunge în zadar din minte. Așa că aștepta răbdător să fie lingușit de boieri pentru că avea scoase la mezat câteva isprăvnicii și moșii... Acești ranchiunoși și becisnici erau mușterii lui cei mai statornici. În lăcomia lor fără de margini, agoniseau felurite dregătorii și proprietăți chiar dacă nu le erau de niciun folos. Se împopoțonau cu diverse zapise domnești ce mărturiseau despre multele lor moșii și isprăvnicii 55. Tronul și chiar capul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
bune. Nu se ține gunoiul la ușă, că nu se mărită fetele. Cînd e mort în casă, să se măture gunoiul de la ușă înspre fundul casei, ca să nu iasă gunoiul înaintea mortului; tot așa și la cîrciumă, pentru a avea mușterii. Gură Se crede că nu e bine a întrebuința pelincele unui copil ca obiele* sau altceva, că la din contra, se va auzi* copilului din gură. Copilul mic să nu se șteargă la gură cu cîrpe de la șezutul său, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mătură toată ziua prin casă. Noaptea nu se mătură casa. Dacă mătură o copilă casa și întrerupe măturatul, apoi se crede că ea va fi lăsată la mijlocul jocului. Cînd mături dugheana, să nu mături din fund spre ușă, că dai mușteriii afară; începe a mătura de la ușă și strînge într-un colț. în ziua de Ajunul Crăciunului se mătură casa ca să nu fie jivini tot anul. Aruncă mătura cu care ai măturat după mort. (Gh.F.C.) Să nu mături după apusul soarelui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să bei apă din șapte fîntîni, c-apoi almintrelea nu-ți trece. Mușcătura de cîne se vindecă dacă legăm peste rană un gologan de aramă de 1, 2, 5 ori 10 bani, puși după căutare, dați de stăpînul cu cînele. Mușteriu Ca să nu-ți plece mușteriul din prăvălie pînă nu va tîrgui, bate în prag sau sub prag o potcoavă de-a-ndăretele sau în toarsă invers, sau bate pe tejghea bani stricați. Cînd intri în o dugheană, dacă tîrîi picioarele, vei aduce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fîntîni, c-apoi almintrelea nu-ți trece. Mușcătura de cîne se vindecă dacă legăm peste rană un gologan de aramă de 1, 2, 5 ori 10 bani, puși după căutare, dați de stăpînul cu cînele. Mușteriu Ca să nu-ți plece mușteriul din prăvălie pînă nu va tîrgui, bate în prag sau sub prag o potcoavă de-a-ndăretele sau în toarsă invers, sau bate pe tejghea bani stricați. Cînd intri în o dugheană, dacă tîrîi picioarele, vei aduce noi mușterii, și dacă le
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu-ți plece mușteriul din prăvălie pînă nu va tîrgui, bate în prag sau sub prag o potcoavă de-a-ndăretele sau în toarsă invers, sau bate pe tejghea bani stricați. Cînd intri în o dugheană, dacă tîrîi picioarele, vei aduce noi mușterii, și dacă le tîrîi la ieșire, vei lua din mușterii. Muțenie Se crede că, dacă o femeie grea este întrebată ori de se află în acea poziție și neagă, copilul ce-l va naște nu va vorbi, nici umbla curînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bate în prag sau sub prag o potcoavă de-a-ndăretele sau în toarsă invers, sau bate pe tejghea bani stricați. Cînd intri în o dugheană, dacă tîrîi picioarele, vei aduce noi mușterii, și dacă le tîrîi la ieșire, vei lua din mușterii. Muțenie Se crede că, dacă o femeie grea este întrebată ori de se află în acea poziție și neagă, copilul ce-l va naște nu va vorbi, nici umbla curînd. Femeia care știe că este însărcinată și nu spune cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
el cu noroc, oamenii tre buie să deie mînile, care apoi să fie tăiete de-un al treilea. De Sf. Gheorghe cînd dai din casă, îți dai norocul. (Gh.F.C.) Potcoava găsită se bate deasupra ușii prăvăliei, că aduce noroc și mușterii. (Gh.F.C.) Tinerii cu păr alb au noroc. (Gh.F.C.) Noițele dacă sînt la mîna dreaptă sînt semn de noroc. (Gh.F.C.) Nuc Dacă cineva sădește nuci în grădină, cînd a ajunge nucul cît gîtul lui de gros moare. Se crede că dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]